Toamna patriarhului 2

11138092_1232092770139479_1090085863304206585_n

Sau de ce Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta protestelor din noiembrie 2015

Este pentru prima oară în istoria României când Biserica Ortodoxă a devenit ținta unor proteste de masă. Protestarii au urcat Dealul Mitropoliei și au scandat împotrivat BOR și a patriarhului Daniel. Nici măcar în timpul Revoluției sau imediat după, BOR nu a fost ținta unor astfel de proteste – deși din punct de vedere instituțional  biserica a cooperat cu regimul comunist și spre deosebire de alte biserici creștine din Europa Centrală și de Est nu s-a constituit într-un pol de contestare a regimului comunist. Această evoluție trebuie privită ca fiind una fără precedent în istoria României moderne și manifestarea clară a existenței unui clivaj secular/religios în cadrul societății românești.

Contrar unor încercări de a pune protestele pe seama unor erori de comunicare din partea reprezentanților bisericii ortodoxe, în frunte cu patriarhul Daniel, sau a unei „conspirații” împotriva bisericii venite din afară sau interior, cauzele acestora sunt profunde și trebuie căutate în modul în care BOR s-a raportat la societatea românească în ultimii 25 de ani.

12189010_1025866724113832_8762783404672909913_n

Percepția unei lipse de empatie publică în prima săptămână de după incendiul de la clubul Colectiv din partea BOR, blamarea victimelor de către „blogosfera ortodoxă” (faimoasele postări despre „ritualuri sataniste” la concertele rock) și erorile de comunicare ale Patriarhului Daniel au fost într-adevăr factori în răbufinirile anticlericale ale protestarilor.

La toate acestea se adaugă revelația recentă că patriarhul beneficia în mod regulat de antemergător în trafic, informație comunicată în urma scandalului morții polițistului Bogdan Gigină în timpul utilizării ilegale de vicepremierul Gabriel Oprea a unei coloane oficiale, fapt care a transferat o parte din antipatie publică dinspre ministrul de Interne către patriarh.

Un alt moment cheie pentru relația societate-biserică a fost gestul arhiepiscopul Ioan Robu de a îngenunchia și a se ruga pentru cei morți și răniți în fața clubului Colectiv. Acest gest a contrastat cu atitudinea distantă a BOR care a declarat că:

O slujbă de pomenire se oficiază în biserică la Sfânta Liturghie, la casa familiei în necaz, la mormântul celui care a trecut la Domnul sau la o troiţă… Dacă unul dintre cei prezenţi acolo ar fi mers 50 de metri la prima biseriă, un preot ar fi venit şi acolo. Acolo nu putea să vină un preot neinvitat. Biserica se duce la enoriaşii care suferă, nu la manifestaţia de stradă.

Deși această poziție pare să fie justificată teologic și dogmatic, momentul pentru asemenea justicări a fost prost ales.

image-2015-11-6-20566465-0-protest-colectiv

Atitudinea distantă față de șocul și durerea resimțite de societate în urma incendiului de la Colectiv coroborată cu scandalul coloanei oficiale au reprezent factorii care au activat o reacție de respingere față de clerul ortodox. Cauzele profunde ale răbufnirilor anticlericale ale protestatarilor sunt însă altele.

Prima dintre aceste cauze este asocierea dintre politic și BOR. În România, unde încrederea în instituțiile democratice (parlament, guvern, partide politice) este scăzută, biserica reprezintă o sursă de legitimitate majoră pentru oamenii politici, fie ca se află în campanii electorale, fie când guvernează.

În schimbul legitimării simbolice în fața cetățenilor Biserica Ortodoxă Română a obținut acces la resursele publice și la un statut simbolic preferențial în raport cu celelalte biserici și culte recunoscute de stat. A se vedea aici alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru Catedrala Mântuirii Neamului și faptul că la ceremoniile oficiale reprezentanții BOR sunt prezenți alături de politicieni (e drept că în astfel de situații sunt invitați și reprezentanții altor culte, dar BOR are practic întâietate).

Tot în schimbul acestei legitimări simbolice politicul face concesii legislative pe teme sociale de interes pentru Biserica Ortodoxă și societatea civilă din jurul ei: la 25 de ani de la căderea comunismului în școlile din România nu se predă educația sexuală, iar în manualele de biologie nu este menționată direct teoria evoluției.

În anumite situații relația dintre politic și biserică este una care depășește nu doar cadrul democratic, dar și pe cel legal. Uneori în campaniile electorale, mai ales în mediul rural, biserica este locul unde mita electorală ajunge să fie distribuită de candidat către alegători, bineînțeles având complicitatea preotului din localitatea respectivă. Nu cunosc cazul vreunui preot care să fi fost pedepsit pentru facilitarea oferirii de mită electorală, fie de autoritățile statului, fie de BOR.

Asocierea dintre biserică și elita politică a fost una dintre cauzele protestelor de la patriarhie. Antipatia protestarilor față de elita politică s-a transferat asupra bisericii, aceasta fiind perceputa ca o entitate care facilitează corupția și „căpușează” societatea românească.

Predarea religiei în școli și includerea acesteia în trunchiul comun reprezintă poate cea mai mare concesie făcută bisericii în România de către stat. Deși teoretic legea garantează tuturor bisericilor și cultelor predarea educației religioase în școli, Biserica Ortodoxă Română este principalul beneficiar al acestei reglementări, în virtutea faptul că 86% din cetățenii români se declară creștin-ortodocși. Modul în care educația religioasă este predată în școli a stârnit și stârnește o serie de controverse: de la manuale de religie cu un vădit conținut discriminator și care promovează teama în rândul elevilor, până la comportamentul „profesorilor” de religie față de elevi sau părinți.

Rolul orelor de educație religioasă în școli nu trebuie subestimat în dezvoltarea și evoluția clivajului secular/religios în România. O bună parte a celor prezenți la protestele din Piața Universității și care au strigat împotriva patriarhului sau a bisericii sunt persoane care au beneficiat pe durate întregului ciclu de învământ pre-universitar de educație religioasă.

În noiembrie 2014 Curtea Constituțională a României a decis că deși „ora de religie” face parte din trunchiul comun, elevii nu pot fi considerați înscriși ex oficio la aceste ore, ci trebuie ca parinții, tutorele sau în cazul în care sunt majori, ei înșiși, să ceară în scris acest lucru. BOR și Ministerul Educației au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a goli de conținut decizia CCR. Elevi și părinți au fost supuși la presiuni sau șicane pentru a se înscrie la orele de religie. Aceste abuzuri nu au făcut altceva decât să sădească „semințele” contestării poziției Bisericii Ortodoxe Române în societate.

A treia cauza majoră a clivajului secular/religios din România e reprezentată de finanțarea și bogăția bisericii în raport cu restul societății. Atât la protestele din noiembrie 2015, dar și înainte lor unul dintre sloganele cu care biserica era taxată a fost „Vrem spitale nu catedrale!” iar în spațiul public a fost contrastat numărul mare de biserici (18.000) cu ce al școlilor și spitalelor, 4.000 de școli, respectiv 425 de spitale. Aceste sloganuri și comparații (în mare parte lipsite de obiect) reflectă pe de o parte frustrarea populară față de accesul preferențial al BOR la resursele publice, și pe de altă parte nemulțumirea față de prioritățile statului (nevoia de legitimare simbolică), în raport cu nevoile societății (finanțarea serviciilor de bază).

O altă sursă majoră de frustrare față de BOR, ține de afișarea nonșalantă bogăției acesteia și a ierarhilor săi, în raport cu restul societății. Între 2008-2014 societatea românească s-a confruntat cu o criză economică majoră, dublată de un program de austeritate, de pe urma cărora cu greu și-a revenit. Afluența bisericii și a ierarhilor săi nu putea, în acest context economic și social dificil, decât să sporească antipatia față de aceștia în anumite sectoare ale societății. O altă sursă majoră de frustrări față de BOR îl reprezintă condiționarea serviciilor religioase (botez, nunți, înmormântări, pomeniri) de taxe neoficiale, în unele cazuri exorbitante în raport cu veniturile credincioșilor.

În loc de concluzii

  • Intensitatea clivajului secular/religios în România este greu de evaluat în momentul de față în absența unor cercetări sociologice riguroase.
  • Direcția în care va evolua acest clivaj după protestele din noiembrie 2015 este greu de anticipat.
  • Apariția și dezvoltarea unui clivaj religios/secular reprezintă o evoluție socio-politică normală. Separația bisericii de stat reprezintă unul din fundamente politice ale modernității.

George VIŞAN

Foto credit: Bogdan Budeș, Hotnews & Mediafax

Anunțuri

2 comments

  1. Pentru conformitatea informatiei, ar trebui sa stiti ca Arhiepiscopul Ioar Robu nu este cardinal… iar din punct de vedere ierarhic, Mitropolitul de Bucuresti nu este egal cu Patriarhul Romaniei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s