Serbia alege un regat ceresc Răspunde

The Tsar chose a heavenly kingdom,
And not an earthly kingdom,
He built a church on Kossovo…

Afirmaţiile lui Daniel Fried (Daniel FRIED, Assistent Secretary for the Bureau of European and Eurasian Affairs din cadrul recentului summit din Croaţia, cu privire la viitorul Serbiei legat acum cu necesitate de viitorul provinciei Kosovo) sunt pe cât de categorice pe atât de iresponsabile. De fapt, acestea sunt ilustrative într-o mare măsură pentru tipul de analiză în grilă alb/negru pe care Statele Unite au practicat-o în ceea ce priveşte Serbia în anii ’90: „The question for Serbia is not whether it tries to keep a hold on Kosovo because Slobodan Milošević lost it, rather whether it wants to embrace Europe. […] The answer from us is: you are welcome, we want you.

Ceea ce i se propune Serbiei este o alegere fundamentală de tipul suveranitate contra/pentru integrare, respectiv renunţarea la suveranitate (la pretenţiile teritoriale asupra provinciei Kosovo) în schimbul aderării la Uniunea Europeană, posibil cel mai mare preţ plătit de un potenţial membru UE pentru aderare (dacă acest preţ ar fi cuantificabil). Evident, este vorba de promisiunea unei viitoare aderări, un morcov „resuscitat” în ultima perioadă, odată cu discuţiile pe marginea Planului Ahtisaari. Este însă acest stimulent suficient de puternic pentru a determina permiterea independenţei provinciei Kosovo?

Dintr-o perspectivă de politică internă, cedarea „Ierusalimului Serbiei” ar constitui cel mai probabil un act de asasinat politic pentru orice politician sârb angajat în acest demers. Semnificativ din acest punct de vedere este rezultatul alegerilor parlamentare desfăşurate la începutul acestui an în Serbia, proces electiv în cadrul căruia majoritatea voturilor le-au revenit ultranaţionaliştilor lui Vojislav Šešelj, un politician aflat în banca acuzaţilor de la Haga, în condiţiile în care Partidul Radical Sârb al acestuia face din păstrarea Kosovo un punct central al platformei sale. Cu toate acestea, Serbia nu este (de discutat dacă a fost vreodată) un stat care pulsează de naţionalism orb în faţa necesităţilor şi prefacerilor socio-politice actuale; atitudinea „Western oriented” caracterizează tinerii sârbi care îşi doresc un standard de viaţă ridicat laolaltă cu toate beneficiile pe care le-ar aduce integrarea. Relaţia Serbiei cu Occidentul nu este însă considerată corespunzătoare dacă ne referim la colaborarea deficitară cu Tribunalul de la Haga, relaţia fiind punctată mult prea rar de bunăvoinţa părţii sârbe (cu excepţia notabilă a capturării generalului Zdravko Tolimir la începutul lunii iulie, unul dintre personajele considerate responsabile pentru operaţiunea de la Srebrenica).

Din punctul de vedere al istoriei (recente) a conflictului din Kosovo, răspunsul la întrebarea formulată intrinsec în afirmaţia lui Fried este negativ. Milošević nu a cedat în războiul din Kosovo decât după 78 de zile de bombardament NATO. Admitem desigur că actorii erau diferiţi iar negocierile reprezentanţilor occidentali cu Milošević nu includeau nici pe departe promisiunea integrării. Cu toate acestea, atunci, calculele nu s-au dovedit corecte: Milošević nu a cedat după câteva zile de bombardament aşa cum credea secretarul de stat Madeleine Albright; în cazul provinciei Kosovo, Serbia nu a făcut un compromis, cum făcuse de exemplu în ceea ce priveşte Republica Sârbă a Krajinei în războiul din Bosnia. În prezent, calculele pot fi din nou incorecte: cum ar putea fi constrânsă Serbia din punct de vedere internaţional să renunţe la Kosovo?

Această întrebare ne trimite la a doua parte a afirmaţiei lui Fried, şi anume aceea că Milošević „a pierdut Kosovo”. Într-un mod foarte clar, instrumentul care ne demonstrează falsitatea opiniei lui Fried este Rezoluţia 1244 care pune capăt bombardamentului NATO la 10 iunie 1999, rezoluţie care reafirmă suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Federale Iugoslavia (cu statul său succesor de drept, Serbia). Kosovo este parte a Serbiei iar faptul că statutul provinciei face obiectul unui proces de revizuire nu înseamnă cu necesitate independenţa pentru Kosovo. Dacă însă, într-un mod foarte subtil, Fried identifică „pierderea” provinciei Kosovo de către Milošević cu instaurarea regimului de administrare internaţională, atunci el pune în mod periculos un semn de egalitate între un regim de administrare internaţională şi un statut de independenţă. Argumentul că regimul de administraţie internaţională din provincie este precursorul de facto al unui regim de independenţă de jure poate fi contrazis prin exemplul Regiunii Autonome Sârbe Slavonia Orientală, Baranja şi Srem-ul de Vest, care după ce intră sub administrare internaţională în 1995 este reintegrată cu succes în Croaţia în 1997, stat din care face parte de fapt.

În final, tot Daniel Fried spulberă nemilos ideea de Serbia Mare: „The irony is that … the only way for all Serbs to live in one political entity was [the former] Yugoslavia, and then the Serbian nationalists destroyed it during the 1990 wars.” De fapt, recunoaşterea declaraţiilor de independenţă ale Sloveniei şi Croaţiei sunt gesturile imediate care conduc la situaţia conflictuală din anii ’90, recunoaşterea noilor state fiind în egală măsură şi acţiunea SUA. În prezent, afirmaţiile categorice ale lui George W. Bush în vizită la Tirana în urmă cu o lună privind susţinerea americană pentru proiectul de independenţă kosovar nu fac decât să incite populaţia albaneză din regiune pentru că, într-un sens, Bush „a proclamat deja independenţa provinciei.” Opiniile lui Fried sunt astfel un rezultat direct al poziţiei americane pro-independenţă: asigurările date albanezilor kosovari trebuie periodic reîmprospătate faţă în faţă cu realitatea din dosarul Kosovo, în special poziţia rusă cu privire la Planul Ahtisaari: „our position is well known and is dictated by life, rather than by artificial schemes.”

Iulia SERAFIMESCU

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s