Putin şi jocurile foamei Răspunde

Vladimir Putin chairs a meeting of the Presidential Council for Civil Society and Human Rights at the Kremlin

Astăzi Rusia este slabă, însă trăim în epoca răspunsului asimetric, în vremea celui slab. Acum suficient este să ai capacitatea de a submina, tulbura, de a sădi îndoială față de vechea ordine. Victoria are un cu totul alt înțeles. Și din această perspectivă campania Rusiei este un succes. Nu a schimbat doar frontierele Ucrainei, dar a schimbat și percepția europenilor. Acum Europa încearcă să-și reducă expunerea în relația cu Rusia, să se închidă. Aici este marea victorie a Rusiei. Pentru că amenințarea pe care Rusia o reprezintă astăzi este foarte similară cu cea a unei amenințări teroriste. Nu sunt suficient de puternici pentru a câștiga în sens convențional, dar au suficientă putere pentru a-i face pe oameni să se îndoiască de natura constituțională a propriilor regimuri. Pot să forțeze schimbarea acționând din interior. Viktor Orbán este exemplul cel mai proeminent, de insider care începe să ridice întrebări despre natura democrației, să se îndoiască de ordinea europeană. Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina este în esență o problemă a UE și a Europei, dar nu în sensul în care Rusia va invada Varșovia sau Bucureștiul. Nu cred asta.

Putin este rațional, dar pentru a-i înțelege raționalitatea trebuie să înțelegem mai întâi natura regimului său și vulnerabilitățile sale structurale. Economic, el depinde de lucruri pe care nu poate să le controleze: prețul petrolului și al gazului. Pentru a diminua această incertitudine și expunere, el forțează acum un control politic și cultural total. Și dacă nu ar fi mers până la capăt în cazul Crimeei, ar fi devenit ținta atacurilor naționaliștilor. Din această perspectivă, atacul asupra Crimeei a fost unul motivat de prea multă slăbiciune și vulnerabilitate internă, pentru a-și asigura supraviețuirea politică. Și a reușit să recreeze acea majoritate imensă de dinainte de 2012. Dar este o majoritate de alt tip: masiv politizată, încărcată emoțional, instabilă. El însuși se teme că o poate scăpa de sub control. Pentru naționaliștii ruși, Estul Ucrainei reprezintă ceea ce războiul civil spaniol a fost pentru comuniștii sovietici. More…

Reclame

Ciocnirea civilizațiilor politice 2

EU_Kiev_2

Pentru Ucraina, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Moldova, miza Parteneriatului Estic este una civilizațională. Este o alegere între două modele de societate: una inclusivistă, alta extractivă; între acquis-ul Bruxelles-ului și legea Moscovei.

Se continuă într-o variantă „soft“ extinderea comunității euroatlantice, o secvență întreruptă în august 2008. Parteneriatul Estic semnalează în egală măsură și un proiect geopolitic similar celui anunțat de Condoleezza Rice în 2005, de „diplomație transformativă“. Reperele sunt aceleași: o balanță eurasiatică în favoarea statelor ce reflectă instituțiile „bunei guvernări“. Uniunea Europeană este, în cele din urmă, un „imperiu“ normativ. „Aș spune că UE este asemeni Imperiului Roman. (…) Pentru unii, în Vest, frontiera men­tală a Europei se oprește la capătul dru­murilor romane antice. (…) Pentru mine, Europa se întinde până acolo unde se apli­că legile europene“, spunea Radosław Sikorski în raportul anual prezentat Seimului despre obiectivele de politică ex­ter­nă ale guvernului. Mai mult, în discur­surile sale, Sikorski vorbește de nece­si­tatea de a răspândi, în vecinătatea estică, „buna guvernare“ europeană. Teaser-ul îl reprezintă chiar transformarea poloneză. În 25 de ani, Polonia a ajuns între pri­mele 20 de economii ale lumii. Legătura de cauzalitate este explicită. „Buna guvernare este crucială pentru a crea pe ter­men lung o prosperitate pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei câțiva înfometați de putere“, spunea Sikorski în mai 2013. More…

Realități Euroatlantice… dure (II) 3

A doua componentă fundamentală a politicii externe Românești, mai importantă din anumite puncte de vedere decât NATO a fost aderarea la Uniunea Europeană. Ambele procese au fost complementare, aderarea la Uniunea Europeană având însă un impact mai mare asupra instituțiilor interne decât cea la NATO. Dacă aderarea la NATO a rezolvat problemele de securitate ale României, aderarea la Uniunea Europeană trebuia să rezolve problemele economice și de dezvoltare ale statutului român. Miza integrării europene nu a fost numai accesul la piața comună europeană sau la fondurile de coeziune, ci modernizarea României prin importul de instituții și proceduri care să să-i permită să fie competitivă la nivel global și să-i consolideze instituțiile democratice. More…

Ziua Europei la București: între euroscepticism și frustrări locale 1

O dată cu aderarea la Uniunea Europeană ziua de 9 mai a mai căpătat o semnificația: Ziua Europei, motiv excelent de socializare în spiritul valorilor europene. Am asistat la dezbaterea „Cât de europeni mai sunt românii?” organizată de Reprezentanța Uniunii Europene în România și Institutul de Studii Europene. More…

Perspective româneşti cu privire la planurile interbelice de creare a unei „Confederaţii dunărene”. Spre o Strategie europeană a Dunării avant la lettre Răspunde

Studiile istorice cu privire la construcţia europeană ne ajută să înţelegem schimbarea şi cum a ajuns să existe Uniunea Europeană de astăzi. Trecutul produce prezentul şi de asemenea viitorul. Atunci când încercăm să aflăm de ce s-a întâmplat ceva anume — de exemplu, cum au apărut Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării — trebuie să căutăm cauzele şi factorii care l-au generat. Doar studiind istoria putem afla cum s-au schimbat lucrurile, putem înţelege factorii care au cauzat schimbarea şi doar prin istorie putem înţelege ce elemente ale unei instituţii sau ale unei societăţi au persistat în ciuda schimbărilor petrecute. More…

Studii de Strategie şi Politici SPOS 2010 Răspunde

Institutul European din România a lansat pe 30 martie, în cadrul unei conferințe, Studiile de Strategiei și Politici SPOS 2010.

More…