Stânga (și dreapta) lui Grațian 9

Screenshot_5

Când vreau să îl stresez pe Grațian Mihăilescu îi spun că este un stângist reprimat. Probabil că nu sunt singurul, căci omul a simțit nevoia să explice, pe larg, de ce stânga și dreapta sunt concepte depășite. Are dreptate? Da și nu.
(…)
Stânga și dreapta nu sunt definibile în mod clasic (gen proxim + diferență specifică). Ele țin, mai degrabă, de asemănări de familie.

Astfel, luând lucrurile la propriu, stânga și dreapta nu sunt depășite pentru că nu prea există într-un mod riguros. Dar, în ultimele decenii, termenii sunt chiar mai vagi decât altădată. Merită, deci, să ne uităm peste argumentele sale. More…

Reclame

De ce nu triumfă „noua stângă” 10

22879113805_307dee3ae8_z

Și totuși, Podemos va rămâne (probabil, nu sigur) în afara guvernării. Corbyn a îngropat speranțele electorale ale partidului său iar Sanders (foarte probabil) nu va reuși decât să fie înfrânt onorabil. În fapt, în mai tot Occidentul, dreapta pare să reziste bine mersi în ciuda valului de sărăcire. De ce? More…

Dreapta naivă și stânga naivă 1

sageti
Dreapta naivă crede că piața este perfectă și că nu există erori ale acesteia. De aici vine o anumită simpatie pentru evaziune și contrabandă. Dacă piața neagră este mai liberă decât piața reglementată înseamnă că ea reprezintă mai bine nevoile consumatorului.

Dar simpatia pentru piața neagră devine ridicolă abia când dreapta naivă ajunge la concluzia că impozitele sunt fundamental rele și că, astfel, orice scădere de impozit este bună. Iar fraza aceasta este luată extrem de literal în anumite zone ale dreptei.

Iluzia stângii naive este că implementarea drepturilor sociale transcende calculele economice. More…

Naşte şi dreapta oameni 7

crin-thumbnail

În ultimele zile am avut două surprize umane interesante. Prima este oferită de doamna Lili Crăciun. Doamna Crăciun scrie pe Politicstand. Politicstand se laudă că a contribuit decisiv la lansarea poreclei Căcărău; altfel spus, umblă cu scatologia în gură. Dacă doamna Crăciun scrie bine sau rău, nu pot nici să afirm nici să infirm. Poate că standardele mele de limbaj şi umor să nu fie de obicei foarte ridicate. Totuşi, dacă o platformă simte nevoia să împletească patosul patriotic şi furia ideologică cu vibraţia excremenţială, refuz să vizitez acea platformă. Şi vă asigur că nu mă alint. Dintre toţi cunoscuţii, unul singur îşi permite în mod constant să folosească acest apelativ nefericit în prezenţa mea. Dar acest amic a împlinit de curând 71 de ani. La vârsta aceasta nu mai pot să îl întorc de pe căile sale.

Surpriza a venit într-un articol care a ajuns la mine prin social media. În acest articol doamna Crăciun se arată oripilată de tratamentul la care este supusă Draga Olteanu Matei. Celebra actriţă la criticat la un moment pe Traian Băsescu ceea ce a stârnit furia necontrolată a unora dintre adepţii lui. Doamna Crăciun argumentează că, indiferent de posibilele excese de limbaj al actriţei, nu este permisă să i se adreseze acesteia apelative precum „hoaşcă” sau „băbătie”.

A doua şi cea mai puternică surpriză vine de la Mihail Neamţu. More…

De weekend: Previzibilul domn Aligică Răspunde

aligica

Într-o zi mă trezesc menționat de Turnofftheglory pe wall-ul domnului Aligică. D. P. Aligică ceruse niște nume de oameni de stânga pe care să îi întrebe lucruri și să îi înțeleagă în opțiunile lor politice.

(Acuma, eu nu m-am considerat de stânga niciodată dar „adevărata dreaptă românească” este în esență o afacere parohială, amici degli amici. Deci într-un fel Turnofftheglory, care știe ca nu fac parte din această parohie, nu greșea să vorbească de mine.)

Nu eram menționat doar eu acolo, era și Dan Șelaru, care nu a fost încântat. Eu însă eram chiar curios. Nu neapărat dornic să mă exprim, cât curios care ar fi fost întrebările. Căci, între noi fie vorba, dl. Aligică ar avea în mod normal aparatul conceptual să înțeleagă aceste lucruri și singur. Printre altele el este, împreună cu dl Tismăneanu, autorul conceptului de puci parlamentar, hăt într-un op-ed din 2007. Mă gândeam mai degrabă că are o problemă de empatie. Adică, știind adevărul, vrea să înțeleagă mecanismele de orbire ale celorlalți. Din nefericire pentru curiozitățile mele, dl. Aligică nu a întrebat nimic pe nimeni. More…

De urmărit: campania lui Nicușor Dan 2

Să zicem că ați dori să studiați partidele, alianțele și mișcările politice din România. Partidele sunt de tip „catch-all”. Mecanismele de decizie sunt „discrete” până la limita conspirației. Datele statistice și sociologice pe care partidele și-ar baza decizia în mod rațional sunt – în spațiul public – rare, inconsistente și, uneori, dubioase. Economia pe timp de criză sau tranziție este greu de înțeles, așa că evaluarea politicilor economice poate fi dificilă Desigur există oameni și texte care depășesc aceste bariere. Dar de prea multe ori vedem aplicarea directă a unei scheme analitice de import. Sau ridicarea ideilor de „stânga” și „dreapta” la nivel de concepte fundamentale ale analizei politice. Sau comparații simpliste între canonul democratic/politically correct vs 1-2 analize de discurs. More…

7 poziţii despre avort, de la o extremă la alta 3

Foarte adesea uităm că democraţia reală este un cadru şi nu o soluţie pentru problemele noastre filosofice şi morale. Conservatori şi socialişti, creştini, musulmani sau atei, ecologişti şi exploatatori ai gazelor de şist, (aproape) oricine are o idee nouă sau interesantă se plasează în afara (nu împotriva) consensului democratic. Şi face eforturi să extindă acest consens în propria direcţie. More…

Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne reloaded 9

Într-un comentariu apărut pe site-ul Criticatac, un portal al stângii postmoderne româneşti care, printre altele, se străduieşte să nege dezastrul societal şi genocidul social al comunismului tot aşa cum neonaziştii se străduiesc să nege Holocaustului, Cornel Bran şi Daniela Gabor publică un manifest-program intitulat îndrăzneţ, “Cum ieşim din neoliberalism?”, care, în ciuda aparentei sale sofisticări pentru necunoscători, reprezintă un monument de ignoranţă a stângii postmoderne în ceea ce priveşte neoliberalismul şi mai ales în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă economia românească, una atât de puţin neoliberală din nefericire. More…

Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne 2

Când un fin literat se exprimă asupra unor complexe chestiuni economice, sociale şi instituţionale asupra cărora nu s-a aplecat îndeaproape, acesta fie reuşeşte să pună în circulaţie o nouă şi fertilă idee, fie se lasă pradă unor prejudecăţi dominante, glosând pe o sumă de locuri comune şi comiţând cele mai elementare erori de judecată. Acesta din urmă este şi cazul domnului Ion Vianu, care, într-un comentariu apărut în Revista 22, amestecând o serie de adevăruri, de semi-adevăruri şi de neadevăruri, ajunge la concluzia uluitoare că „neoliberalismul de azi nu este altceva decât bolşevismul, minus lozincăria propagandistă a comunismului … care are drept scop acapararea puterii de către un mic grup şi păstrarea ei cu orice preţ.” Hasta la revolución compañeros?

More…

Statul minimal nu este ceea ce credeţi voi 31

Scriu acest articol fiind încă sub indignarea prilejuită de un text din România Liberă. Autorul acestui text (care sper să fi fost doar o neglijenţă) propune ca pe final de mandat Guvernul să destructureze statul social deşi este evident că după această distrugere nu ar avea timp să pună ceva în loc. Dacă PDL şi-ar propune să depăşească cu un ordin de mărime greşelile de final de mandat ale guvernării Tăriceanu, cred că abordarea  propusă în RL ar fi cea mai bună cale.

More…

Statul, piaţa şi criza 3

…voi încerca să argumentez că intervenţia statului în societate se poate face pe mai multe niveluri (minim 4), iar concluziile de la un nivel nu se pot aplica mecanic la celelate.
…actuala criză ridică acut problema reglementării pieţelor şi a capacităţii legislative a statului, intr-un mod care trebuie să preocupe atât dreapta cât şi stânga. Dar aceeaşi criză nu spune mai nimic de bine despre capacitatea statului de a găsi soluţii strategice. More…

In memoriam Tony Judt Răspunde

Tony Judt, istoric (1948-2010)

Tony Judt, profesor la New York University, autorul binecunoscutei istorii a Europei în anii Razboiului Rece (Postwar: A History of Europe since 1945) a murit la 62 de ani. Tony Judt s-a născut în Marea Britanie, dar a predat şi la Universităţi din Statele Unite. O autoritate în istoria intelectuală modernă franceză, el este director al Institutului Remarque din New York, având sarcina de a explica evoluţia şi problemele Europei în Statele Unite.

More…