O victorie americană colaterală: cum a devenit Assad responsabilitatea lui Putin Răspunde

kerry-lavrov

Mişcarea supriză a Rusiei, editorialul lui Putin din NYT, decizia lui Obama de a amâna un eventual atac în Siria, dar şi votul din Congres par să indice o înfrângere a Casei Albe. Aşa să fie?

Şi totuşi, în cele din urmă, perspectiva unei eventuale lovituri „chirurgicale” împotriva regimului Assad, menită a-l descuraja să mai folosească arsenalul de arme chimice, a mobilizat mai puţin un Congres polarizat, cât Rusia. Dincolo de punctele de PR şi imagine, marcate de Kremlin prin editorialul publicat în New York Times, un fapt este cert: responsabilitatea lui Putin şi a Rusiei este acum angajată în faţa societăţii internaţionale pentru dezarmarea regimului Assad. Sub deal-ul încheiat de Kerry şi Lavrov, inspectorii ONU vor avea misiunea de a securiza şi distruge armele chimice de care dispune Assad. Un eventual eşec, chiar folosirea suplimentară a arsenalului chimic de către Assad, ar pune sub semnul întrebării credibilitatea societăţii internaţionale şi – nu-i aşa? – „nimeni nu vrea ca Naţiunile Unite să aibă soarta Ligii Naţiunilor, care s-a prăbuşit pentru că îi lipsea un leverage real“, pentru a folosi exact cuvintele lui Putin. Rusia trebuie să demonstreze că are o influenta reală asupra lui Assad. „Rusia şi-a pus la bătaie propria credibilitate prin susţinerea acestei evoluţii“, a spus Obama. În caz contrar, poziţia Casei Albe iese şi mai consolidată: „cred că, în acel moment, mobilizarea comunităţii internaţionale va fi mult mai simplă. Consiliului de Securitate i-ar fi extrem de greu ca să se opună şi ne vom alătura unei coaliţii inernaţionale să fim siguri că Assad se opreşte“. More…

Reclame

Siria: Pericolele unei neintervenții 2

Ca și în cazul Kosovo sau al Libiei, o eventuală implicare internațională în Siria ar avea o miză politică simbolică aflată dincolo de rațiuni umanitare pure. În joc se află salvgardarea unui principiu, dar și for¬mu¬larea unui avertisment transmis regimurilor care își agresează propriile popoare.
Duelul recent purtat în paginile Washington Post între Henry Kissinger și Anne Marie Slaughter rezumă simbolic credințele care polarizează as¬tăzi comunitatea internațională în răspunsul său față de criza siriană.
More…

Summitul de la Varșovia: Ne putem permite să lipsim sau nu, this is the question! 4

Dineul de la Praga, aprilie 2010

Președintele Traian Băsesecu a anunțat într-un interviu acordat postului de radio România Actualități că nu va participa la reuniunea la nivel înalt de la Varșovia între liderii statelor Europei Centrale și de Est și președintele Statelor Unite ale Americii Barack Obama. Rațiunea oficială pentru neparticipare o reprezintă prezența la acest summit a președintelui Kosovo, entitate politică a cărei statalitate nu este recunoscută de România.

More…

R2P : introducere în istoria unui „mindset” (I) Răspunde

Harta operațiunilor coaliției împotriva Libiei. Copyright Stratfor

Suveranitatea statului nu este o licenţă pentru crimă. Niciun stat nu poate abdica de la responsabilitatea de a-şi proteja poporul de crime împotriva umanităţii(…).Atunci, când în mod evident eşuează să ofere această protecţie, este responsabilitatea comunităţii internaţionale să o furnizeze, acţionând decisiv prin intermediul Consiliului de Securitate.

More…

The blue-print of the future NATO Strategic Concept: Some comments and views 2

NATO has released last week a report containing the outline of the future NATO Strategic Concept that will be adopted at the Alliance summit this year in Lisbon. Although this is not even a draft of the new Strategic Concept, it is a blue print that offers a glimpse of NATO’s strategic thinking. Following its publication  consultations and heated negotiations between member states will follow in order to draft the NATO’s new Strategic Concept. This article is first in a series dedicated to analyzing the outline of the Alliance’s future strategy. In this part I will summarize and analyze the chapters dedicated to the threat environment, core tasks of NATO and partnerships.

More…

Voci critice la politica externă a lui Traian Băsescu 2

În martie 2009, Revista 22 a publicat un bilanţ critic al politicii externe  a României  în mandatului lui Traian Băsescu, realizat de Ileana Racheru şi Octavian Manea. Dosarul celor doi are meritul de a privi dezinhibat şi nepartizan politica externă a României şi de a evidenţia direcţiile şi rezultatele acesteia în timpul celor aproape cinci ani de când Traian Băsescu a devenit preşedinte. În linii mari sunt de acord cu concluziile acestui bilanţ. Totuşi, voi evidenţia anumiţi factori care au influenţat în mod decisiv politica externă a României între 2004 şi 2009.

Un factor decisiv, dar neglijat în bilanţ, a fost impactul personalităţii lui Traian Băsescu asupra politicii externe româneşti. Rolul lui Traian Băsescu în politica externă a fost hotărâtor în aceşti 5 ani, impunând opţiunile şi priorităţile şi neacceptând abaterile de la acestea. Declaraţiile sale tranşante şi proiectele politice au marcat politica externă a României. Nu se poate vorbi de o izolare a României pe plan extern, aşa cum acuză criticii săi, dimpotrivă mandatul său a fost caracterizat de activism diplomatic.

More…

Kosovo’s Independence and U.S.-Romanian Relations Răspunde

George Visan scrie în publicaţia Central Europe Digest a institutului de cercetare Center for European Policy Analysis (CEPA) din Washington despre declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo, reacţiile pe care le-a provocat această declaraţie la Bucureşti şi impactul ei asupra relaţiilor bilaterale dintre România şi Statele Unite.

Cititi articolul complet în Central Europe Digest

Russia Asserts Itself as a Great Power Again Răspunde

After the debacle of the Soviet Union in 1991 and its dissolution, the loss of its sphere of influence in Central an Eastern Europe, the economic and political woes of the 1990’s as well as lowed failures in its foreign and security policies (the 1999 NATO intervention in Kosovo and the First Chechen War), Russia has begun quite forcefully to assert itself again as a great power in the international system. It has become evident that Russia under the leadership of President Vladimir Putin is no longer the sick man of Europe, but on the contrary we are now dealing with a different Russia, one that has managed to put an end to its internal instability, has become quite prosperous and has an active foreign policy that befits a great power.

More…

Serbia alege un regat ceresc Răspunde

The Tsar chose a heavenly kingdom,
And not an earthly kingdom,
He built a church on Kossovo…

Afirmaţiile lui Daniel Fried (Daniel FRIED, Assistent Secretary for the Bureau of European and Eurasian Affairs din cadrul recentului summit din Croaţia, cu privire la viitorul Serbiei legat acum cu necesitate de viitorul provinciei Kosovo) sunt pe cât de categorice pe atât de iresponsabile. De fapt, acestea sunt ilustrative într-o mare măsură pentru tipul de analiză în grilă alb/negru pe care Statele Unite au practicat-o în ceea ce priveşte Serbia în anii ’90: „The question for Serbia is not whether it tries to keep a hold on Kosovo because Slobodan Milošević lost it, rather whether it wants to embrace Europe. […] The answer from us is: you are welcome, we want you.

More…

Romania and Russia: conflict and cooperation 1

This article will deal with the current status of relations between Romania and Russia. I will argue that although there are issues when cooperation can occur between the two states, the opportunities for conflict far outweigh them.

One thing that must be cleared from the beginning is that the relation between the two countries is and was asymmetrical. This relationship is and has been asymmetrical because it involves a great power or a medium power (depending on the timeline) and a small power. Today Russia can be catalogued as an aspiring great power while Romania remains a small power (with a good prospect of becoming a regional power).

More…