Xenoscepticismul: nuanțe de gri 10

10955397_10155261844665467_8654661147545924362_n

Barbu Mateescu propune un concept excelent: xenoscepticism. Xenoscepticul are aparent valori similare cu xenofobul. Dar, în practică, și le ignoră. Spune dl Mateescu:

„xenoscepticism” implică respingerea a ce este străin (nu doar UE sau nu doar SUA), dar realizată în majoritatea cazurilor fără violență și fără manifestări psihologice grave, ergo sufixul „-scepticism” și nu „-fobie”. Astfel, xenoscepticii noștri se tem de Facebook și cred că telefoanele mobile sunt cancerigene, dar nu renunță de fapt la utilizarea acestor mijloace de comunicare. De la Roșia Montană și îngroparea de porci pe terenul pe care se va construi o moschee în București la legea anti-legionară sau opoziția în creștere față de hipermarketuri, xenoscepticismul continuă să definească scandalurile și subiectele zilei.

Conceptul mi se pare fertil deoarece pune un nume peste celebrele contradictorii valorice al românilor, pe care le știe oricine se uită cu oarecare atenție peste sondaje. Dar articolul pare să îi vadă pe xenosceptici ceva mai unitari decât sunt, sfârșind prin a-i aronda în majoritatea lor în curtea PSD. În discuțiile ce au urmat mi s-a părut că văd un efect pe care eu îl numesc „halou de bere”. Cei cu care bem bere sunt oameni mișto, ergo opiniile lor politice sunt cel puțin decente, ergo cei ce împărtășesc opiniile lor politice sunt și ei mai decenți decât media. Dl Mateescu vede xenoscepticii în curtea PSD, iar unii amici mai la „stânga” văd xenosscepticismul în curtea „dreptei”

Ori, există cel puțin trei „școli” de xenoscepticism și un curent xenosceptic pan-românesc.

More…