Summitul de la Varșovia: Ne putem permite să lipsim sau nu, this is the question! 4

Dineul de la Praga, aprilie 2010

Președintele Traian Băsesecu a anunțat într-un interviu acordat postului de radio România Actualități că nu va participa la reuniunea la nivel înalt de la Varșovia între liderii statelor Europei Centrale și de Est și președintele Statelor Unite ale Americii Barack Obama. Rațiunea oficială pentru neparticipare o reprezintă prezența la acest summit a președintelui Kosovo, entitate politică a cărei statalitate nu este recunoscută de România.

Cauza reală a acestui refuz a fost rezumată chiar de președintele României:

Ne putem trezi mâine că o țară organizatoare ne invită să venim și în stânga mea e Smirnov.

Invocarea precedentului Kosovo în cazul  Transnistriei este un scenariu de care se teme diplomația românească. Chiar dacă se poate argumenta că Transnistria este un caz separat și diferit, riscul aplicării „precedentului” Kosovo cazului transnistrean există.

Atât Statele Unite cât și România sunt consecvente în pozițiilor privind provincia Kosovo. Consecvența urmăririi intereselor este doar o caracteristică a diplomației. O politică externă de succes trebuie să fie în același timp consecventă, cât și flexibilă.

Contextul acestei decizii:

  • Statele Unite ale Americii au recunoscut și au promovat activ independența Kosovo.
  • Independența și statalitatea Kosovo este recunoscută de 75 de state din sistemul internațional. Recunoaștere Kosovo de cea mai mare parte a sistemului internațional s-ar putea realiza în viitorul apropiat.
  • România a sprijinit în 1999 intervenția militară din Kosovo. România este membră NATO și a Uniunii Europene, iar majoritatea statelor membre ale acestor organizații recunosc statalitatea Kosovo.
  • Barack Obama este perceput ca fiind președintele american care manifestă cel mai puțin interes față de Europa. În iulie 2009 un număr de foști președinți ai statelor din centrul și estul Europei au pus în discuție politica externă a SUA în raport cu această regiune. În 2010 summitul UE-Statele Unite a fost anulat deoarece administrația Obama nu a considerat că temele de pe agenda de discuții nu erau de interes vital. În timpul acestui prim mandat al lui Barack Obama politica externă americană s-a concentrat asupra Asiei, Orientului Mijlociu, a Afganistanului și a ascensiunii puterilor emergente. Summitul SUA-Europa Centrală și de Est este deci o oportunitate rară de a readuce în discuție problemele acestei regiuni, cu atât mai mult cu cât în acest moment are loc în cadrul diplomației americane o schimbare de generații. O bună parte din diplomații americani și responsabilii de politică externă familiarizați cu problemele Europei Centrale și de Est se retrag.
  • Statele Unite sunt garantul securității României (vezi scutul anti-rachetă de la Deveselu) și principalul sprijinitor al proiectelor de politică externă a Bucureștiului (securitate energetică, politica la Marea Neagră). Pe agenda bilaterală nu există dezacorduri majore.
  • Participarea per se la summit nu reprezintă vreo recunoaștere implicită sau explicită a statatlității provinciei Kosovo.

Consecințele boicotului:

Decizia de neparticipare la summitul de la Varșovia ar putea avea trei tipuri de efecte.

Efect (A):

Impactul boicotului este neglijabil, relațiile româno-americane nu sunt afectate.

Efect (B):

Impactul boicotului asupra relației bilaterale Washington-București afectează negativ relațiile româno-americane. Gestul României este perceput ca un afront. Chiar dacă România nu pierde nimic din ce a obținut, are probleme în a obține ceva mai mult în relația bilaterală cu SUA. Dacă până la boicot Varșovia și Bucureștiul erau principalii interlocutori ai Statelor Unite în regiune, acum numai Polonia are acest statut.

Efect (C):

Impactul boicotului asupra relației bilaterale este pozitiv. Atât SUA cât și România agree to disagree în privința Kosovo. Washington devine mai sensibil la problema Kosovo în raport cu România fără a-și schimba foarte mult poziția generală adoptată pe această temă. Bucureștiul se bucură în continuarea de sprijinul Washingtonului, și poate să-și promoveze proiectele de politică externă.

George VIŞAN

Anunțuri

4 comments

  1. @George,
    so care este concluzia ta ? ca se termina cam brusc. Efectele sunt si ele mai mult teoretice, trebuie selectata una si analizata ori prin prisma analogiei istorice ori prin prisma parteneriatului strategic.

    • @Semanticus

      E cam devreme sa trag o concluzie generala. Inca nu am destule informații. Variantele A și C mi se pare cele mai probabile.
      Ar fi fost bine sa fim prezenți, dar absența nu atrage neaparat toate efectele variantei B. Outcome-ul ar putea fi o sinteza intre A si C.

  2. ba, diplomatic vorbind, ca sa ma exprim asa, fara detaliile de culise legate de organizarea intregii povesti, n-am de unde sa stiu ce s-a intamplat, de fapt. in principiu, dovedim coerenta in politica externa facand treaba asta, dar o facem pe nervii americanilor, carora cred ca li se cam rupe de deciziile noastre in acest sens. Asa ca da, chestia cu agree to disagree e cea mai probabila.

    • @Mihnea

      C este mai puțin probabil decat A totuși (cel puțin asa vad eu lucrurile acum). Mi-aduc aminte dintr-un link recomandat de tine acum 1 an si ceva cum un experta american broda pe aceasta tema și spune ca este unul din subiectele unde România ar putea „cross the street at a different place” decat SUA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s