Caracterul licit al averii: confuzii și scenarii 4

Atunci când nu discutăm despre integritatea teritorială a României sau injuriile aduse regelui Mihai se aud în dezbaterea publică și unele teme mai pline de consecințe: anume renunțarea (sau nu) la prezumarea caracterului licit al averii dobândite.

În general fiecare parte încearcă să prezinte argumente scurte și pătrunzătoare care să aducă maximum ce impact. Subiectul însă nu se prea pretează la asta (sincer, am încercat să dezbat pe Facebook) și de aceea inevitabil începem să ne batem în argumente care nu au legătură între ele.

Există, cred, trei scenarii care pot apărea odată ce caracterul licit al averii încetează a fi prezumat.

(1) Se trece la prezumția inversă – cetățeanul are obligația de a justifica în detaliu orice bun pe care îl are. Un asemenea scenariu e catastrofic ca efect asupra cetățenilor iar Curtea Constituțională a folosit acest argument în motivația sa. De aceea proponenții acestei măsuri ne asigură uneori că temerile noastre sunt nejustificate. Miron Damian argumentează convingător pe contributors.ro că poziția curții e nejustificată. Revizuirea sarcinii probei rămâne atributul Parlamentului, cenzurat ca și până acum de Curtea Constituțională. Logic și juridic argumentul e corect, dar rămâne problema politică. Anume domul Damian, sau domnul Ciucu nu sunt vârful de lance al acestui război ci mai degrabă o trupă de cavalerie ușoară desfășurată strategic pe flanc. Politicienii grei din spatele propunerii sunt tăcuți sau ambigui. Din ambiguitate s-ar ieși ușor dacă am vedea și proiectele de modificare ale Codului Penal sau altor legi relevante. Până atunci trebuie să ne bazăm pe garanția morală a PDL, un  partid într-o situație dificilă, a cărui istorie recentă include doze de populism și schimbări de orientare.

(2) Se pot (în sfârșit!), confisca averile infractorilor dovediți. Asta e mai degrabă o naivitate, pentru că mijloace avem și acum. Poate că ar fi dificil ca statul să impună amenzi penale de 100% din averea infractorului – dar nu știm asta pentru că nimeni nu a încercat. Poziția celor ce susțin acest argument se reduce la invitația de a da mai multă putere statului pentru că lenea intelectuală nu îi permite să dea rezultate cu puterile pe care le are.

(3) Se echilibrează raportul de putere dintre cetățean și stat atunci când nici o parte nu are probe definitive. Ar fi, mutatis mutandis, ca în filmele americane în care marea corporație coruptă câștigă procesul penal dar e obligată în civil la despăgubiri de miliarde. După părerea mea acest ultim scenariu este singurul care ar putea da sens modificării. Dealtfel, suntem asigurați, și alte state fac la fel.

Din nefericire acest argument este rareori dus până la capăt. Cine sunt aceste state? Cum fac ele ceea ce fac? Cât succes au? Care sunt alternativele de implementare în sistemul legislativ românesc? Această dezbatere nu trebuie începută de oponenții reformei (printre care și eu) ci de proponenții ei. Sincer, nu este rezonabil să construim un dosar ori de câte ori Președintele are o idee.

Merită amintit în acest context că prezumția caracterului licit nu e un articol minor strecurat pe ascuns. Dimpotrivă este un articol asumat și discutat public, care vine să rezolve o problemă cunoscută publicului de atunci. Este, dacă vreți, un element de tradiție legală, întărit de dubla protecție a Constituției (vezi articolul lui M. Kivu). Conservatorul din mine ar prefera ca acest element de tradiție să nu fie dat la o parte până nu vedem cum putem rezolva prolemele în cadrul actual. În plus, pragmaticul din mine se îndoiește ca statul ar fi capabil să confiște averi care să acopere costul unui al doilea referendum …

Până vom avea argumente mai detaliate nu pot decât să clasez cultural acestă propunere ca un nou episod din ciclul „Constituția e de vină pentru…” (incapacitatea de a absorbi fonduri UE, ineficiența procurorilor, etc.). Da, Constituția e mediocră, dar nu atât de slabă încât sa justifice toate eșecurile clasei politice și aparatului administrativ. Și nici eșecul nostru ca societate de a alege coerent și inteligent.

Andrei Tiut

Anunțuri

4 comments

  1. Hai sa analizam punctul 2, adica starea curenta si ce s-ar putea face avand in vedere actualul articol din constitutie:

    – desi avem declaratii de avere de cativa ani pana acum cred ca a fost un singur caz de confiscare a unei parti din avere ce nu putea fi justificata, Sechelariu de la Bacau si nici acea sentinta nu stiu daca e definitiva;
    – cum ar functiona o lege care sa supraimpoziteze un evazionist fiscal; sa luam un exemplu notoriu in Ro: un manelist care canta la nunti, nu a platit niciodata impozite si are vile si masini de lux; cum ai formula un articol de lege care sa prevada confiscarea/supraimpozitarea averii afisate dar care nu poate fi justificata (caci nu e normal sa ii supraimpozitezi pe cei care au vile, dar au muncit si au si platit taxe pe veniturile lor) fara ca acesta sa fie atacat imediat la curtea constitutionala?
    – cum ai confisca averea rudelor unui vames din cei judecati in momentul de fata: sa zicem ca dovezile arata ca a luat spaga 500 euro pe tura si sunt dovezi pentru 2-3 ture, dar copiii lui de 20 de ani, fara ocupatie au fiecare cate o vila pe numele lui?

    • Sa raspund tot pe liniute

      – nu e caz doi ci e caz 3.
      – nu ma intereseza manelistii prea tare (raul facut de ei lor nu se propaga piramidal) dar cred ca inchisoarea este pedeapsa suficient de descurajanta, daca s-ar obosi cineva sa aplice legea.
      – simplu, nu intri in fortele de ordine daca rudele pana la gradul X nu se obliga de buna voie sa isi justifice averea in cazul in care esti condamnat de un tribunal. Pentru ca eu nu neg doar eventuala eficienta ci mai ales dreptul statului de a impune nelimitat acest tip de obligatii cand le-ar putea impune limitat.

      Acum intrebare de la mine pentru tine. Daca inainte de modifcarea Constitutiei au fost prins ~0 manelisti, cati vor fi prinsi dupa….?

  2. Problema e ca e greu sa prinzi pe cineva care ia bani fara chitanta pe la nunti sa zicem, dar ai putea sa il intrebi oricand din ce bani si-a luat casa si masina in momentul in care acestea apar in peisaj. Pe sistemul actual poate fi chiar o strategie sa dai un tun de cateva milioane (in orice domeniu: de la achizitii publice la contrabanda) stiind ca poti fi condamnat maxim la cativa ani de puscarie, dar pe urma banii raman ai tai (prin interpusi eventual).

    • In general e greu sa fii autoritate de stat, ca de aceea persista infractionalitatea. Dar nici statul nu a folosit toate instrumentele constitutionale pe care le are, asa ca eu unul nu i-as da jucarii noi. lasa sa isi reformeze el politica de resurse umane si mai vedem dupa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s