În data de 7 mai, încercând să îmi dau seama care sunt promisiunile USL de care trebuie să ținem cont spuneam:
În opinia mea pentru USL sunt relevante două promisiuni. Prima spune că USL va „restaura funcționalitatea instituțiilor statului”. La nivel central asta înseamnă de-blocarea și posibil re-reglementarea relațiilor între cele trei puteri, incluzând probabil mai puține ordonanțe de urgență/ asumări de răspundere și aproape sigur mai puține legi ne-constituționale. La nivelul cetățeanului, măcar în prima fază, se va încetini retragerea statului din societate (desființare de spitale, școli, etc.).
Practic această analiză avea trei elemente: (1) rezolvarea, într-un fel sau altul, a blocajelor instituționale (2) o conformitate mai bună a hotărârilor guvernului cu legea și (3) păstrarea statului în societate. Dintre aceste trei subpuncte este clar că al doilea este cel mai sensibil. Tehnic, el poate fi încă atins. Ne putem imagina un scenariu în care USL modifică cadrul legal iar apoi concurența internă ține guvernul într-o stare de echilibru. Dar mai corect mi se pare să distingem între fazele guvernării.
Mă aștept ca o primă parte a guvernării USL – și este greu de spus cât ar dura această parte – să continue ceea ce partizanii ARD numesc „asalt asupra instituțiilor”. După cum m-am lăudat fără jenă pe acest blog atunci când am putut face o predicție cu săptămâni înainte ca ea să devină evidentă și pentru alții, la fel trebuie să spun acum că nu sunt deloc printre primii care au ajuns la această concluzie. Felicitări, deci, celor care s-au gândit mai devreme.
Ce s-a schimbat din mai până acum. Pe scurt, a intervenit procesul de suspendare. Atunci când Premierul a cerut Președintelui să meargă la Bruxelles, simbolistica era destul de clară. Dl Ponta cerea drepturi în exces față de ceea ce i-a dat CCR, dar în concordanță cu ceea ce percepea ca fiind legitimitatea sa politică. Dealtfel cererea nu ataca frontal atribuțiile prezidențiale, ci țintea către un domeniu legat de expertiza guvernamentală. Prin răspunsul său negativ, și mai ales prin faptul că nu a oferit o alternativă, Președintele a semnalat că nu dorește să intre în negocieri și că va folosi la maxim atât atribuțiile predictibile oferite de lege cât și cele impredictibile oferite de CCR. Iar cum USL a considerat acest risc inacceptabil în perspectiva alegerilor, a decis suspendarea. Iar noi suntem unde suntem.
Dincolo de eșecul/succesul suspendării, merită să reținem că în timpul conflictului cele două părți s-au simțit obligate să mențină destul de rigid aceste poziții. Tot ce este moral este legal – a spus dl Băsescu încercând să explice strategia sa în timpul suspendării. Vom respecta hotărârile nedrepte ale CCR – au răspuns (în esență) mai mulți lideri USL.
Iar asta ne aduce la ideea de tranziție non-negociată. Până la suspendare puteam spera la o tranziție negociată, cu limite destul de înguste ale puterii și cu o legitimitate limitată a USL. Astăzi vorbim de o tranziție non-negociată, cu un USL care caută un buffer instituțional sporit pentru a-și proteja ceea ce are, cu o legitimitate ridicată a USL și cu toate oportunitățile pe care această situație le creează pentru profitori.
Mutatis mutandis, o tranziție non-negociată este echivalentul unei revoluții. Iar revoluțiile nu sunt aproape niciodată vesele. Vom vedea bărbați politici cu putere semnificativă de a face lucruri și cu susținere populară deosebită. Iar USL a fost gândită să funcționeze pentru a cuceri puterea și nicidecum să acționeze cu moderație într-un vid de putere.
Care sunt alternativele?
Fără să cauționez într-un fel ce va face USL, nu pot să nu remarc că strategia opoziției este deocamdată profund nefericită. Ceea ce speră ARD este o non-tranziție, o „contra-revoluție”; ARD este în esență „reacțiunea” celor ce agreau vechiul regim și care au trecut peste diviziunile interne pentru a opri schimbarea. Și, dacă există ceva mai violent și neplăcut decât „revoluția”, acest ceva este „reacțiunea”. „Revoluția” poate măcar – dacă dorește – să țintească chirurgical în oponenții schimbării. „Reacțiunea” în schimb, conștientă de propria ilegitimitate, este adeseori nevoită să țintească întreaga bază de susținere a „revoluționarilor”.
Există desigur posibilitatea ca partidele ARD să se re-inventeze după alegeri. O opoziție post-Băsescu ar fi privită măcar cu simpatia cu care ne uităm la gazela cea sprintenă vânată de leul nemilos. Dar care sunt rădăcinile acestei schimbări interne ARD, sau măcar dacă există nu pot să îmi dau seama.
Există și posibilitatea opoziții interne USL. Doar că Uniunea pare să fie programată a se fragmenta doar după înlăturarea completă a lui Traian Băsescu. Până atunci, ca o reacție la radicalizarea USL există grupul Tăriceanu-Chiliman care caută să navigheze pe canalul proaspăt și îngust anti-Băsescu-dar-non-Antonescu. Pe termen scurt însă va fi extrem de dificil pentru acest grup să ajungă într-o poziție în care să modereze USL. O victorie netă într-un eventual congres PNL ar putea duce la acest rezultat. Dar Crin Antonescu, dincolo de criticile aduse, a fost un pariu câștigător pentru PNL. În plus, Victor Ponta are nevoie de un candidat PNL la Președinție pentru a bara ascensiunea lui Sorin Oprescu. O diviziune PNL în cadrul USL, teoretic posibilă, nu va da noului PNL un cuvânt esențial de spus în cadrul aranjamentelor de putere.
Câteva cuvinte și despre societatea civilă. The proof of the pudding is in the eating și, în acest sens, USL a arătat încă din ianuarie că este capabil să preia input de la societate. Problema este că acea (sub)cultură politică cristalizată odată cu Piața nu are prea mulți moștenitori legitimi. Câteva organizații ecologiste, feministele Tudorinei și grupul lui Claudiu Crăciun par să fie tot ce a rămas ca formă cât de cât organizată. Restul organizațiilor, și în special lista de ONG-uri care au susținut „la comun piața” par să se fi întors la dulcele stil de a protesta în presă prin apeluri colective. Este de sperat că din moștenirea Pieței se vor naște noi forme de protest care să acționeze ca un early warning la adresa guvernării USL. Dar în măsura în care acest fapt nu se întâmplă, o nouă Piață se va mobiliza târziu și numai în condiții speciale (abuzuri masive, criză profundă).
Astfel rămân deocamdată doar doi actori majori capabili să acționeze ca limite ale puterii USL: Uniunea Europeană și UDMR. Uniunea, dincolo de povestea romanțioasă pe care ne-o spun ambele alianțe – a fost negociatorul cel mai eficient în toată criza politică. Unii observatori rezervă un rol semnificativ și SUA – în acest caz ar fi poate mai corect să vorbim despre Occident în loc de UE. Occidentul este important pentru că rulează cu și în România proiecte importante material și simbolic. La fel de important este că Occidentul (spre deosebire de ARD) are o cultură a dialogului.
Rolul UDMR în acest aranjament este evident. UDMR este important pentru orice coaliție onorabilă capabilă să schimbe Constituția. Abilitățile sale de negociere sunt cunoscute iar interesul să a preveni acumularea excesivă de putere este evident. Întrebarea vis-a-vis de UDMR este ordinea priorităților. Una este dacă în negocieri se vor comporta ca un partid regional, mulțumit să tragă cât mai multe foloase către cât mai mulți susținători sau se vor comporta ca un partid minoritar, care înțelege că este important să îi protejăm pe cei slabi contra celor puternici.
Să sperăm că aceștia vor avea înțelepciunea care ne este necesară.
Civitas Politics 
S-ar putea sa ma injure un pic Medusa – dar din 50 de feministe suparate ca in Romania femeile sunt fluierate pe strada si batute de soti si concubini – nu o sa se faca o revolutie. Feministele sunt un fringe al societatii civile in momentul de fata.
La fel si in cazul lui Craciun. Nu o sa se faca cine stie ce miscare din cei care se duc sa salveze Rosia Montana cu incarcatorul de la iPhone, iPad si MacBoock dupa ei. O sa-i fugareasca o ceata de moti bine agezmuiti cu palinca si care vor bani de la RMGC…
Deci nu vad in aceste grupuri ca avand un potential de transformare al societatii romanesti sau ca fiind o opozitie eficienta la USL. Pur si simpul exista o distanta uriasa intre credintele si aspiratiile membrilor acestor grupuri si restul societatii.
Ah si USL va utiliza legea si Jandarmeria ptr. a taia elanul protestatar al acestor grupuri.
„La nivel central asta înseamnă de-blocarea și posibil re-reglementarea relațiilor între cele trei puteri, incluzând probabil mai puține ordonanțe de urgență/ asumări de răspundere și aproape sigur mai puține legi ne-constituționale.”
Si dumneavoastra vi se pare ca asta s-a intamplat? Sau ca are sanse sa se intample in viitor? Caci nu inteleg eu prea bine.
Atat timp cat USL-ul nu o sa aiba CCR-ul sub control total, o sa toarne la ordonante de urgenta pe banda rulanda, ordonante abuzive si neconstitutionale. Asta pentriu ca au blocat Avocatul Poporului, singurul care putea sa atace la CCR aceste ordonante.
Deci eu nu cred ca aceasta promisiune a USL va avea prea curand acoperire in realitate. E doar o promisiune.
Dumneavoastra prea va fortati sa priviti totul ca un meci de sah. Eu unul nu imi pot permite, dar fiecare cu mintea lui.
Ceea ce nu vreti sa intelegeti e ca jocul se desfasoara dupa cum PSD a stabilit. Da, PSD-ul!. Ei au facut constitutia din 2003, ei au decis modul de numier la CCR a judecatorilor, etc etc etc.
Practic sistemul a fost gandit ca anumiti poli de putere sa fie remanenti. Un judecator numit astazi de Iliescu la CCR o sa aiba peste 9 ani un cuvant greu de spus intr-o anumita decizie. Remember Aspazia? Un sef la curtea de conturi ramane acolo mult si bine. Vacaroiu e si acum in post.
USL-ul vrea sa isi demonteze propria creatie: fara sisteme de putere „remanante”, ca nu ne convine. Si asta nu are legatura directa cu ce vrea sa negocieze Basescu, caci nici Basescu nu e Dumneazeu, multe nu mai sunt sub controlul lui acum,
Sistemele remanante au fost create sub influenta coanei UE, care aplica si ea astfel de lucruri. Tocmai pentru ca noua putere sa nu o ia razna complet. USL-ul vrea doar sa se intoarca la epoca de aur si atat. Partea proasta e ca e epoca de aur pentru ei. Pentru noi e epoca de piatra.
Discutam de un orizont de timp de cam doi ani, in care da, cred in re-reglementarea relatiilor dintre puteri. Dealtfel vad ca si dvs credeti la fel, oarecum. Da, USL vrea sa se intoarca la „epoca de aur”, am scris si eu asta. Dar democratia nu se bazeaza pe o putere virtuoasa, asa cum ne fac politicienii sa credem ci pe o opozitie puternica. Puternica in sensul in care daca USL derapeaza, voturile se duc in opozitie. Problema este ca ARD nu discuta cu electoratul USL…
Ma intreb cum ar putea ARD sa discute cu electoratul USL, adica acel electorat care s-a saturat de Basescu, in conditiile in care principalul lor reper si raport este la acesta… Personal, nu cred ca vor mai obtine ceva important pana cand nu se debaraseaza de Basescu, nu neaparat in totalitate, dar macar sa nu mai fie Dumnezeul lor in toate cele.
@ George, Fara sa apar valentele revolutionare ale feminismului romanesc, distinctia fringe vs mainstream nu ajuta. Sa luam ceva si mai fringe – monarhistii. Ei au fost inca de vineri la demonstratie si au fost printre cei ce asigurau „permanența” . In acest timp societatile onorabile (a se citi finantate din banii contribuabililor) au venit tarziu, ezitant si partial au sperat ca va negocia cineva din guvern cu ei. Pe de alta parte monarhistii ca monarhisti, feministii ca feministi, nu intereseaza pe nimeni. Monarhistii ca cetateni, ultrasii ca cetateni, despre asta vorbim.
Pingback: Previziunile 2013 (din decembrie în decembrie) « Civitas Politics