Uşor cu scutul pe scări! 8

Copyright Ria Novosti

A trecut mai bine de o săptămână de la anunţul istoric că România este pregătită să găzduiască pe teritoriul său elemente ale sistemului de apărare anti-balistic al Statelor Unite ale Americii şi reacţiile societăţii şi elitelor româneşti în faţa acestui subiect au lăsat de dorit. Aceste reacţii au dovedit faptul că România pare fi ruptă, la nivel societal, de realităţile globale, iar la nivelul elitelor politice suferă de un parohialism periculos. Acest articol va analiza diferitele reacţii ale elitelor politice şi a unor comentatori generate de anunţul acordului preliminar privind instalarea unui sistem anti-balistic în România de către SUA şi va face câteva recomandări privind direcţiile potenţiale ale unei dezbateri privind participarea ţării noastre la proiectul scutului anti-balistic al SUA.

Contextul politic intern în care preşedintele României Traian Băsescu a făcut anunţul privind acordul preliminar al CSAT asupra amplasării de elemente ale sistemului anti-balistic american nu putea fi unul mai prost: toate partidele politice mari sunt într-un proces de redefinire şi reformă internă şi pe cale de consecinţă nu sunt interesate foarte mult chestiuni de politică externă sau de strategie de securitate. Cum era de aşteptat reprezentanţii PD-L s-au raliat anunţului preşedintelui, sprijinind decizia acestuia. Reacţia principalului partid de opoziţie, PSD, a fost contradictorie – dacă într-o primă fază preşedintele social-democraţilor Mircea Geoană a salutat decizia CSAT, iar fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu a făcut la fel, părând totuşi mai puţin surprins decât Mircea Geoană, preşedintele de onoare al partidului s-a declarat împotrivă şi a cerut un referendum naţional pe această temă. Într-o declaraţie ulterioară Mircea Geoană a adoptat un ton mai reţinut şi a cerut guvernului şi preşedintelui o dezbatere parlamentară pe tema amplasării rachetelor anti-balistice americane pe teritoriul României. Reacţia PNL la anunţul preşedintelui a venit din partea foştilor miniştrii ai apărării Teodor Atanasiu şi Teodor Meleşcanu, care au comentat pozitiv ştirea. Preşedintele PNL Crin Antonescu nu a făcut însă nici o declaraţie pe această temă. O reacţie virulentă şi oarecum aşteptată a venit din partea liderului PRM Corneliu Vadim Tudor care a codamnat în termeni foarte duri această iniţiativă de politică externă. Parlamentul a avut o reacţie instituţională destul de târzie, săptămâna trecută convocând la audieri în comisiile de specialitate pe ministrul Apărării, pe ministrul de Externe şi pe directorii SRI şi SIE. O atitudine şi o reacţie iresponsabilă a avut un schimb unul din deputaţii PSD Iulian Iancu, care în timpul talk show-ului „Vorbe grele” moderat de Victor Ciutacu, a afirmat că Federaţia Rusă ar fi micşorat exportul de gaze naturale către România din cauza găzduirii scutului anti-rachetă. Această informaţie a fost infirmată a doua zi de un comunicat al  Dispeceratului Naţional de Gaze.

Analizând reacţiile la cald ale elitei politice se constată foarte uşor parohialismul şi lipsa de interes pentru această temă de interes naţional. Foarte puţini politicieni români înţeleg implicaţiile politice şi strategice ale amplasării sistemelor anti-balistice ale SUA pe teritoriul naţional şi mai puţini sunt cei dispus să explice cetăţenilor aceste implicaţii. Sugestia unui referendum naţional pe tema amplasării acestui sistem de arme în România nu poate fi luată în considerare în mod serios din cel puţin trei motive: în primul rând, strict procedural, nu este nevoie de un asemenea scrutin pentru a decide găzduirea interceptoarelor americane, fiind necesar numai acordul parlamentului, este destul de greu de crezut că cetăţenii României vor fi capabili să înţeleagă implicaţiile politice şi strategice ce ar decurge din respingerea sau adoptarea unei moţiuni privitoare la instalarea de elemente ale scutului anti-rachetă al SUA şi să facă în acelaşi timp o alegere informată; şi în ultimul rând este improbabil ca un asemenea referendum să stârnească interesul unui număr destul de mare de cetăţeni ca să poată fi validat.

În schimb este nevoie este o dezbatere raţională şi naţională pe acest subiect de politică externă. Dezbaterea ar trebui purtată la mai multe nivele: o dezbatere între instituţiile statului, o dezbatere între instituţiile statului şi societatea civilă şi o dezbatere de factură academică care să ofere argumentele necesare luării unei decizii, oricare ar fi ea, de către executiv şi parlament. Instituţiile statului, în special executivul prin ministerele de Externe şi al Apărării, ar trebui să declanşeze în viitorul apropiat o campanie naţională de informare a opiniei publice în privinţa desfăşurării sistemului anti-balistic. De asemenea ar trebui renunţat la comportamentul reactiv în materie de relaţii publice a MAE şi MApN, fiind necesar ca aceste instituţii să preia iniţiativă şi să stabilească o agendă pentru informare şi dezbatere asupra amplasării acestui sistem de către SUA în România.

Reacţiile presei şi mediei au evoluat în general între parohialism şi pe alocuri dezinformare. Analişti şi intelectuali publici cunoscuţi au reacţionat cu neîncredere la anunţul preşedintelui Traian Băsescu: Stelian Tănase a calificat anunţul ca fiind o fabulaţie a preşedintelui susţinând că SUA nu ar avea fonduri pentru desfăşurarea unui asemenea sistem în România, iar Alfred Bulai a declarat că sistemul anti-balistic este inutil într-o lume post-Război Rece, notând totuşi dezinteresul din partea politicienilor pentru o dezbatere publică. Doar două cotidiene mari au tratat pe larg subiectul, România liberă şi Gândul, în timp ce pe la televiziunile de ştiri se poate argumenta că s-a practicat dezinformarea şi manipularea. Astfel la „Sinteza zilei” din 7 februarie s-a încercat acreditarea ideii că sistemul SM-3 nu este un sistem performant, că ar proteja doar trupele americane staţionate pe teritoriul nostru şi că ar acoperi doar o mică parte din teritoriul naţional. În realitate lucrurile stau fix pe dos: faţă de sistemul anterior ce urma să fie amplasat în Cehia şi Polonia, sistemul anti-balistic bazat pe rachetele SM-3 are o probabilitate de a lovi ţinta mai mare (în jur de 90% faţă de 53%), vor fi amplasate mai multe interceptoare şi va fi protejat aproape tot teritoriul naţional, faţă de doar 10-15% cât era în cazul proiectului iniţiat în Europa Centrală de către administraţia Bush. Briefing-ul de presă organizat de către Departamentul de Stat al SUA în care s-a confirmat anunţul făcut de preşedintele Băsescu, menţionează clar că destinaţia proiectului este protejarea atât a trupelor americane cât şi a aliaţilor SUA. Dacă statul gazdă nu ar fi protejat de sistemul amplasat de americani, atunci este greu de crezut că ar accepta vreun stat aliat să-şi asume riscurile desfăşurării vreunui sistem strategic al SUA.

Preluarea de către presă şi media, fără comentariu adecvat, a diferitelor declaraţii privitoare la desfăşurare sistemelor anti-balistice SUA în România ale unor oficiali, analişti şi pseudo-analişti ruşi, mai mult sau mai puţin belicoase, pot genera panică şi dezinformare în rândul opiniei publice. Nimeni nu trebuie să-şi facă iluzii, Federaţia Rusă oricât de surprinsă s-a declarat de anunţul plasării interceptoarelor americane în România, ştia de această mişcare cu mult timp înainte. Declaraţiile tăioase şi belicoase sau analizele partizane preluate din presa rusă au ca unic scop dezinformarea şi crearea de tensiuni cu scopul de a delegitima şi în final de a submina noul aranjament de securitate dintre SUA şi România. Este greu de crezut că puterea de la Kremlin nu se află în spatele acestor declaraţii şi mesaje, atât timp cât în Rusia numai există presă independentă.

În contrast cu presa şi mass-media blogosfera românească a acordat mai mult spaţiu amplasării sistemului anti-balistic american în România. Analize pertinente şi prezentări pe larg a sistemului anti-balistic american am citit pe Codex Politicus, pe Teophyle Politeia, pe blogul lui Mihai Goţiu şi pe blogul lui Mihnea Măruţă. Analize pertinente asupra acestui subiect au fost publicate în presa online de către Anne-Marie Blăjean şi Dan Tapalagă, dar şi în cea scrisă de Tom Gallagher în România liberă. Este demn de remarcat şi apariţia unei tabere care se declară contra desfăşurării de sisteme anti-balistice în România: Indymedia.ro, Magor Csibi de la Think Outside the Box şi Vasile Ernu.

Pusă în faţă unei oportunităţi strategice majore şi a unei opţiuni fundamentale de politică externă, societatea românească nu trebuie să rateze oportunitatea unei dezbateri serioase. Această dezbatere trebuie să permită selectarea şi legitimarea unei decizii care să definească securitatea şi politică externă a României pe termen mediu şi lung. Dezbaterea pe subiectul amplasării sistemului anti-balistic al SUA în România ar trebui definită de următoarele variabile: transparenţă, moderaţie şi spirit critic. Instituţiile statului cu responsabilităţi în domeniul politicii externe şi securităţii naţionale nu trebuie să aştepte ca societatea civilă să preia iniţiativa acestei dezbateri, dar nu trebuie nici să o monopolizeze. În acelaşi timp societatea civilă trebuie să insiste asupra transparenţei procesului luării deciziei finale de găzduire a sistemului anti-balistic american.

George VIŞAN

8 comments

  1. Pingback: Cine cîntă acolo? « Cuib de mitralieră

  2. nu inteleg de ce ”anunt istoric”. Consider ca în categoria ”istoric” ar trebui sa intre evenimente precum revolutia din 89, aderarea la NATO, integrarea in UE, 12 mai 1945…cred ca e prea mult spus istoric.

  3. @Cristi – merci de comentariu. Da ai dreptate, reactia MAE si MApN a fost tardiva, inexacta si confuza.
    @Ileana – Este istoric pentru ca Romania primeste o garantie de securitate in plus din partea SUA, si inca una serioasa. Practic e corolarul aderarii la NATO.

  4. Desi intentiile si obsevatiile sunt bune la capitolul „hai sa-mi dau si eu cu parearea” lucrurile se schimba. O sa incerc sa fiu cat se poate de scurt

    „sistemul anti-balistic bazat pe rachetele SM-3 are o probabilitate de a lovi ţinta mai mare (în jur de 90% faţă de 53%)” nu stiu de unde ai scos cifere dar nu au cum sa fie adevarate din moment ce sansele depind de un numar de variabile, de exemplu momentul detectarii rachetei, perioada traiectoriei acesteia in care se face interceptarea, tipul rachetei etc iar daca radarul „nu se comporta cum trebuie(cum s-a intamplat la testul din Pacific)” sansele scad la 0% rapid. Plus ca nu-s facute sa intercepteze acelasi tip de rachete deci e ca si cum ai compara mere cu pere.

    „Briefing-ul de presă organizat de către Departamentul de Stat al SUA în care s-a confirmat anunţul făcut de preşedintele Băsescu, menţionează clar[…]” nope, daca il analizezi atent, se intelege ca prioritare ar fi trupele si aliatii vin pe planul doi, ceea ce este extrem de interesant

    „Declaraţiile tăioase şi belicoase sau analizele […] scopul […] final de a submina noul aranjament de securitate dintre SUA şi România.” – nu exagera, cel mult pot crea un curent de opinie ce se opune amplasarii elementelor scutului in Romania, si asta face bine la dezbatere(ca daca ai numai sustinatori nu mai e dezbatere, e monolog)

    „Mihai Goţiu şi pe blogul lui Mihnea Măruţă. Analize pertinente asupra acestui subiect au fost publicate în presa online de către Anne-Marie Blăjean şi Dan Tapalagă” nu vad cum poti sa pui in aceiasi categorie ce a scris Anne-Marie Blăjean si Mihnea Măruţă care sunt analize ok, bine documentate dar putin pe langa subiect comparativ Mihai Goţiu sau Dan Tapalagă care sunt pareri personale deloc sau prost argumentate(eu i-as pune la tabara contra ca par sa saboteze intentionat tabara pro)
    …si altele.
    „Este istoric pentru ca Romania primeste o garantie de securitate in plus din partea SUA,” – dar de cate garantii avem nevoie? nu sunt bazele de ajuns(sau chiar prea mult), oricum or sa si le apere in caz de atac. Adica „corolarul aderarii la NATO” sunt garantiile de securitate oferite de SUA… pai noi am intrat in NATO sa ne asiguram securitatea sau sa primim garantii de la SUA, ca le puteam primi si fara sa fim membrii NATO(vezi Israel, Arabia Saudita etc).

    Stiu ca am fost superficial dar nu vreau sa fac din acest comment un articol propriu-zis.

  5. @ Radu
    1. Cifrele nu sunt date din burta sunt calculate in functie de testele facute de SUA cu cele doua sisteme – astfel Ground Based Midcourse Defense sau Ground Based Interceptor a fost testat 15 ori iar sistemul a lovit tinta in 8 teste – deci o probabilitate de 53%. Sistemul SM-3 a fost testat de 22 de ori si 18 teste au fost incununate de succes – deci aproape 90%. De acord aceste teste nu sunt operatiuni de lupta – dar demonstreaza fiabilitatea si precizia celor doua sisteme. Cele doua sisteme sunt intr-adevar diferite, dar cel putin din punct de vedere politic sunt echivalente – tara gazda nu cred ca ar dori sa-si asume anumite riscuri de securitate prin desfasurarea pe teritorul sau a unui sistem asupra caruia exista dubii. Exista voci care sustin ca sistemul SM-3 ar putea fi modificat astfel incat sa preia rolul GBI (vezi linkul: http://www.usni.org/magazines/proceedings/archive/story.asp?STORY_ID=1956 ), iar Pentagonul nu e deloc impresionat de „progresul” GBI chiar daca l-au desfasurat in Alaska si California. Un esec al unei componente a sistemului antreneaza pana la urma esecul interceptarii si deci al intregului sistem.
    2. Nu sunt de acord cu tine, textul este destul de clar. Ar accepta vreun stat aliat SUA, oricare dintre acestea sa desfasoare un asemenea sistem daca nu ar primi garantii de la Washington ca va fi protejat in aceeasi masura ca si trupele desfasurate pe teritoriul sau? Eu ma indoiesc.
    3. In Romania au fost preluate declaratii furnizate de presa oficiala rusa (Ria Novosti), declaratii ale militarilor rusi si ale unor analisti apropiati de Kremlin. Rusia stie ca in general publicul roman este unul dependent, iar calitatea presei romanesti nu este stralucita. Tipul acesta de declaratii au ca scop delegitimarea intregului aranjament de securitate si cum am observat riscul exista atat timp cat declaratiile fruste si belicoase nu sunt contextualizate de media si presa romaneasca. De exemplu eu nu am intalnit la vreun jurnalist roman care a preluat asemenea declaratii ad literam un comentariu care sa explice ca nu exista presa independenta in Rusia sau ca respectivele declaratii veneau de la un „analist” apropiat de Kremlin.
    4. In acest articol pe mine m-a interesat mai mult modul in care aceasta tema de politica externa a fost receptionat in Romania. Calitatea articolelor mentionate de mine intr-adevar difera, dar sunt din punct de vedere jurnalistic destul de bune. Analiza lui Dan Tapalaga este relevanta pentru modul in care a fost tratat subiectul de presa si media. Mihai Gotiu a scris si el o analiza decenta din punct de vedere jurnalistic. Pentru o opinie profesionista asupra subiectului publicat in limba romana recomand o analiza realizata de CRPE: http://www.crpe.ro/library/files/crpe_policy_brief_3_ro.pdf .
    5. Legat de garantii de securitate. Este bine de stiut faptul ca dupa razboiul ruso-georgian mai multe state din Centrul si Estul Europei au pus sub semnul intrebarii garantiile oferite de SUA si NATO. Bazele militare si scutul anti-racheta sunt garantii in plus ale SUA fata de aliatii sai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s