Există un mit conform căruia Internetul românesc ar fi dominat de politică și de politicieni de dreapta. („Dreapta” fiind în acest caz oricine dorește să fie, fără discriminări).

Acest mit se bazează pe câteva idei prezente în spațiul public. Pe de o parte electoratul „ideal” al PNL și PDL este celebra clasă de mijloc cu studii superioare, locuind în urban, relativ tineri și relativ prosperi. Desigur, realitatea deviază des de la ideal; dar rămâne percepția că măcar „electoratul dur al dreptei” s-ar afla pe undeva pe aici. Există, apoi, unele reușite recunoscute, mai ales în zona Băsescu-PDL. Dacă pe zona de presă „tradițională” Antena3 și RTV nu au decât o copie palidă în B1 sau Nașul TV… în online-ul „pur” jucătorii proeminenți sunt platforme precum Hotnews-Contributors sau Ziare.com. Nu intru aici în zona de blogeri din A-list, unde discuția e mai complicată și afilierile greu de dovedit.

În acest articol propun, însă, să ne uităm la alt indicator: ce anume caută lumea pe Internet. Mai precis pe Google, așa cum vedem în Google Trends. Să începem cu micile mișcări:

• FC (termen de căutare: „forta civica”)

• ICCD (termen de căutare: „ICCD”)

• IRL (termen de căutare: „romania liberala”)

• MP/ PMP (termen de căutare: „miscarea populara”)

✖ PNȚCD

(Pentru fiecare mișcare un singur termen pare să fi fost dominant în căutări. Dintre alternative, doar „partidul miscarea populară” a avut un trafic care să merite luat în considerare. Dar am presupus că Google numără aceste căutări și la „miscarea poplara”. În orice caz efectul s-ar vedea doar la lansarea partidului și astfel, nu influențează concluziile. Pentru PNȚCD nici un termen nu pare să fi suscitat interes.)

Graficul interesului în căutare, realizat cu Google Trends arată așa:

Interesul începe să crească odată cu luna iulie 2012. De aici încolo, se mișcă conform unui pattern. Orice lansare (de partid sau fundație) produce un vârf de interes, apoi se scade la un platou mai mult sau mai puțin stabil, apoi apare o nouă lansare care produce un nou vârf și (unde este cazul) duce spre zero interesul față de mișcarea anterioară. Practic, interesul pentru mișcarea nouă canibalizează interesul pentru cea veche. (Notă: în ultimele 5 săptămâni canibalizarea pare să se fi oprit iar FC și (P)MP se concurează pentru interesul utilizatorilor de Google). Platoul are cam același nivel indiferent de mișcare. Dacă maximul este atins de „miscarea populara” în martie 2013 și are valoarea nominală de 100, platoul variază între 10 și 40.

Însă lucrurile devin relevante abia când introducem partidele mari:

Am lăsat doar campionii dinainte („miscarea populară”, „forta civica”) și am adăugat partidele obișnuite. Am ales un interval de timp mai îngust pentru a evita vârfurile de popularitate pe care le au partidele (și termenul „usl”) până în august 2012. Chiar și așa observăm cum noile mișcări trezesc un interes comparabil cu cel trezit de PNL și PDL (aproape) exclusiv în perioada de lansare și niciodată nu trezesc un interes comparabil cu cel provocat de PSD.

Concluzii

Să faci campanie pe Internet este ca și cum ai cere credit la o bancă. Îți reușește mai ales când nu ai neapărat nevoie. Chiar dacă cel mai mult conținut produs este, probabil „de dreapta”, cel mai căutat conținut este legat de principalul partid de stânga – PSD. Ordinea interesului este similară cu cea a votului: PSD>PNL>PDL.

Nu doresc să spun că tot efortul producătorilor de conținut din online este inutil. Însă inerția electoratului, inclusiv a celui online, nu poate fi anulată cu 5 platforme de știri și comentarii și restul bloguri.

Este posibil să folosești Internetul pentru a ajunge pe agenda publică, după cum fac Monica Macovei, Adrian Năstase sau Cristian Preda. Este posibil să mobilizezi oameni deja convinși cum s-a făcut prin #Unițisalvăm. Dar ziua în care o conexiune broadband este suficientă pentru a îngenunchea marile trusturi media și marile organizații de partid nu a venit încă.

Grafice:

• „miscarea populara” vs. „forta civica” vs. „iccd” vs. „irl”
• „forta civica” vs. „psd” vs. „pnl” vs. „ miscarea populara ” vs. „ pdl”

Andrei Tiut