Xenoscepticismul: nuanțe de gri 10

10955397_10155261844665467_8654661147545924362_n

Barbu Mateescu propune un concept excelent: xenoscepticism. Xenoscepticul are aparent valori similare cu xenofobul. Dar, în practică, și le ignoră. Spune dl Mateescu:

„xenoscepticism” implică respingerea a ce este străin (nu doar UE sau nu doar SUA), dar realizată în majoritatea cazurilor fără violență și fără manifestări psihologice grave, ergo sufixul „-scepticism” și nu „-fobie”. Astfel, xenoscepticii noștri se tem de Facebook și cred că telefoanele mobile sunt cancerigene, dar nu renunță de fapt la utilizarea acestor mijloace de comunicare. De la Roșia Montană și îngroparea de porci pe terenul pe care se va construi o moschee în București la legea anti-legionară sau opoziția în creștere față de hipermarketuri, xenoscepticismul continuă să definească scandalurile și subiectele zilei.

Conceptul mi se pare fertil deoarece pune un nume peste celebrele contradictorii valorice al românilor, pe care le știe oricine se uită cu oarecare atenție peste sondaje. Dar articolul pare să îi vadă pe xenosceptici ceva mai unitari decât sunt, sfârșind prin a-i aronda în majoritatea lor în curtea PSD. În discuțiile ce au urmat mi s-a părut că văd un efect pe care eu îl numesc „halou de bere”. Cei cu care bem bere sunt oameni mișto, ergo opiniile lor politice sunt cel puțin decente, ergo cei ce împărtășesc opiniile lor politice sunt și ei mai decenți decât media. Dl Mateescu vede xenoscepticii în curtea PSD, iar unii amici mai la „stânga” văd xenosscepticismul în curtea „dreptei”.

Ori, există cel puțin trei „școli” de xenoscepticism și un curent xenosceptic pan-românesc.

(Notă: de voie de ne-voie, acest articol a ieșit destul de lung. Dacă nu sunteți în dispoziție de a despica firul în patru citiți concluziile și apoi întoarceți-vă și citiți din fiecare subtitlu numai ce vi se pare relevant.)

(1) Curentul post-sovietic

În varianta sa cea mai-comună (post-național-comunistă) xenoscepticul post-sovietic (xps) are două principii forță. Primul principiu este că românii sunt un popor deosebit, cum a învățat el în manualul de istorie și filmele lui Sergiu Nicolaescu.

Al doilea este că România nu are prieteni externi. Pentru un xps americanii, germanii sau rușii sunt popoare normale: mai puțin faine decât românii, dar medii în rest. În schimb el crede că marile puteri sunt intrinsec egoiste („Anglia are numai interese perene”) și că, lăsate necontrolate, exploatează țările mai slabe care devin o periferie sursă de materii prime și piață de desfacere. Nu condamnă neapărat această manifestare a sacrului egoism național, ba poate ar practica-o și dacă ar conduce România (un test este să vezi dacă condamnă traficul ceaușist de arme). Dar, tocmai pentru că „înțelege” cinismul geopoliticii, xps-ul dorește ca România să fie, pe cât se poate, neutră. Dacă nu poate fi neutră, măcar să apere cu dinții interesele naționale în UE și NATO.

Există și o specie (rară) de xps provenit din stânga modernă. De regulă stânga susține statul iluminist occidental ca fiind singura speranță ca vreodată ideile sale să fie puse în practică. Dar există și o minoritate pentru care lumina răsare mai degrabă din America Latină. O referință la Chavez, o vizită în Cuba, o relativizare a comunismului real și/sau a lui Putin sunt semne ale acestei apartenențe. Xps-ul din noua stângă nu crede că românii sunt excepționali, dar poate fi dispus să creadă că țăranul român, alături de aborigenii de pe Amazon, trăiește într-un mediu în care relațiile de producție sunt mai puțin nedrepte. Asta în ce privește primul principiu.

Al doilea principiu, în schimb, este cvasi identic la xps-ul (post) național-comunist și la cel din noua stângă. Și nu din întâmplare; să nu uităm că Cuba, un soi de lider moral pentru socialismele aspirante de pe continent este un stat socialist cu vechime.

Avem, așadar, xenoscepticii post-sovietici. Categoria include nostalgicii ceaușiști, dacopații, chaviștii aspiraționali, poate și fanii mareșalului Antonescu. Am putea forța o plasare a lor la stânga; dar mai logic este să spunem că ei sunt tovarășii de drum ai varilor dictaturi (reale sau potențiale) și că discursul lor seamănă pentru că justificările dictaturilor seamănă.

(2) Curentul ortodoxist

În teorie BOR are deschidere ecumenică. Adică stă de vorbă cu Papa de la Roma (numai nu în Transilvania). Asta nu exclude, însă, existența unui puternic curent izolaționist de inspirație greacă/atonită. În varianta radicală, acest curent este de-a dreptul xenofob: ortodocșii sunt întruchiparea cea mai bună a umanității în timp ce catolicii, protestanții și ateii sunt uneltele diavolului.

În varianta mai blândă, ortodoxiștii sunt snobi. Ei ar accepta până la urmă că și catolicii (poate chiar unii anglicani) sunt oameni, chiar așa, căzuți în eroare. Dar resping laicizarea Occidentului, separația dintre stat și biserică. Și rețin în seama celorlalte biserici (catolică, protestantă) o parte de vină în aceasta decădere. Dacă ați fi fost la fel de fundamentaliști ca noi, spun ei, nu ați avea atâția homosexuali și curve. În varianta cea mai diluată, ortodoxistul este condescendent: catolicii și ortodocșii sunt ca surorile Maria și Marta. Adică catolicii muncesc pentru mântuire, dar ortodocșii contemplează:

Ai auzit pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta? Ca să ne învete că Maica Domnului si-a ales partea cea bună, partea Mariei. Căci Mântuitorul, când Marta alerga să-i facă mâncare si să-i gătească masa, oarecum a mustrat-o cu pilda Mariei: Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti; dar un lucru trebu-ieste. Care? Acela pe care-l avea Maria, că stătea la picioarele Domnului. Căci Maria – zice – partea cea bună si-a ales, care nu se va lua de la dânsa (Luca 10, 38, 42). (sursa; textul citat face referință doar la parabolă, nu și la ecumenism)

Față de xps, xenoscepticul ortodoxist (xo) are un creștinism mai coerent. Nu neapărat atât de coerent cât să interiorizeze religia, dar suficient de coerent cât să nu sufere de nostalgii comuniste, simpatii chaviste sau dacopatii. Xo-ul se găsește pe la mănăstiri și pelerinaje, prin seminarii unde bea și face alte alea în rând cu laicii, prin (poate) Oastea Domnului sau pe la unele biserici de intelectuali din marile orașe.

(3) Curentul neocon de import

 DemocracyTwowolvesandasheepvotingonwhatsfordinnerSpecie prezentă mai ales online, neoconul se recunoaște după susținerea ne-nuanțată a republicanismului american și admirația față de figurile mitizate ale lui Thatcher și Reagan. Fiind produs al unei ideologii de import, neoconul urăște „dușmanii Americii și lumii libere”. Dar asta este mai puțin interesant.

Mai interesantă este suspiciunea neoconului tocmai față de „America și lumea liberă”. Concepția neoconului în ce privește buna guvernare este cumva medievala (pre-machiavelliană). Pentru neocon contractul social cu reformele și obligațiile sale este nelegitim: scopul statului, societății și democrației este acela de a înfăptui cât mai bine principiile societății ideale. Faptul că neoconul trăiește timpuri preiluministe se vede și în modul contradictoriu în care se etichetează din punct de vedere ideologic: liberal economic și conservator social.

Ori, „America și lumea liberă” sunt state moderne, în care libertatea personală este limitată uneori de binele comun și în care instituțiile sociale tradiționale sunt admise dar nu susținute de stat. Iar neoconul este nemulțumit visceral de această stare de lucruri. Astfel, el iubește America imaginară a lui Reagan, dar disprețuiește America „cvasi-dictatorială” a lui Obama. Simpatizează Anglia lui Thatcher dar nu neapărat Anglia modernă plină de pakistanezi. Etc, etc.

Neoconul seamănă întrucâtva cu ortodoxistul. Și unul și celălalt urăsc modernitatea (deși uzează de beneficiile ei). Neoconul e anti-iluminist, poate a auzit de Kant și de Rousseau, ortodoxistul e pre-iluminist, căci în Balcani această etapă a fost sărită. Neoconul vrea o economie deschisă, ortodoxistul de secol XXI nu mai are o doctrină economică, deși poate îl încearcă pusee de protecționism. Neoconul este cumva mai ecumenic, pentru că așa este în America; ortodoxistul este anti-ecumenic.

(4) Dar nu putem încheia discuția despre fără a vorbi de rasism.

tigani-2Cum îi șade bine unui xenosceptic, românul nu este rasist genetic ci mai degrabă cultural. El respinge țigănia, islamul și alte culturi străine. Să fim bine înțeleși; a spune că un anumit context cultural este anti-modern sau chiar imoral nu este rasism, este doar deviație de la corectitudinea politică. Rasismul apare când individul este subordonat unei culturi fals-monolitice. Te-ai născut în șatră, deci ești țigan. Te-ai născut în Moldova deci ești moldovean, te-a născut musulman deci ești musulman. Și, se știe, țiganii sunt nespălați, moldovenii leneși și musulmanii aruncă creștini în aer.

(În caz că există confuzii, gândirea ilustrată în paragraful de mai sus face o dublă confuzie. Pe de o parte moștenirea culturală țigănească, musulmană etc poate diferi major în funcție de alți factori (clasă socială, geografie, etc). În al doilea rând (aproape) fiecare individ are acces la culturi multiple și deviază întrucâtva de la cultura/identitatea cu care am dori să-l etichetăm.)

Cum votează xenoscepticii?

Deși limbajul este puțin ambiguu, Barbu Mateescu susține că PSD controlează în linii mari atât discursul cât și electoratul xenosceptic. Dacă ne uităm la xenoscepticii post-sovietici, dominația PSD asupra acestui segment este cunoscută. Dar această dominație nu este lipsită de fisuri. În 20004 în turul doi Traian Băsescu ajunge la putere cu voturile prm-iștilor. Ați putea spune ca PRM este xenofob și nu xenosceptic. Meh. În ultimii săi ani de glorie partidul dlui Vadim a fost, nominal, pro-integrare și filo-semit. E drept că a jucat cartea dublului limbaj și se poate argumenta că partidul a fost mai degrabă cripto-xenofob decât (deschis) xenosceptic. Dar la fel de bine se poate argumenta că îmblânzirea PRM este un pas important în consolidarea xenoscepticismului.image_thumb

Apoi mai există supraviețuirea PDL prin fagocitarea electoratului PPDD. Despre asta am vorbit aici. Împreună, acestea sunt suficiente dovezi că poate exista o circulație de electorat xps între „stânga” și „dreapta”.

Ortodoxiștii și neoconii, în schimb, nu prea au motive să voteze PSD. Este drept că nici nu sunt mulți. Dar relațiile neoconilor în mediul politic și organizarea ortodoxiștilor proiectează influență dincolo de numărul lor propriu zis.

Mai rămâne să discutăm de rasiștii culturali. Înainte de a scrie acest articol l-am hărțuit amical pe Barbu, pardon, dl Mateescu cu contraexemple. De fiecare dată mi-a răspuns că exemplele mele nu au generalitatea pe care ar avea-o de exemplu, un sondaj. Nici articolul inițial din Sociollogica nu își poate baza întregul raționament pe cifre (adică măcar cross-taburi). Asta mi-a dat de gândit. Poate că Barbu, pardon, dl Mateescu, are acces la niște sondaje de care nu poate vorbi. Este drept că aceste sondaje nu ar ucide raționamentul meu – se știe că răspunsurile românilor la întrebări privind valorile politice sunt contradictorii. Dar o gaură tot ar face. Din fericire (mă rog) raționamentul meu este salvat de prevalența rasismului. Câți rasiști sunt xenosceptici și câți xenofobi este o întrebare complicată. Dar rasiștii xenosceptici sunt cu siguranță suficient de mulți încât să fie reprezentați copios în electoratul ambelor mari partide. Și ambele partide le câtă ocazional în strună. Nu mă faceți să dau exemple.

*

Cu ce rămânem, deci, din această lungă discuție? Xenoscepticismul, așa cum este definit de Barbu Mateescu, este o problemă generală a societății românești. Sau o oportunitate, dacă ne comparăm cu fosta Yugoslavie. Ca atare, este un concept interesant dar cu puțină aplicabilitate în analiza politicii de partid.

Dar poate că dl Mateescu a identificat un profil al alegătorului xenosceptic apropiat de PSD; este perfect posibil, deși am îndoieli privind viitorul acestei alianțe. În acest caz profilul ajută la înțelegea politicii de partid, dar nu poate fi decât o parte a xenoscepticismului românesc.

Andrei Tiut

Anunțuri

10 comments

  1. Nu văd de ce „xenoscepticismul” ar fi un concept „excelent”. Avem deja cuvintele „xenofobie” și „islamofobie”. E ca și când, pentru discutarea anilor 30, am inventa cuvântul „semitoscepticism”.

  2. Bun, foarte bun. Cu o paranteza la neoconul român sau conservatorul român de „rit american” trebuie adăugate islamofobia și un anumit rasism soft.

    Termenul de xenoscepticism mi se pare redundant. E vorba în discursul public de xenofobie.

    • Multumesc. Xenoscpeticismul este o xenofobobie soft si usor confuza. Utilitatea termenului vine din faptul ca in ro (spredeosebire de Yugoslavia, de ex) varianta soft-confuza de xenofobie, adica xenoscepticismul explica mai multe decat varianta hard.

      • Cred că putem diferenția între grade de xenofobie fără să inventăm cuvinte. Ca să reiau paralela cu antisemitismul, se poate diferenția între antisemitismul „soft” al lui Wagner și antisemitismul lui Hitler fără a fi necesar un cuvânt nou (semitoscepticism, huh). Crearea unui cuvânt aparent neutru riscă să minimalizeze bagajul de probleme al xenofobiei și să-i dea un lustru de onorabilitate (hm, știu că e ditamai piața politică aici, vezi Trump, Orbán etc.).

  3. Redundant (cum i se arată lui George Vişan) sau nu, eu aş fi utilizat mai degrabă termenul de xenosuspicionism: ceea ce este străin este doar într-o oarecare măsură indezirabil sau nefolositor şi doar potenţial periculos. Zic şi eu. 🙂

  4. Pingback: Doina Popescu scrie despre vulpeasca și voluptoasa vibrație a vulnerabilelor fericiri virtuale (3) | liviudrugus

  5. Pingback: România: o poveste cu trei electorate « Civitas Politics

  6. Isteria creata in jurul corectitudinii politice tinde sa intreaca mult , prin anvergura si chiar prin stupiditate , ceea ce acuza , e uimitor cum oameni de valoare pot cadea in aceasta capcana .Fara indoiala , fenomenul trebuie denuntat , dar trebuie vazut in ansamblu si intr-o ordine a prioritatilor , sint lucruri cu mult mai grave , precum recrudescenta formelor de radicalism , pe care aceiasi intelectuali se fac ca nu le vad .Cu totii sar in sus cind cineva pomeneste de ,fascism, , chiar si cind unii se autodefinesc deschis astfel , dar nu au nimic impotriva categorisirii curente de comunism , stalinism etc. .La fel si cu multiculturalismul , ceea ce i se opune este o forma de diferentialism etnic si religios care provine direct din forme de gindire fasciste sau protofasciste , ca Act. Francaise .Or , aceiasi luptatori in numele libertatii sar ca arsi cind aud de aceste lucruri , in numele aceleiasi corectitudini , este ceva spontan , inconstient , o gindire ,corecta, , adica de lemn .In acelasi timp in care se identifica ,noua tiranie, , netul este plin de adevarate blasfemii , un catalizator al celor mai joase vibratii sufletesti si nu intereseaza pe nimeni , nu da nimeni nicio socoteala , adevarata pornografie ,culturala, , o subcultura infinit mai nociva decit orice corectitudine politica . Eu nu recunosc aceasta mentalitate la cunostintele sau la prietenii mei , oameni rationali si moderati , de aceea aceasta agresivitate mediatica mi se pare bizara , nefireasca . Va multumesc.P.S. va rog sa stergeti post. anterioara , nu stiu de unde a aparut , vizionam ceva pe youtube, filmiuletul cu D. Degeratu .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s