Memorandumul Meseberg: Ostpolitik sau Rapallo? 3

În iunie 2010, Angela Merkel, cancelarul Germaniei, şi Dimitri Medvedev, preşedintele Rusiei, au semnat, la Castelul Meseberg, un memorandum prin care cele două state se angajau să îşi extindă cooperarea atât în domeniul civil cât şi în domeniul militar şi, în plus, prevedeau consultări bilaterale pentru căutarea unei soluţii în conflictul îngheţat din Transnistria. Deşi acest document a trecut în bună măsură neobservat în Europa şi chiar în ţările din Europa central-estică care ar trebui să fie cel mai interesate de o astfel de înţelegere, el constituie una dintre cele mai mari schimbări în materie de politică externă a Germaniei din ultimii 40 de ani. Viitorul strategic al regiunii şi echilibrul de putere din interiorul Alianţei Nord-Atlantice depinde de caracterul acestei noi orientări externe a Berlinului în Est.

Acordul încheiat anul trecut de Angela Merkel cu Rusia reprezintă cel mai important act de independenţă în materie de politică externă realizat de Germania postbelică de la adoptarea aşa-numitei „Politici Estice” (Ostpolitik) de către cancelarul Willy Brandt în anul 1969, însă dat fiind contextul politic şi potenţialul relaţiilor germano-ruso actuale, acesta depăşeşte ca amploare, prin implicaţiile sale strategice, Ostpolitik-ul, trimiţând mai degrabă la Tratatul de la Rapallo încheiat de Republica de la Weimar şi URSS în anul 1922. În esenţă, abia odată cu Memorandumul Meseberg rolul central al Germaniei în relaţiile internaţionale europene devine din nou vizibil. Textul Memorandumului este concis şi aparent benign, însă el denotă în mod clar decizia  Germaniei de a duce o politică externă proprie în Europa de Est, care se va derula în afara cadrului UE, în forma sa actuală, sau NATO, şi care va avea ca pivot relaţia tradiţională de putere dintre Germania şi Rusia, care a definit destinul politic al acestei regiuni în ultimul secol şi jumătate.

Această dezangajare relativă a Germaniei de la cadrul politic şi de securitate euro-atlantic în favoarea unui cadru politic şi de securitate germano-rus în Est ar trebui să neliniştească România şi statele central-estice din regiune deoarece pârghile lor de afirmare şi control al propriilor interese sunt diminuate, iar, în măsura în care interesele Germaniei şi ale Franţei sunt aliniate în Vest, apropierea diplomatică germano-ruso riscă să declupeze pe viitor Uniunea Europeană de la relaţia transatlantică, ceea ce ar fi de asemenea în defavoarea statelor central-estice, care văd în Statele Unite un garant al securităţii pe continent.

În momentul de faţă este prea devreme pentru a şti dacă Memorandumul Meseberg reprezintă o nouă Ostpolitik sau un nou Rapallo, însă importanţa sa în evoluţia relaţiilor de putere din Europa nu poate fi subestimată. El schiţează o nouă arhitectură strategică şi a stat la baza summit-ului tripartit de la Deauville din octombrie 2010, la care Germania şi Franţa au oferit Rusiei un drept de veto în structurile NATO şi o relaţie privilegiată cu UE, care ar fi făcut alianţa transatlantică superfluă. El stă de asemenea la baza negocierilor dintre Germania şi Rusia privind rezolvarea conflictului transnistrean unde, conform unor dezvăluiri ale presei germane, Berlinul a abandonat poziţia UE conform căreia Moscova trebuie să îşi retragă imediat trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, astfel că România s-ar putea trezi cu o exclavă rusă pe Nistru. În sfârşit, viziunea strategică care a ajuns să fie schiţată în Memorandumul Meseberg a stat de asemenea la baza deciziei cancelarului Gerhard Schröder de a susţine construcţia gazoductul rus Northstream prin Marea Baltică, evitându-se astfel tranzitarea teritoriul unuia sau mai multor state central-estice, spre nemulţumirea unor ţări ca Cehia, Slovacia sau Polonia.

Bogdan C. Enache

Anunțuri

3 comments

  1. Aprecierile sunt corecte. Judecand istoric si cultural, apropierea germano-rusa este fireasca si se intemeiaza pe o complementaritate speciala a celor doua natiuni. Fara indoiala, asta poate nelinisti partenerii occidentali ai Germaniei. Iar actualul context euro-atlantic trebuie sa fie interpretat tinand cont si de aceasta noua-veche colaborare, chiar daca reaminteste lucruri dureroase.

  2. Pingback: Klaus, Klaus Mighty Mouse | Justitiarul Sibian

  3. Pingback: Klaus, Klaus Mighty Mouse | Justitiarul National – revista de investigatii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s