Gloanțe și cenușă la Sarajevo Răspunde

sarajevo-murder

Atentatul de la Sarajevo a fost produsul atât al acțiunii unui grup indivizi aflați în slujba statului sârb, și care acționau în afara limitelor impuse de autoritățile civile, dar și de politica de stat a Belgradului, ce viza subminarea poziției Austro-Ungariei în Balcani și unificarea slavilor sudici în jurul său. Serbia nu a luat măsurile necesare pentru a preveni atentatul și după producerea a acestuia i-a protejat pe cei care l-au planificat și comis.

În 1914 situația Serbiei era oarecum similară cu cea a Pakistanului de astăzi în relația sa acestuia cu talibanii – un stat care utilizeză terorismul pentru a-și avansa obiectivele de politică externă, dar care avea foarte puțin control asupra fenomenului. Pe teritoriul Serbiei funcționau o serie întreagă de organizații naționalist-teroriste ai căror membrii erau funcționari sau ofițeri ai armatei, și al căror scop era promovarea „unității sârbilor” prin orice mijloace, atât împotriva Austro-Ungariei cât și a celorlalți vecini ai Serbiei. Acțiunile acestor grupări au variat de la propaganda naționalistă, acțiuni de guerillă, activism politic și, bineînțeles, acțiuni teroriste. Cele mai cunoscute organizații naționalist-teroriste sârbe au fost Narodna Odbrana (Apărarea Neamului) și Ujedinjenje ili smrt! (Unitate sau moarte! sau pe scurt Mâna Neagră).

Principalii responsabili pentru izbucnirea crizei din iulie 1914, care a dus la declanșarea Primului Război Mondial sunt organizatorii și asasinii care l-au ucis pe arhiducele Franz Ferdinand. Responsabilitatea pentru acest act este împărțită cu cei, care prin inacțiunea lor sau prin îndemnurile lor, mai mult sau mai puțin tacite, au facilitat asasinatul. More…

Reclame

Serbia alege un regat ceresc Răspunde

The Tsar chose a heavenly kingdom,
And not an earthly kingdom,
He built a church on Kossovo…

Afirmaţiile lui Daniel Fried (Daniel FRIED, Assistent Secretary for the Bureau of European and Eurasian Affairs din cadrul recentului summit din Croaţia, cu privire la viitorul Serbiei legat acum cu necesitate de viitorul provinciei Kosovo) sunt pe cât de categorice pe atât de iresponsabile. De fapt, acestea sunt ilustrative într-o mare măsură pentru tipul de analiză în grilă alb/negru pe care Statele Unite au practicat-o în ceea ce priveşte Serbia în anii ’90: „The question for Serbia is not whether it tries to keep a hold on Kosovo because Slobodan Milošević lost it, rather whether it wants to embrace Europe. […] The answer from us is: you are welcome, we want you.

More…