Bilanț de putere minoră II 4

Pieter Bruegel cel Bătrân, Jocuri de copii, 1560

Dacă în prima parte a acestei analize am abordat problema securității și apărării naționale, evaluarea elementelor de putere ale României va fi extinsă la evoluțiile demografice și economice. După puterea militară a venit rândul puterii latente a României să fie trecută în revistă. Puterea latentă a unui stat se măsoară în potențialul demografic și economic al acestuia. Partea a doua a bilanțului de putere minoră va analiza evoluțiile demografice din România.

Demografia: evoluție negativă

La începutul anului 2012 au fost publicate primele rezultate ale recensământului din 2011, care au provocat un adevărat șoc în rândul opiniei publice. Ceea ce doar era cunoscut sau doar bănuit la nivelul unui număr restrâns de sociologi a intrat în domeniul public: populația României a coborât sub nivelul (pragul psihologic) de 20 de milioane de persoane.

Astfel față de populația înregistrată oficial la recensământul din 2001 – 21.680.974 de locuitori – la sfârșitul lui 2011 au fost „numărați” 19.043.000 de români – o reducere de 2,6 milioane de locuitori. Față de 1992 când a avut loc primul recensământ post-comunist din România populația a scăzut cu peste 3,7 milioane de locuitori. Față de 1989 când populația statului român număra aproximativ 23,1 milioane de persoane, aceasta a scăzut cu 4 milioane de locuitori. O scădere spectaculoasă, dar care se încadrează în tendința europeană de scădere și îmbătrânire a populației.

Unde au „dispărut” 4 milioane de cetățeni români? Îmbătrânirea generală a populației și reducerea sporului natural au fost probabil factorii care au contribuit la această tendință negativă. Dar nu îndeajuns, singura explicație care este congruentă cu cifrele este emigrația masivă. Un număr foarte mare de români, peste doua milioane au părăsit țara în căutarea unui trai mai bun peste hotare. Cei mai mulți dintre ei au ales Europa, în special Italia și Spania unde se găsesc comunități numeroase de români. Alții au ales America de Nord (Canada și SUA), Australia, Noua Zeelanda sau țările europene nordice. La nivel internațional România a început să fie percepută ca țara de emigrație. Mai mult de 60 de procente din persoanele care au părăsit România pentru a-și găsi un rost în alte state au vârste cuprinse între 20 și 39 ani.

Situația demografică a României nu poate fi înțeleasă fără a lua în considerarea structura pe vârste a populației, fertilitatea, speranța de viața, rata mortalității și rata mortalității infantile. Structura pe vârste a populației României relevă magnitudinea procesului de îmbătrânire, astfel înaintea recensâmantului din 2011 erau 10,5 milioane de adulți, 6 milioane de pensionari și 5 milioane de persoane sub 18 ani.[i] În structura totală a populației, persoanele de peste 65 de ani reprezintă în jur de 15 procente. Fertilitatea în România s-a situat la un nivel de 1,3 copii pentru o femeie, sub nivelul de înlocuire de 2,1.

Speranța de viață la naștere în România este 73,98 ani, bărbații având o speranță de viață de 70,5 ani, iar femeile de 77,6 ani. Aceste cifre plasează România pe locul 10 în Europa, situația sa fiind similară cu cele din Bulgaria, Ungaria și Serbia. Rata mortalității în România este de 11,84 la mia de locuitori, conform statisticilor realizate de CIA, ocupând, astfel, la nivel global locul 78, între Tanzania și Camerun. O tendință îngrijorătoare pentru România este menținerea unei rate mari a mortalității infantile: 9,8 la 1000 de nașteri, dublă față de media europeană,  Bucureștiul situându-se chiar pe primul loc printre statele membre ale Uniunii Europene.[ii]

În fața declinului demografic, răspunsul autorităților române este dezarmant de slab calibrat. În loc să fie analizate cauzele reale ale declinului demografic – scăderea nivelului de trai, lipsa de oportunități economice în România, emigrația – pe agenda legislativă și publică a apărut „consilierea de criză” pentru sarcinile nedorite, pentru a limita numărul avorturilor.  Pentru cei care promovează legea explicația, inexactă, pentru reducerea populației României este numărul ridicat de avorturi, peste 22 de milioane au fost efectuate între 1958 și 2008.

De fapt această propunere legislativă nu reprezintă decât un fetiș ideologic al unei minorități vocale din România și nu o politică publică legitimă. Acest grup de presiune dorește limitarea numărului de avorturi, dacă nu chiar interzicerea avortului, în numele unei definiții foarte largi a dreptului la viață. Cum nu există un sprijin public considerabil pentru interzicerea avortului în România, reglementarea mai strictă a acestuia este considerată de proponenții acestei legi ca o soluție „acceptabilă”. O mai bună educație sexuală la nivelul învățământului preuniversitar, combinată cu planificarea familială ar reduce simțitor numărul avorturilor în timp, și ar contribui de asemenea și la reversarea tendinței demografice negative. Din păcate pentru cei care propun această reglementare mai restrictivă a avortului, atât planificarea familială, cât și îmbunătățirea educației sexuale, nu sunt luate în considerare ca soluții alternative, tot din motive ideologice.

Statul român nu a formulat o politică coerentă de stimulare a natalității: nu există destule creșe și grădinițe în România pentru a satisface nevoile acelei părți a populației care este fertilă și activă din punct de vedere economic, nu sunt acordate deduceri de taxe și impozite pentru companiile care ar fi dispuse să construiască creșe și grădinițe pentru angajații lor, iar problema concediului maternal și a indemnizației aferente nu a fost soluționată corespunzător. Eforturile pentru reducerea mortalității infantile sunt departe de a fi eficiente și efective, chiar dacă există planuri în acest sens. Starea precară a sistemului de sănătate și corupția ce îl afectează, sabotează și acele minime eforturi depuse pentru limitarea mortalității infantile.

Concluzii (parțiale)

Din punct de vedere economic scăderea și îmbătrânirea populației înseamnă creșterea presiunii asupra sistemului de asigurări sociale. În România unde raportul dintre persoanele angajate și pensionari este mic, îmbâtrânirea și scăderea numărului de contribuabili de la o generație la alta va avea un impact negativ asupra bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale. Vor fi alocate mai puține fonduri pentru investiții, asigurările sociale consumând o bună parte a resurselor bugetare.

Părăsirea țării de către tineri pentru a-și căuta un viitor mai bun peste hotare este un simptom al lipsei de oportunități economice din România. Pe termen lung acest fenomen înseamnă pierderea unei cohorte de indivizi ar putea contribui în mod decisiv asupra la dezvoltarea țării. Cei care părăsesc România sunt persoane dinamice, cu o pregătire peste medie și în general deschise spre schimbare și inovare. Plecarea acestora reprezintă o pierdere netă din punct de vedere social, politic, și economic pentru statul român.

Din  punct de vedere militar o populație în scădere și îmbătrânită reprezintă un dezavantaj strategic major. Cheltuielile de apărare vor scădea, deoarece sume din ce în ce mai mari vor fi alocate bugetelor de asigurări sociale, și vor fi distribuite pe o populație mai mică. Recrutarea de cadre pentru forțele armate va fi din ce în ce mai dificilă din cauza soldelor relativ mici și a reducerii, de la o generație la alta, a numărului persoanelor apte să satisfacă rigorile serviciului militar.

Din punct de vedere politic reducerea și îmbătrânirea populației ar conduce la reducerea drepturilor de vot ale României în Consiliul European și la reducerea numărului de europarlamentari. Percepția în plan internațional a României ar putea să fie afectată în sens negativ, influența și credibilitatea sa diminuându-se. Cu o populație îmbătrânită și în scădere, România va evita, cel mai probabil, să participe la misiuni internaționale de menținere a păcii sau la intervenții internaționale. Cheltuielile pe care acestea le-ar implica și riscurile unor pierderi de vieți omenești vor descuraja decidenții politici să asume în numele României asemenea angajamente.

George VIŞAN


[i] Datele despre structura populației sunt anterioare recensământului din 2011, deoarece datele colectate în timpul acestuia vor fi făcute publice în 2013.

[ii] O rată a mortalității infantile ridicată în raport cu statele europene a fost o tendință constantă a României moderne. Pentru mai multe detalii vezi Bogdan Murgescu România și Europa: Acumularea decalajelor economice 1500-2010.

Anunțuri

4 comments

  1. „Cei care părăsesc România sunt persoane dinamice, cu o pregătire peste medie și în general deschise spre schimbare și inovare.”

    Nu cred ca a dovedit nimeni asta deocamdata. Ipoteza mea etse ca primii care pleaca se pot eventual regasi in acest profil dar apoi isi trag dupa ei reteaua sociala care nu mai are neaparat aceleasi caracteristici.

    Atsa ar explica de ce un grup de colegi ai mei de dormitor din Italia (acum multi ani) se duceau odata la 2 saptamani si beau toti banii in discoteca.

    • Aici cred ca am facut o afirmatie hazardata, in absenta datelor. Ipoteza mea e ca printre cele 2-3 milioane de romani care au migrat, o buna parte dintre ei reprezentau cohorte de indivizi bine pregatiti, care nu-si puteau croi un viitor in Romania. Ca dovada anecdotica: jumatate din promotia de ingineri 1985 (din care face parte si tatal meu) lucreaza in Canada, SUA si Europa de Vest.

  2. România va evita, cel mai probabil, să participe la misiuni internaționale de menținere a păcii sau la intervenții internaționale.” Presupunand ca avem o clasa politica responsabila. Avem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s