John Hulsman: „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri Răspunde

konservativer-vordenker-hulsman-interview

Octavian Manea a realizat pentru Revista 22 un interviu cu reputatul analist de politică externă John Hulsman.

Ce trebuie să înveţe Occidentul din evenimentele din Ucraina?

Europa trebuie să înveţe să ia pulsul geostrategic al lumii. Nimeni nu a anticipat că semnarea acordului de asociere cu Ucraina era o ameninţare directă asupra intereselor naţionale ale lui Vladimir Putin. Mai mult, arată infantilismul Bruxellesului. Lumea nu funcţionează că în Belgia. „Morcovii” UE sunt utili doar dacă eşti înconjurat de iepuri. Iar în persoană domnului Putin avem un lup, nu un iepure.

Pe de altă parte, Washingtonul trebuie să înveţe să meargă şi să mestece gumă în acelaşi timp. Sigur, pivotul asiatic este necesar, dar nu putem uită nici Europa. Iar dacă citeşti discursurile lui Obama, impresia este că toţi par să accepte viziunea Europei şi a Statelor Unite, că nimeni nu este în dezacord fundamental, că toţi cred în statul de drept şi domnia legii, sau că acceptă agenda Washingtonului şi a Bruxellesului. Pur şi simplu, nu această este lumea în care trăim. Pe lângă opoziţia Rusiei, să nu o uităm pe cea a Chinei. A-ţi asuma că poţi extinde zona de influenţă la nesfârşit fără opoziţie este naiv.

Devine anexarea Crimeei un catalizator pentru pivotul NATO la Est, în Nouă Europa?

Absolut. Fie că ne place sau nu, realiştii cred în trasarea unor linii definitorii. Dar spre deosebire de Siria, vorbim de „linii roşii” în care crezi şi pentru care eşti dispus să foloseşti forţă să le aperi.

Puţinele lucruri pe care le putem face pentru a transmite un semnal lui Putin sunt toate centrate pe Europa de Est. Pariez că niciun german nu ştie câţi militari americani se află la această ora pe teritoriul Germaniei. Nimănui nu îi pasă. Pentru ei nu contează. În cele din urmă, să îi apere de cine? Pasul Fulda este astăzi o gara de tranzit. Nu în Europa de Vest sunt astăzi probleme. În cele din urmă, preşedintele Obama a trasat o linie clară, limpede. Arată că suntem dispuşi să luptăm pentru membrii NATO. A reafirmat Articolul 5. În acest context mesajul fiind că îi vom apară militar dacă este nevoie. Acum este momentul să luăm măsuri radicale, precum transferul de trupe din Germania în statele baltice, Polonia, România şi Bulgaria. Cu alte cuvinte, o linie pe care Vladimir Putin nu are voie să o traverseze şi pe care o înţelege. În acelaşi timp, trebuie să fim fermi în a nu lasă loc de interpretări şi calcule eronate. Astfel de erori au declanşat Primul Război Mondial în 1914.

Însă pe termen lung, dacă vrem să îl lovim pe Puţin, Soluţia se află în fracturare şi resursele neconvenţionale, lucrul pe care îl urăsc cel mai mult verzii europeni. Petrolul este o piaţă. Puţin are nevoie de un preţ al petrolului de 117 dolari pentru a-şi echilibra bugetul. Revoluţia energetică americană, Irakul şi Libia care produc mai mult, toate acestea sunt tendinţe care pot genera o scădere a preţului undeva în jurul a 80-90 de dolari barilul, ceea ce va avea un impact devastator asupra economiei ruseşti. În acelaşi timp, trebuie să construim terminale LNG în tot Estul Europei, pentru că statele de aici să nu mai depindă preponderent de Rusia. Mai mult, trebuie să ne asigurăm că Germania nu mai este atât de dependenţă de gazul rusesc, pentru că această este variabilă decisivă care opreşte Berlinul să ia orice iniţiative de amploare sau cu impact semnificativ pentru securitatea europeană. Însă vorbim de un proiect de 5-10 ani. Nu se poate face peste noapte.

Ideea de fond este aceea de a schimbă masiv ecuaţia, mutând centrul de greutate şi accentul politicilor noastre dinspre Germania pe flancul estic unde se află cele mai expuse şi mai vulnerabile elemente.

Este Germania dispusă să sprijine o mişcare atât de îndrăzneaţă faţă de Moscova?

Dacă germanilor le este mereu teamă să nu ofenseze pe cineva, atunci nu vor face nimic niciodată. Iar asta este o problema şi totodată un test pentru diplomaţia americană. Cred că în spatele uşilor închise există spaţiu de manevră. O să fie o vânzare dificilă. Dar dacă nu repoziţionăm trupele din timp, alternativă poate să nu fie o reîntoarcere la normalitate, ci dimpotrivă o catastrofă, o invitaţie pentru şi mai multe calcule eronate din partea lui Putin.

Reprezintă Crimeea un wake-up call pentru Europa în privinţa cheltuielilor de apărare care au scăzut continuu din 2008?

Acesta este şarpele din grădina. Sondajele arată o opinie publică americană istovită şi fragmentată. Doar 20-30% dintre americani aşteaptă că Washingtonul să fie ferm cu Rusia, în timp ce 50% nu sunt interesaţi de Ucraina. Cu alte cuvinte, americanii s-au cam săturat să scrie cecuri în alb sau să subvenţioneze apărarea altora, în special a germanilor, o economie robustă care îşi poate asigura singură securitatea. Pericolul pentru articolul 5 esta că dacă acum nu ne aflăm în faţă unui moment care să trezească Europa din letargie în privinţa asumării facturilor este foarte posibil că mai devreme sau mai târziu SUA să spună: apăraţi-va singuri. În fond, este treaba europenilor să menţină Alianţa sănătoasă, mai ales pentru că ei sunt cei care nu-şi îndeplinesc partea de angajament – alocarea de 2% din PIB pentru apărare. Discursul de adio al lui Robert Gates, făcut în ultima să vizită în calitate de şef al Pentagonului la Bruxelles în 2011, ar trebui publicat astăzi pe prima pagină a tuturor ziarelor din Europa.

Cum va evolua NATO după Afganistan?

NATO va reveni la misiunea să iniţială de apărare teritorială şi a frontierelor. Astăzi, după evenimentele din Crimeea, orice idee conform căreia NATO nu mai are un “raison d’etre” este complet ridicolă. De fapt, asigurările de viaţă nu contează până în momentul în care eşti bolnav şi realizezi că ai nevoie de această. Acum, în criză, toată lumea vede utilitatea acestui life insurance – o umbrela de apărare colectivă, care protejează un spaţiu de prosperitate euroatlantică.

Este credibilitatea globală a SUA în pericol în acest moment în care vedem o răspândire a revizionismului low-cost, nu doar în Europa, dar şi în Estul Asiei şi Orientul Mijlociu?

Într-o lume multipolară, puterea SUA va fi testată, mai ales regional. La fel s-a întâmplat cu Imperiul Britanic spre sfârşitul secolului XIX, când Germania se află în ascensiune în Europa, Japonia în Extremul Orient, iar Statele Unite în Emisfera Vestică. Singură constanţa era Marea Britanie, care se află pretutindeni. Însă astăzi Washingtonul va continuă să rămână primul între egali. Să nu ne grăbim să scriem necrologul influenţei americane. Sigur, această nu mai este cea din epoca unipolară a anilor ‘90. Dar revoluţia energetică va schimbă semnificativ balanţa de putere.

Multe dintre pieţele şi puterile emergente nu sunt foarte încântate cu o ordine internaţională dominată de SUA şi de Occident. Dar sunt ele alături de Moscova? Îl sprijină pe Putin în demersul sau? În mod natural, ar putea fi primele tentate să testeze Statele Unite şi să conteste actuală ordine. De ce nu o fac? Pentru că sunt beneficiarele sistemului. Iar acesta este succesul marii păci capitaliste. Până şi China ezită, abţinându-se în Consiliul de Securitate. Putin trebuie să înţeleagă că poziţionându-se că o putere revoluţionară împotriva sistemului, atacând statu-quo-ul regional, va avea un preţ imens de plătit, o factură imensă care va lovi o economie rusă masiv dependentă de preţul petrolului şi a gazului. Efectul demonstrativ şi simbolistica faptului că în momentul în care te poziţionezi împotriva sistemului vei plăti un cost masiv nu va trece neobservat pentru puterile emergente.

Octavian Manea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s