După accidentul de la Fukushima am fost printre cei care au încercat să înoate contra curentului catastrofist din presa noastră. În lumina rece a faptelor, Fukushima ar fi trebuit să fie o veste bună pentru industria nucleară. O centrală depăşită moral a rezistat la un cutremur de magnitudine mult peste cât fusese calculată în proiect fără să omoare pe nimeni şi cauzând relativ puţine daune ecologice (prin comparaţie cu alte accidente ale aceluiaşi cutremur).

Scriam atunci:

Nu în ultimul rând energia nucleară are în acest moment probleme serioase de imagine. Mă risc totuşi să afirm că ele nu vor schimba în mod fundamental ecuaţia. Da, opinia publică poate influenţa alegerile pe care le fac guvernele. Mai mult, câteva state care au simţit că îşi permit, au ales să limiteze energia nucleară. Dar rămân state cu rol fundamental în economia mondială care cred că o opţiune non-nucleară nu este pe masă (din punct de vedere economic sau ecologic) (Are lumea nevoie de energie nucleară?)

La început am am avut mici emoţii legate de această predicţie, cauzate de hotărârea Germaniei de a se distanţa de energia nucleară. Totuşi:

• Rusia continuă un program discutabil de a obţine energie din focoasele nucleare.
  
• China a așteptat un an de zile după care a revenit la planificarea unei creșteri alerte a capacității de producție.
• India doreşte să investească masiv în domeniu.

Dealtfel aceste ţări au continuat şi în 2011 trendul de producţie, semn că nu au existat de-comisionări semnificative.

Sursa: Wolfram Alpha

Andrei Tiut