Premisele necesare ale mobilizării pro-Klaus Iohannis. Partea întâi: cauze generale 3

revolutie-doi

Atât biologia (copii, boli) cât și presiunea socială („casa ta”) fac ca, în timp, să fie nevoie de cheltuirea unor sume sporite de bani pentru a păstra un nivel de confort similar. Asta afectează mai ales generațiile tinere, care evoluează de la primul job câștigat pe când încă sunt sprijinite de părinți spre situații în car ei înșiși au nevoie de spațiu familial și resurse pentru a sprijini părinții.

În ceea ce privește așteptările, situația este mai bună, pardon, mai puțin rea în 2014 decât în 2013. Pesimismul vizavi de direcția în care se îndreaptă țara se află în scădere, dar rămâne dominant. Deși poate să fie puțin relevant, merită urmărit și modul în care, înainte de alegeri și ca efect probabil al campaniei, pesimismul crește. More…

Anunțuri

Represiunea de catifea (1): opoziţie în lipsa Opoziţiei 6

Să notăm întâi faptele. Duminică 8 septembrie am avut aproximativ 10 000 de oameni pe străzile Bucureştiului strigând „Uniţi – Salvăm – Roşia Montană”. Cam tot atâţia ar fi fost şi pe străzile Clujului, deşi clujenii au fost mai degrabă zgârciţi cu pozele. Luni 1500-2000 de oameni, aproape la fel ca şi în cursul săptămânii trecute dar mai obosiţi. Marţi o intervenţie a Jandarmeriei a forţat eliberarea mai rapidă a carosabilului spre nemulţumirea vocală a unora dintre protestatari. Miercuri au mai venit doar vreo 700 de protestatarii. Este posibil ca, graţie USL, indignarea publică să crească din nou. Dar deocamdată acestea sunt faptele.

Aşadar subţierea demonstraţiei pare să fie legată de poziţia mai asertivă a Jandarmilor. Nu este o simplă succesiune: pe mediile sociale jandarmii au fost subiectul cel mai discutat de marţi până miercuri. Nu putem exclude aici o anumită lipsă de hotărâre; poate că unii protestatari veneau regulat pentru că simţeau că sunt pe val iar atunci când statul şi-a afirmat mai hotărât controlul asupra situaţiei au decis că nu au energie să continue ad infinitum. Dar demonstraţiile ocazionate de proiectul RMGC sunt printre cele mai impresionante –poatecele mai impresionante –acte de protest care s-au întâmplat din legendarii ani ‘90 până astăzi.De aceea, nu putem reduce la totul la superficialitate. More…

New kids on the polls 8

Clipboard01

Mirel Palada, extrapolând date din sondajele CCSB şi Sociopol, estimează că aproape un milion de români s-au întors în ţara în ultimele 12 luni. Dacă estimăm o prezenţă a acestora la vot în linie cu alegeri anterioare rezultă cam 450 000 de alegători noi şi apetisanţi. Dacă ne gândim că sunt oameni care nu au mai votat de multi, pare rezonabil să estimăm 550 000 în plus la europarlamentare (pseudo-first-time-voters), tot cam atât la prezidenţiale (pe Constituţia actuală! şi presupunând alegeri cu miză), dar 450 000 la parlamentarele naţionale. Să estimăm, aşa, grosier, o jumătate de milion de noi alegători. Plus alţii care poate se vor întoarce de acum încolo.

Nu ştim multe despre ei, dar ceea ce ştim este consistent. Pe de o parte, din alegerile lor de viaţă putem deduce că sunt dispuşi către alegeri radicale, fără să fie neapărat descurajaţi de riscurile implicate. Apoi, ştim că acei puţini dintre ei care au ajuns la vot au susţinut în mod constant formaţiuni mai mult sau mai puţin radicale: CDR, DA, PDL, PPDD.

More…

600 de sondaje şi ceva mărunţiş (OSINT 8) 2

image

De curând am scris pe Context Politic un articol despre încrederea de care se bucură SRI. Articolul a ajuns pe Facebook şi Mirel Palada, sociolog, a contestat superior concluziile mele. Datele sale, a spus, ziceau altceva. Eu nu sunt de fire un om prea încrezător, aşa că am zis, ca întotdeauna, că nu cred până nu văd. Dl. Palada avea, evident, şi alte lucruri de făcut, aşa că a declinat oferta. O vreme. Căci, într-un târziu a a căutat prin calculator şi a găsit graficele în discuţie. Ce conţineau acele grafice nu o să va spun. Pentru că, vai, el avea dreptate şi eu nu.

Ceea ce ridică o problemă. De ce alţii să aibă dreptate, grafice, sondaje şi alte asemenea, iar eu nu? În cazul d-lui Palada răspunsul este evident: deoarece are o firmă specializată în aşa ceva şi, deci, minioni care pot fi trimişi să scurme în măruntaiele opiniei publice căutând răspunsuri. Eu nu am asemenea minioni. Şi nici colegii de la Context Politic – a căror onoare fusese pusă în discuţie – nu au. Aşa că am decis, ca să nu rămânem cu onoarea nereperată, să apelez la Google. More…

Anul neîncrederii noastre 7

Pe tot parcursul anului 2012 politicienii şi instituţiile ne-au tratat (pe unii sau pe alţii) cu condescendenţă şi aroganţă. Nu numai că opţiunile noastre politice au fost catalogate ca ne-legitime, ci însăşi dreptul nostru de a pune întrebări şi a aştepta răspunsuri a fost privit cu suspiciune. Soluţia deci este ca fiecare om şi fiecare instituţie să înceteze judecăţile şi clasificările morale şi să înceapă a răspunde într-un mod respectuos.

Societatea este asemeni unui râu. Râul poate fi îndiguit şi transformat într-un canal navigabil sau o salbă de lacuri cu hidrocentrale. Dar el nu poate fi forţat dincolo de o anumită limită. Nu ai cum să îl faci, spre exemplu, să curgă înapoi. Iar simpla persistenţa în efort nu se numeşte eroism decât dacă este însoţită de cunoaşterea râului. Altfel vorbim de simplă încăpăţânare.

Avem deci surse diverse care sugerează că mai multe instituţii sunt într-o scădere a încrederii. Există excepţii: încrederea în autorităţile locale se consolidează în 2012; încrederea în ONGuri creşte din aprilie trecut şi până astăzi; chiar şi încrederea în sindicate are o creştere în zig-zag care seamănă mult a stagnare. Chiar şi aşa, încrederea în instituţii centralizate, naţionale sau supra-naţionale a scăzut în 2012. More…

Raport despre analiza politică în online (III) 16

Să ne înţelegem. Toţi autorii citaţi sunt(em) profesionişti desăvârşiţi. Mai rău, suntem profesionişti români care tind să lucreze pentru alţi profesionişti români. În această calitate, nimeni nu poate avea „bias”. Limba nu are cuvânt pentru aşa ceva: părtinire ar fi o traducere extrem de aproximativă, care nu face dreptate termenului. Cum nu există nici cuvântul „parţial” în limbă, rezultă clar că suntem cu toţii imparţiali. Acestea fiind spuse, Turambar este citat de însuşi Ponta, Barbu este admirat de grupul ARDistilor care mai cred în aritmetică iar subsemnatul a fost în Piaţa Universităţii şi acuma primeşte like-uri discrete şi comentarii vituperante din toate direcţiile.
More…