Cum am ajuns aici? Despre destrămarea legitimităţii în stat 3

Când Traian Băsescu l-a numit pe dl Tăriceanu prim-ministru nu m-am îndoit nici o clipă de ne-constituţionalitatea acestui gest. Dacă toată lume credea că în Constituţie scrie un lucru atunci – mă gândeam – este clar că acesta este sensul limbajului şi intenţia legiuitorului. Însă politic am înţeles gestul. Victoria noului preşedinte marcase o mutare masivă a simpatiilor populaţiei. Fără sprijinul acesteia mi se părea imposibil să guvernezi 4 ani, aşa că am asimilat cumva poziţia de forţă a Preşedintelui cu folosirea unor puteri de rezervă.

În paralel CCR a susţinut că domnul Năstase nu poate fi retras decât de propriul său grup parlamentar. Deşi limita puterea Parlamentului de a se auto-guverna, decizia Curţii părea să instituie o limită maşinaţiunilor politice, oferind un bonus primelor alianţe (deci celor mai „naturale”).

Preşedintele Băsescu a ţinut la un moment dat un discurs în care a blocat entuziasmul politic şi dorinţa de „sânge” a Alianţei DA. Totul părea a avea un echilibru. Preşedintele şi premierul aveau cumva o vocaţie „referendară” (ceea ce este rău) – dar politicienii păreau să înţeleagă delicateţea situaţiei şi să nu dorească să abuzeze de ea. Sau poate eram eu optimist More…

Reclame

Care „voință populară” ? 8

Regula majorității este unul din fundamentele democrației. Dar acest lucru nu justifică dominația absolută a majorității. În fața tentațiilor discreționare ale majorității există în contrapondere întotdeauna separația puterilor în stat și legea. Ce se întâmplă în România de câteva săptămâni bune reprezintă instaurarea unei tiranii a unei false majorității.

În mai puțin de o lună ideea de separație a puterilor în stat, de balanțe și contraponderi (checks and balances) a fost aruncată în derizoriu de o alianță nefirească în scop între puterea legislativă și o partea a puterii executive, contra puterii judecătorești și a unei părți a puterii executive. Miza este controlul asupra instituțiilor fundamentale ale statului.
Risc și afirm următoare teză: că Parlamentul în urma acțiunilor sale nu mai este lipsita de orice fel de legitimitate. Și am două argumente foarte puternice. În primul rând nerespectarea propriilor regulamente de funcționare a camerelor în momentul demiterii președinților acestor. Nu am o simpatie foarte mare pentru pentru Roberta Anastase și Vasile Blaga, dar procedurile trebuie respectate. Al doilea argument care susține că Parlamentul nu mai reprezintă pe nimeni, în afară de membri săi, este refuzul cu obstinație de a pune în aplicare o decizie judecătorească: cazul deputaților Sergiu Andon (PC) și Florin Pâslaru (PSD). Atenție vorbim despre decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă Parlamentul încalcă cu bună știință legea, atunci toți putem face lucrul acesta fără nici mai mică teamă față de consecințe. More…

Un program politic liberal pentru România Răspunde

Publicăm cu permisiunea autorului un program politic liberal pentru România publicat în Revista 22 de Bogdan Enache.

Chiar dacă în majoritatea ţărilor occidentale liberalismul pare astăzi depăşit prin însuşi succesul său, el rămâne gândirea politică care a stat la baza ascensiunii economice, sociale şi culturale a Occidentului şi care, prin declinările sale mai mult sau mai puţin parţiale, are o contribuţie fundamentală la ascensiunea înregistrată în ultimele decenii de naţiunile emergente din Asia.

More…

Caracterul licit al averii: confuzii și scenarii 4

Atunci când nu discutăm despre integritatea teritorială a României sau injuriile aduse regelui Mihai se aud în dezbaterea publică și unele teme mai pline de consecințe: anume renunțarea (sau nu) la prezumarea caracterului licit al averii dobândite.

În general fiecare parte încearcă să prezinte argumente scurte și pătrunzătoare care să aducă maximum ce impact. Subiectul însă nu se prea pretează la asta (sincer, am încercat să dezbat pe Facebook) și de aceea inevitabil începem să ne batem în argumente care nu au legătură între ele.

More…

O pledoarie pentru federalizarea României 14

Regiunile istorice ale României

Unul dintre cele mai sacre fundamente constituţionale din istoria statului român (modern sau post-modern, că altul nu a mai existat) este organizarea administrativ-teritorială unitară, deşi două dintre cele mai importante episoade din biografia sa, Unirea Mică din 1859 şi Marea Unire din 1918, sugerau o cu totul altă direcţie, iar situaţia internă şi europeană din prezent oferă mai multe motive în favoarea acestei evoluţii ratate.

More…

Hai să desfiinţăm armata ? 22

Eurofighter Typhoon. Fotografie de Ray Troll

Simon Jenkins, în The Guardian, publică un articol cu titlul Does Britain really need the military? în care argumentează că Marea Britanie ar putea, la o adică, să desfiinţeze forţele armate, mai puţin unele servicii „esenţiale” precum cele de spionaj sau paza de coastă.

More…

Statul, piaţa şi criza 3

…voi încerca să argumentez că intervenţia statului în societate se poate face pe mai multe niveluri (minim 4), iar concluziile de la un nivel nu se pot aplica mecanic la celelate.
…actuala criză ridică acut problema reglementării pieţelor şi a capacităţii legislative a statului, intr-un mod care trebuie să preocupe atât dreapta cât şi stânga. Dar aceeaşi criză nu spune mai nimic de bine despre capacitatea statului de a găsi soluţii strategice. More…

România, feedul pe care nu se întâmplă nimic 4

Traian Basescu, José Manuel Durão Barroso, Emil Boc

După alegeri experienţa de a urmări ştirile a devenit  frustrantă.  Fără  adrenalina confruntării între candidaţi, brusc lucrurile şi-au pierdut interesul şi ceea ce înainte îmi mânca ore întregi a devenit  o corvoadă.

Aşa că m-am limitat la o selecţie de surse „esenţiale”. Degeaba. Acelaşi sentiment că oamenii aceştia vorbesc de fapt cu ei înşişi.

Ca să mă lămuresc, m-am apucat să împart ştirile cu mâna, pe 4 categorii:

More…