Care „voință populară” ? 8

Regula majorității este unul din fundamentele democrației. Dar acest lucru nu justifică dominația absolută a majorității. În fața tentațiilor discreționare ale majorității există în contrapondere întotdeauna separația puterilor în stat și legea. Ce se întâmplă în România de câteva săptămâni bune reprezintă instaurarea tiraniei unei false majorității.

În mai puțin de o lună ideea de separație a puterilor în stat, de balanțe și contraponderi (checks and balances) a fost aruncată în derizoriu de o alianță nefirească în scop între puterea legislativă și o partea a puterii executive, contra puterii judecătorești și a unei părți a puterii executive. Miza este controlul asupra instituțiilor fundamentale ale statului.

Nu contest că Parlamentul este depozitarul suveranității populare și forul fundamental al democrației. Dar acest lucru nu înseamnă că poate face orice relativ la celelalte puteri ale statului. În paradigma propusă de USL și suporterii acesteia Parlamentul este un fel de dictator ales democratic, care nu ține cont de limitările normale impuse de principiul separării puterilor în stat, a legilor în vigoare, a propriului regulament sau a cutumelor politice. Majoritatea parlamentară nu deține un mandat discreționar în raport cu alte instituții ale statului.

Justificările cele mai des întâlnite pentru acțiunile politice ale Parlamentului sunt două: „nu suntem lăsăți să guvernăm” și reprezentăm „voința populară”. Nimeni nu neagă dreptul USL de a guverna – dar să o facă cu bună credință și competență, să fie o bună guvernare, dacă cea PDL nu a fost. Buna credința a fost înlocuită însă cu plata polițelor și politizare. Iar competența e de negăsit – este de prisos sa ne uităm ce se întâmplă  Ministerul Educației sau la Hidroelectrica. În schimb este servită scuza că guvernul își petrece 75% din timp luptându-se cu Președintele. În mod clar nu se poate vorbi de bună guvernare în cazul guvernării USL.

Acum să vedem dacă argumentul reprezentării „voinței populare” se verifică. Cine l-a citit pe Rousseau[i] poate a rămas cu mari semne de întrebare cu privire la ce înseamnă și cum se interpreteaza conceptul nebulos de „voință populară”. Primii care i-au acordat o semnificație oarecare au fost iacobinii – care însă l-au interpretat cu ghilotina. Interpretarea lor a fost atât de eficientă încât chiar ei au sfârșit sub cuțitul ghilotinei, în uralele mulțimii.

Actuala majoritate din Parlament este la fel de „legitimă” precum cea a PDL-UNPR-UDMR care a guvernat din 2009 până în mai 2012. Este formată prin aceleași mijloace și conține cam aceleași personaje. Cine citează în sprijinul legitimității USL rezultatele alegerilor din 10 iunie se găsește într-o profundă contradicție: s-au votat primarii și consilierii locali, nu parlamentarii. Chiar dacă a fost dat un vot „politic” el nu legitimează „majoritatea” din Parlament. Cel puțin se dă un semna cu privire la ce se va întâmpla la alegerile generale din toamnă.

Risc și afirm următoare teză: că Parlamentul în urma acțiunilor sale nu mai este lipsita de orice fel de legitimitate. Și am două argumente foarte puternice. În primul rând nerespectarea propriilor regulamente de funcționare a camerelor în momentul demiterii președinților acestor. Nu am o simpatie foarte mare pentru Roberta Anastase și Vasile Blaga, dar procedurile trebuiau respectate. Al doilea argument care susține că Parlamentul numai reprezintă pe nimeni, în afară de membri săi, este refuzul cu obstinație de a pune în aplicare o decizie judecătorească: cazul deputaților Sergiu Andon (PC) și Florin Pâslaru (PSD). Atenție vorbim despre decizii definitive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dacă Parlamentul încalcă cu bună știință legea, atunci toți putem face lucrul acesta fără nici mai mică teamă de consecințe.

George VIŞAN

PS: Dacă Constituția numai are un sens predictibil, așa cum susține colegul Andrei Tiut, atunci nici actele Parlamentului numai au un temei stabil.


[i] J.J. Rousseau folosește noțiunea de „volonté générale” care poate fi tradusă atât prin voință generală cât și prin voință populară.

Anunțuri

8 comments

  1. Se vorbeşte despre rezultatul alegerilor locale din iunie 2012 sau despre modificările prin care guvernul MRU a pierdut susţinerea parlamentară. Nimeni nu vorbeşte despre rezultatul ultimelor alegeri parlamentare, cele din 2008.

    Doresc să reamintesc că o cincime dintre parlamentari au fost aleşi pe baza obţinerii a 50%+1 din voturile din colegiul lor, restul de 80% ajungând în parlament pe baza redistribuirii voturilor pentru *partidul* căruia îi aparţineau. A fost un sistem proporţional – nu parlamentarii, ci partidele au fost încărcate cu legitimitate.

  2. @Barbu: mai, tu tii cu lupul…
    @George Actele Parlamentului desigur ca nu au un temei stabil. E nevoie de o noua Constitutie iar pana atunci moderatie, bun simt, si liber arbitru. Dar NU pot sa plang pe umerii CCR,

    • Eu ţin cu… o observaţie. Şi anume că, în mod obiectiv, forţa puterii care exista de până mai ieri nu a fost atât de mare.. sau legitimată… pe cât ea însăşi credea. Preşedintele a câştigat alegerile, dar PDL nu avea materialul suficient (după cum se zice în şah) ca să guverneze singur. De aici au pornit foarte, foarte multe rele. Unele dintre ele şi-au iţit capul în aceste zile. „Voinţa populară”, ca termen brut, şi-a pierdut sensul.

      A estima dacă ce s-a întâmplat zilele astea în parlament este mai grav sau mai puţin grav decât ce s-a întâmplat în timpul guvernării PDL ar fi un indiciu că ţin sau că nu ţin cu o tabără sau alta.

      Oricum, am îndepărtat discuţia excesiv de mult de ce a scris George, lucru pentru care-mi cer scuze.

  3. @Barbu Mateescu:
    Interesante observatii. Intrebare: daca TB incerca un cabinet de uniune nationala (cu ghilimelele de rigoare) in 2009 oare mai ajunge sa mai fie suspendat?

    • În 2009 deja exista o coaliţie PNL+PSD. PDL a pariat pe următorul lucru: legitimitatea preşedintelui este mai proaspătă. Putem atrage parlamentari astfel. Orice posibilitate de formulare a unei suspendări (ex. în iunie 2010) a fost eliminată de alterarea rezultatelor alegerilor din 2008.

      Strict în planul calculului politic, este evident că PDL ar fi trebuit să aibă un partener de guvernare pe care să poată da vina pentru măsurile de austeritate. Ar fi fost superb. Dar au vrut tot tortul, au forţat şi au plătit. Poate că încă plătesc.

  4. Rousseau spunea, printre altele, in felul urmator:

    „[…] vedem numaidecat ca nu mai e nevoie sa intrebam cine are competenta de a face legile, ele fiind acte ale vointei generale, si nici daca domnitorul este deasupra legilor, el fiind un membru al statului; nu mai e nevoie sa intrebam daca legea poate sa fie nedreapta, caci nimeni nu poate fi nedrept fata de el insusi si nici sa intrebam cum putem fi, in acelasi timp, liberi si supusi legilor, caci ele nu sunt decat inregistrari ale vointelor noastre…”

    Dar daca s-ar intampla:
    1. ca ele sa nu fie inregistrari ale vointelor noastre; sau
    2. vointa noastra sa fie una nu prea clara, destul de tulbure, daca se poate spune asa,
    lucruri care ar fi justificate de faptul ca suntem o societate in tranzitie, atunci cum e…?

  5. Pingback: Un articol foarte interesant… « Motanul Incaltat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s