Să aruncăm o privire peste schimbările electorale ce au avut loc de la alegeri încoace. În tabelul de mai jos avem în coloanele din stânga rezultatele oficiale ale alegrilor (media voturilor de la Cameră și Senat) în timp ce în coloanele din dreapta avem procentele actuale (medie CSOP și SOCIOPOL, două institute cu metodologii și clientelă suficient de diverse).
Rezultate medii alegeri |
Intenție de vot oct 2013 Medie CSOP & SOCIOPOL |
|||
USL | 59.33% | 59.0% | USL | |
ARD | 16.60% | 6.0% | PMP+PFC | |
18.5% | PDL | |||
PP-DD | 14.32% | 3.5% | PP-DD | |
PRM | ? | 3.0% | PRM | |
UDMR | 5.18% | 7.5% | UDMR | |
Total | 95.43% | 97.50% | Total |
Pentru a simplifica analiza voi simplifica datele și voi presupune (forțat, știu) că avem aceeași masă de alegători, fără ca nimeni să nu fi migrat dinspre și înspre nehotărâți. Sub această premisă, votanții USL ar fi cam aceiași; dealtfel mai toate sondajele că scorul USL este constant. Apoi, est extrem de improbabil ca Mișcarea Populară și Forța Civică, cu mesajul lor mai degrabă elitist, să fi preluat alegători de la PPDD. Mai degrabă este rezonabil să presupunem că aceștia vin din vechiul electorat ARD. De unde vin atunci voturile PDL. De la ARD nu au cum să îi vină decât cam 10%. Restul vin cel mai probabil de la PPDD.
Să încercăm o reprezentare grafică a acestor migrații:
![]() |
Redistribuire probabilă a voturilor pornind de la premisa (arbitrară) că din “joc” nu intră și nu ies alegători. |
În această schemă evoluția cea mai spectaculoasă este prăbușirea PPDD și mutarea majorității voturilor acestuia către PDL. Evident că realitatea are șanse să fie mult mai complicată. Să presupuneam însă că doar o treime din voturile actuale ale PDL provin de la PPDD. Este suficient pentru a produce consecințe semnificative.
Este important să ne amintim în acest moment că opoziția făcută de PDL este considerată în mod unanim ca haotică și neconvingătoare. Putem presupune, deci, că nu calitatea sa a atras noi votanți ci simpla existență. Mai precis, voi presupune că alegătorii PPDD, abandonați de liderul omonim, s-au orientat către forța cea mai credibilă prin reprezentare parlamentară, putere organizațională și prezență media. Cu alte cuvinte, vorbim de succesul strategiei lui Vasile Blaga de a păstra o identitate distinctă a PDL. Este greu de spus dacă vorbim despre calcul strategic sau pur și simplu PDL a avut norocul dezintegrării PPDD; eu, cel puțin, nu mă așteptam ca lucrurile să se desfășoare exact în această formă.
Ținând în minte cele de mai sus să ne uităm, așadar, peste consecințe:
(1) Noii simpatizanți PDL consacră pentru moment dominația aripii Blaga. Pe de o parte, liderii locali au motive să fie recunoscători pentru un influx de votanți care îi fac să privească rundele următoare de alegeri cu mai puțin pesimism. Pe de altă parte, alegătorii PPDD, atrași de organizația cea mai puternică (vot rațional) nu o vor urma pe Elena Udrea într-o eventuală aventură în afara partidului; astfel potențialul său de șantaj și negociere scade corespunzător. Una peste alta, vedem întărirea aripii Blaga și în alegerile interne care îl favorizează net pe domnul Predoiu.
(2) Apoi, aceiași votanți fac în interesul PDL să evite orice alianță în care nu este partenerul net dominant. În momentul în care PDL ar înceta să fie cel mai puternic brand organizațional al opoziției, acești alegători s-ar putea reorienta către noua stea de pe firmament.
(3) Se întărește separația dintre PDL și Traian Băsescu. Să ne amintim că alegătorii PPDD din decembrie 2012 provin din mediu rural sau cvasi-rural, sunt slab educați, săraci și că un alegător rom din trei a votat PPDD. Vorbim deci de marginalii și adeseori de „învinșii” tranziției românești. Prin comparație, sigurul grup socio-demografic care nu l-a respins pe Traian Băsescu în timpul suspendării sunt „câștigătorii crizei”: cei ce se așteptau ca situația lor materială să rămână mulțumitoare în următoarele 12 luni. În mod cumva semănător PFC și PMP au o abordare discret elitistă și indiferentă față de nevoile populației.
(4) În sfârșit, istoric vorbind, voturile marginalilor sunt o resursă rară și, deci, prețioasă în orice proiect de dreapta. Dacă extrema politică (PRM, PPDD) se reorganizează și contra-atacă, PDL ar putea avea probleme să își mențină accesul la acest bazin. Însă, dacă trece de acest hop, partidul va avea o resursă strategică în orice negociere.
Andrei Tiut
desi in mare corect, articolul porneste de la o presupozitie necredibila si greu de dovedit: aceea ca electoratul usl a ramas fix acelasi, altfel spus, ca in perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013 nu a renuntat niciun votant usl sa-l voteze in continuare si ca niciun votant al altor partide nu s-a decis intre timp sa voteze usl.
Daca acceptam toate presupozitiile, ponderea electoratului PPDD in PDL este de cam 45%. Insa eu am zis ca si o treime este suficient sa schimbe regulile jocului 🙂
sincer, nu reusesc sa prind presupozitiile tale. de unde stii ca votantii miscarii populare si ai celorlalti nimeni de dreapta provin din votanti pdl de anul trecut si nu din oameni care n-au votat la ultimele alegeri, tocmai dezamagiti fiind de pdl, cel putin intr-un procent rezonabil? de unde stii ca pe aici nu sunt si votanti pnl dezamagiti? asa cum, de unde stii ca fosti votanti pnl dezamagiti nu s-au orientat si spre pdl? sau invers? sau de ce `alegătorii PPDD din decembrie 2012 ce provin din mediu rural sau cvasi-rural… slab educați, săraci` s-ar orienta mai degraba spre pdl, care nu are nimic de oferit, decat spre psd, care are mult mai mult de oferit? iar intrebari din astea sunt cu nemiluita…
altfel spus nu inteleg de ce, daca pleci de la niste premise arbitrare poti trage alte concluzii decat la fel de arbitrare?
Pe scurt, briciul lui Ockham. Un partid a cazut, o fosta alianta s-a ridicat. In rest totul e stabil: prezenta la vot estimata este 39-40%, fata de 41-42 cat a fost in 20002, USL ramane de la luna la luna la fix acelasi procent. Explicatia cea mai simpla e cea pe care o dau. Bineinteles ca se intampla si celalalte lucruri de care zici tu.dar e improbabil ca mari mase s-au rotit in si din USL, in si din nehotarati, ata de simultan incat procenteel USL si ale nehortatilor raman la fel.
De ce nu merge PPDDistii la PSD? Nu stiu, dar probabil ca nici PSD nu le ofera nimic. Sa nu uitam ca cresterea economica (atata cata e) se propaga foarte greu spre aceel paturi, deci daca nu sunt bugetari sau pensionari nu au beneficiat mare lucru.
explicatia cea mai simpla nu e identica cu explicatia cea mai corecta. daca doar briciul lui ockham iti intemeiaza presupozitiile e putin, asta pentru ca si presupozitiile mele se intemeiaza pe acelasi principiu. diferenta e ca nu am pretentia ca dau explicatia definitiva. insusi faptul ca exista variatii destul de importante intre partidele componente ale usl (o crestere de vreo cinci procente intr-o parte, si o scadere identica in cealalta parte) arata ca, de fapt, e ceva mai complicat.
oricum, invocatul brici explica plecarea electoratului ppdd spre psd, pentru ca electoratul rural sarac e dependent de ajutoare sociale. or, astea sunt in mana…
Pingback: PDL, PMP, FC, PNȚCD – între a însemna ceva la prezidențiale și moarte clinică
Pingback: De ce nu poate salva Traian Băsescu dreapta « Civitas Politics
Pingback: Xenoscepticismul: nuanțe de gri « Civitas Politics
Pingback: România: o poveste cu trei electorate « Civitas Politics