Să aruncăm o privire peste schimbările electorale ce au avut loc de la alegeri încoace. În tabelul de mai jos avem în coloanele din stânga rezultatele oficiale ale alegrilor (media voturilor de la Cameră și Senat) în timp ce în coloanele din dreapta avem procentele actuale (medie CSOP și SOCIOPOL, două institute cu metodologii și clientelă suficient de diverse).

Pentru a simplifica analiza voi simplifica datele și voi presupune (forțat, știu) că avem aceeași masă de alegători, fără ca nimeni să nu fi migrat dinspre și înspre nehotărâți. Sub această premisă, votanții USL ar fi cam aceiași; dealtfel mai toate sondajele că scorul USL este constant. Apoi, est extrem de improbabil ca Mișcarea Populară și Forța Civică, cu mesajul lor mai degrabă elitist, să fi preluat alegători de la PPDD. Mai degrabă este rezonabil să presupunem că aceștia vin din vechiul electorat ARD. De unde vin atunci voturile PDL. De la ARD nu au cum să îi vină decât cam 10%. Restul vin cel mai probabil de la PPDD.

Să încercăm o reprezentare grafică a acestor migrații:

Redistribuire probabilă a voturilor pornind de la premisa (arbitrară) că din “joc” nu intră și nu ies alegători.

În această schemă evoluția cea mai spectaculoasă este prăbușirea PPDD și mutarea majorității voturilor acestuia către PDL. Evident că realitatea are șanse să fie mult mai complicată. Să presupuneam însă că doar o treime din voturile actuale ale PDL provin de la PPDD. Este suficient pentru a produce consecințe semnificative.

Este important să ne amintim în acest moment că opoziția făcută de PDL este considerată în mod unanim ca haotică și neconvingătoare. Putem presupune, deci, că nu calitatea sa a atras noi votanți ci simpla existență. Mai precis, voi presupune că alegătorii PPDD, abandonați de liderul omonim, s-au orientat către forța cea mai credibilă prin reprezentare parlamentară, putere organizațională și prezență media. Cu alte cuvinte, vorbim de succesul strategiei lui Vasile Blaga de a păstra o identitate distinctă a PDL. Este greu de spus dacă vorbim despre calcul strategic sau pur și simplu PDL a avut norocul dezintegrării PPDD; eu, cel puțin, nu mă așteptam ca lucrurile să se desfășoare exact în această formă.

Ținând în minte cele de mai sus să ne uităm, așadar, peste consecințe:

(1) Noii simpatizanți PDL consacră pentru moment dominația aripii Blaga. Pe de o parte, liderii locali au motive să fie recunoscători pentru un influx de votanți care îi fac să privească rundele următoare de alegeri cu mai puțin pesimism. Pe de altă parte, alegătorii PPDD, atrași de organizația cea mai puternică (vot rațional) nu o vor urma pe Elena Udrea într-o eventuală aventură în afara partidului; astfel potențialul său de șantaj și negociere scade corespunzător. Una peste alta, vedem întărirea aripii Blaga și în alegerile interne care îl favorizează net pe domnul Predoiu.

(2) Apoi, aceiași votanți fac în interesul PDL să evite orice alianță în care nu este partenerul net dominant. În momentul în care PDL ar înceta să fie cel mai puternic brand organizațional al opoziției, acești alegători s-ar putea reorienta către noua stea de pe firmament.

(3) Se întărește separația dintre PDL și Traian Băsescu. Să ne amintim că alegătorii PPDD din decembrie 2012 provin din mediu rural sau cvasi-rural, sunt slab educați, săraci și că un alegător rom din trei a votat PPDD. Vorbim deci de marginalii și adeseori de „învinșii” tranziției românești. Prin comparație, sigurul grup socio-demografic care nu l-a respins pe Traian Băsescu în timpul suspendării sunt „câștigătorii crizei”: cei ce se așteptau ca situația lor materială să rămână mulțumitoare în următoarele 12 luni. În mod cumva semănător PFC și PMP au o abordare discret elitistă și indiferentă față de nevoile populației.

(4) În sfârșit, istoric vorbind, voturile marginalilor sunt o resursă rară și, deci, prețioasă în orice proiect de dreapta. Dacă extrema politică (PRM, PPDD) se reorganizează și contra-atacă, PDL ar putea avea probleme să își mențină accesul la acest bazin. Însă, dacă trece de acest hop, partidul va avea o resursă strategică în orice negociere.

Andrei Tiut