După 25 de ani: ce mâncăm și de unde Răspunde

10857792_10152873507392488_5949516838065865527_n

Cât de des ați auzit că avem libertate ar agricultura a fost distrusă și româii săraci fac foamea? Această afirmație este – intenționat sau nu – o dezinformare. Am arătat într-un articol mai vechi cum:

În 1990, imediat după Revoluție, disponibilul de calorii de origine animală crește cu 24% față de 1989. Nu avem de o revoluție agricolă fulger, ci doar stoparea exporturilor. Sănătoase sau nu, vorbim despre alimente pe care românii ar fi dorit sa le mănânce, dar nu le mâncau pentru că… nu existau pe piață în cantitate suficientă. Creșterea consumului de calorii de origine animală continuă până în 2009, cu sincope datorate problemelor economice. Caloriile vegetale sporesc și ele, astfel încât în 2009 avem de mâncare puțin mai mult decât media europeană.

Dar merită să ne uităm mai atent pe ce consumă românii (estimat în funcție de calitatea de alimente pe piață măsurată în calorii):

agri3

 

Laptele crește în consum de la an la an, fiind unul din puținele produse sănătoase pe care românii le preferă. Peștele, în schimb se prăbușește masiv și rămâne slab prezent pe piață în tot restul secolului, mărturie atât a prăbușirii ofertei cât și a urii față de abordarea „nici o masă fără pește”. Fasolea (boabe) este înfrântă de capitalism: devine mai scumpă și este marginalizată în consum. Fructele, fără să aibă o evoluție spectaculoasă, rămân o prezență mai rară în dieta românească decât în cea europeană.

De unde vine, însă, această mâncare? În primul rând din agricultură, evident. Ați învățat că agricultura s-a prăbușit odată cu CAP-urile. Acest fapt nu este întrutotul adevărat:

agri2

Există unele scăderi, dar nu catastrofale. Mai dăunătoare sunt, probabil, variațiile de la an la an în funcție de evoluția vremii. Oricum, este un fapt remarcabil. Înainte de Revoluție avem un tip de agricultură bazat pe mari proprietăți, institute de cercetare, îmbunătățiri funciare și disponibilitatea statului și prezența Miliției oriunde este necesar. După Revoluție proprietatea se fărâmițează radical, multe „ferme” având de fapt rol de subzistență. Statutul proprietății rămâne adeseori incert. Frica de Miliție dispare și odată cu ea țevile de la irigații și geamurile de la sere. Totuși, gestiunea micilor loturi în interesul proprietarilor și apoi investițiile limitate  compensează în bună măsură efectele potențial dezastruoase ale dispariției CAPurilor. (Faptul că o mare parte a producției cerealiere este bazată în Insula Mare a Brăilei joacă și el un rol stabilizator). Dealtfel unii indicatori precum numărul de tractoare (sic) chiar se îmbunătățesc.

Deși producția scade, disponibilul de alimente pe piață nu scade neapărat, căci exporturile forțate dispar și apar primele importuri. Astfel, cel puțin după 2004, prețurile alimentelor cresc mai puțin decât media prețurilor de consum.

agri5

Ceea ce scade, însă, este ponderea agriculturii în PIB. De la aproape un sfert în 1990 la aproximativ 6%. Este un semn al însănătoșirii structurii economiei, deși mai avem de mers până vom ajunge la ponderea de mai puțin de 2% pe care Agricultura o are în  economia UE. Că tot vorbim de Europa, nu trebuie să pierdem nici o clipă din vedere că Agricultura românească continuă să se bazeze pe prezența unor largi suprafețe cultivabile (mai largi decât în alte țări) și pe munca fizică. Asta duce la eficiențe extrem de slabe chiar și în comparație cu Estul Europei

agri1

Dar adevărata eliberare de teama foamei nu vine decât odată cu apropierea de UE și seceta din 2007. Mai țineți minte seceta din 2007? Nu? Mă gândeam eu. Iată și de ce:

 

agri4

În 2007-2008 importurile de alimente, deja aflate pe trend ascendent, fac un nou salt pentru a a acoperi lipsa ofertei interne. Importurile rămân ridicate dar exporturile compensează din ce în ce mai mult, astfel încât în 2013 România devine exportator net de mâncare (anul nu este prezent în grafic). Agricultura românească rămâne „meteosensibilă”; de aceea prezența unei surse rapide de import prin deschiderea granițelor cu UE are o importanță strategică care nu poate fi subestimată.

Să tragem linie. Agricultura a scăzut în perioada post-comunistă dar nu a „căzut”. Având mult pământ și mulți fermieri, România produce o valoare agricolă relativ mare pe cap de locuitor. Asta deși eficiența (valoarea pe hectar) rămâne slabă. Totuși, românii au scăpat de exporturile forțate din perioada comunistă și se bucură de rolul stabilizator ar relațiilor economice cu restul UE. Asta ne asigură o dietă mai bogată în calorii, lapte și produse animale.

Andrei Tiut

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s