Starea analizei politice în online 5. Spre sfârșitul carismei? 4

episode-8-don5 

Ce a fost întâi, votul USL sau al partidelor?

Am găsit pe blogul lui Cătălin Augustin Stoica următoarea descriere a electoratului USL:

Profilul votantului USL: femei, persoane cu virste de 61 de ani si peste, votanti cu nivel scazut de scolaritate (i.e., mai putin decit liceul), rezidenti in Muntenia, Moldova si Bucuresti.

Este o decriere total greșită, pe care am găsit-o și în Evenimentul zilei. În fapt USL conduce confortabil în toate categoriile menționate. Ceea ce enumeră dl. Stoica nu este o măsură a grupului (medie, mediană) ci o însușire seacă a categoriilor care sunt, fie și cu puțin, mai bine reprezentate. Metodă folosită des în presă și în rapoartele pe care companiile de sondaje le scriu uneori atunci când cred că clienții lor sunt proști. Dificultatea logică a acestei fraze se vede imediat mai jos când domnul Stoica trebuie să explice diferența dintre PNL și PSD:

Mai exact, sustinatorii PSD sunt rezidenti in mediul rural, Moldova, Muntenia, persoane cu virste de 61 de ani si peste si cu un nivel de scolaritate redus, pensionari si alte persoane inactive, persoane cu venituri lunare sub medie. Sustinatorii PNL sunt tineri, rezidenti din mediul urban, absolventi de facutate si persoane cu venituri peste medie.

Ceea ce devine de-a dreptul confuzant în momentul în care bătrânica de la țară este parțial un tânăr corporatist. Mai interesantă este însă metafora sugerată pentru a descrie USL în termeni demografici: „o bătrână de la ţară şi un hipster [din] Centrul Vechi”, care metaforă pare acceptată parțial de către Barbu Mateescu.

Metafora sugerează, chiar dacă nu susține integral, faptul că alegerea partidului o precede pe a alianței. Altfel spus: sunt un hipster, aleg PNL și din cauza PNL votez USL. Astfel pusă problema, militanții și strategii postARD pot imagina subtilitatea strategiei unificatoare USL și pot încerca, prin strategii chiar mai subtile să separe hipsterul de bătrână. În fapt USL a candidat cu o identitate proprie extrem de clară. De aceea este mai corect să gândim invers: votez USL (pentru că m-am săturat de Traian Băsescu și ai lui) și, fiind un hipster, aleg PNL. 

În fapt dacă ne uităm strict pe demograficele obișnuite „nu există un electorat USL sau, mai bine zis, toate electoratele sunt ale USL.” (Context Politic: Electorate în oglindă: ARD vs. PPDD)

În schimb gândirea inversă este mai utilă. Spune Barbu Mateescu în Cine a votat şi cum:

Când scorul tău se înjumătăţeşte în rândul celor cu vârsta peste 45 de ani, un grup cu prezenţă constant înaltă şi care reprezintă peste jumătate din electorat, este greu să-ţi revii, chiar dacă ai avea o mobilizare excepţională în rândul altor categorii de vârstă (ceea ce n-a fost cazul).

Această observație reflectă corect diferența de gabarit între cele două formațiuni. Un coltuc de pâine pe masa USL este o masă copioasă pierdută pentru ARD.

„Carismaticii”

Cu ce diferă atunci USL de restul lumii? Dacă USL are cam aceeași penetrare în societate rezultă că și celălalt bloc (PPDD plus ARD) are aceeași omogenitate per total fiind doar ceva mai tânăr. Diferența dintre ele, dacă stăm să ne gândim la ofertele electorale, este cvasi-ideologică. Anume blocurile diferă între ele prin atitudinea față de carismă, față de politicienii carismatici și față de rolul personalităților excepționale în societate. Să observăm o similitudine. Partidul Poporului se numește „Dan Diaconescu” în însăși titulatura sa. ARD în schimb este populat cu băsescieni (băsiști în limbaj popular), iar aceasta nu este o etichetă răuvoitoare ci însuși modul în care ei se identifică politic. Dar nu este „Proiectul Băsescu” doar un nume peste un proiect de modernizare a societății, nu este „băsist” doar aducerea la zi a termenului „pașoptist”? Nu cred asta. Voi relua aici poziția din „Blestemul carismei”:

Viziunea „reformiştilor” din „proiectul Băsescu” se bazează în mod fundamental pe rolul pozitiv al personalităţii carismatice în societate şi nu pe o abordare de tip sistem. Dacă vreţi, carisma le furnizează vitalitate şi orientare în universul social la fel cum „mirodenia” furniza aceste beneficii în universul Dune. De aceea am avut material să scriu acest text fără să mă refer mai deloc la preşedinte.

Dacă diferențele demografice între USL și restul lumii nu sunt neapărat entuziasmante, cele între ARD și PPDD sunt grăitoare. Am folosit datele și graficele lui Turambar (Profile de vot), le-am rotit puțin și am obținut o bună imagine a complementarității celor două electorate.

ard vs ppddloc ard vs ppdd

Este un pattern pe care îl putem recunoaște imediat:

Carismaticii cu educație superioară, care locuiesc în orașe mari și (presupunem) au venituri mai bune votează ARD. Carismaticii cu școală primară, locuind în sate și în orașe care de fapt tot sate sunt votează PPDD. Carismaticii centrali sunt ai ARD, carismaticii marginali sunt ai PPDD. (Context Politic: Electorate în oglindă: ARD vs. PPDD)

Concluzii

Acest articol din serie este mai direcționat spre propriile mele idei decât de obicei. Așa că nu strică să avem și o concluzie asemănătoare. Să începem cu o poză

tabel carismatici_noncarismatici_centrali_marginali

Principalul clivaj (în sensul în care a produs actualii câștigători ai alegerilor) este între carismatici și non-carismatici. Deși nu avem încă suficiente date, este rezonabil să presupunem deocamdată că această orientare este primul obiect al alegerii politice. Apoi, în interiorul acestei orientări, „marginalii” și „centralii” își aleg formațiunea politică favorită. De asemenea nu sunt încă convins că clivajul centrali vs marginali este comparabil de puternic în USL precum în afară.

Consecințe și previziuni ale modelului:

  • Dacă Sorin Oprescu, care este aproape singurul lider carismatic al USL, ar fi să candideze pentru USL la președinție consecințele candidaturii sale ar fi dramatice sau chiar catastrofale.

  • Puterea carismei (spune Max Weber care a inventat conceptul) se termină mai degrabă brusc decât lent. Cei sensibili la legitimitatea carismatică își urmează profetul și sunt gata să moară pentru el atâta vreme cât prestează miracolele așteptate. Gândiți-vă la Moise care a plecat puțin pe munte și la întoarcere i-a găsit pe evrei idolatri. Gândiți-vă la Isus, căruia i se cere ad nauseam să mai facă încă un miracol pentru ca poporul să poată crede. Traian Băsescu – în caz că nu ați observat – nu mai face miracole; altfel spus, și-a pierdut harul. Cel mai bine pentru partidele ARD ar fi ca efectele să se fi produs deja ducând, împreună cu plecarea primarilor, la pierderea celebrelor 900 000 de voturi. În cel mai rău caz efectele abia de acum se vor produce.

  • Dacă PPDD intră în degringoladă (așa cum este de așteptat) și PDL își rezolvă problemele interne electoratul PPDD va migra spre PDL, rămânând în cadrul aceleiași diviziuni principale.

  • Curentul pro-european din ecosistemul ARD are în față o provocare majoră. Ei sunt incapabili prin design să relaționeze cu cei marginali cărora le promit cel mult o îmbunătățire a vieții într-un viitor neprecizat. PDL are în schimb în această zonă de la firul ierbii organizații puternice și ani de expertiză în campanii. Pe de altă parte restul „centralilor” sunt dincolo, în lumea non-carismaticilor. În afara zonei celor ce au venit la vot carismaticii sunt, se pare, chiar mai puțini decât între cei ce votează. Astfel, găsirea unui nou Traian Băsescu (lucru dorit de mulți) este exact opusul a ceea ce au nevoie. În schimb ar trebui să se concentreze asupra celor ce nu au venit la vot, nu au foarte mare încredere în USL, își asumă proiectul de occidentalizare, dar nu sunt neapărat fani ai lui Traian Băsescu, ba poate sunt chiar agasați despre discursul despre „lovitura de stat”

Desigur, aceste puncte pot „expira” în momentul în care erodarea guvernamentală a USL trimite procente de încredere Opoziție. Dar planul asumat deschis de USL este să transforme axa publică într-o axă PSD – PNL, adică să sufoce pur și simplu postARD-ul și să ajute PPDD să se facă de râs. În plus, pierderea electorală de după eșecul carismatic al lui Traian Băsescu ar putea fi catastrofală pentru formațiunile mai mici.

Andrei Tiut

Acest articol este asumat în comun de civitaspolitics.org (Facebook, RSS) şi contextpolitic.net (prezentare, abonamente)

Anunțuri

4 comments

  1. Pingback: Finalul lui Traian Băsescu și spargerea balonului speculativ « Civitas Politics

  2. Pingback: Ultimii carismatici? « Civitas Politics

  3. Pingback: New kids on the polls « Civitas Politics

  4. Pingback: Noul electorat al PDL (sau cum PDL este noul PPDD) « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s