Obama în Estul Asiei: Un ritual de reasigurare sub semnul Crimeei Răspunde

la-apphoto-japan-obama-asia-jpg-20140423

Întregul turneu al lui Obama în Asia s-a aflat simbolic sub semnul Ucrainei. Mai întâi, concluziile care s-au articulat pe flancul estic al NATO par să se transforme ușor în coșmarul statelor din Marea Chinei de Sud: „agresiunea împotriva Ucrainei este o schimbare de paradigmă, sfârșitul încrederii în ordinea post-Război Rece. Această ordine, bazată pe respectul suveranității teritoriale, a integrității și inviolabilității frontierelor și pe credința că putem să construim relații fundamentate pe valori comune, s-a prăbușit. Tratatele internționale nu se mai aplică, iar forța brută este din nou legitimă. Regulile au fost aruncate pe fereastră. Lumea s-a întors la jocul de sumă zero“, spunea recent președintele Estoniei, Tomaas Ilves, într-un editorial din Washington Post. Sunt gânduri care rezonează profund, deopotrivă la Manila sau Kuala Lumpur.

La Tokio, cel mai mare semn de întrebare este însă legat de soliditatea garanțiilor oferite de o Americă în plină recalibrare geopolitică și care pare să acumuleze tot mai mult o problemă de credibilitate în respectarea pragurilor ultimative, aparent de netrecut: „liniile roșii pe care președintele Obama le-a stabilit în Crimeea s-au transformat într-un covor roșu“, pe care Rusia mărșăluiește triumfătoare, spune Tetsuo Kotani de la Japan Institute of International Affairs. Mai mult, dacă Washingtonul a ales să reinterpreteze garanțiile date prin Memorandumul de la Budapesta față de integritatea teritorială a Ucrainei, golindu-le de conținut, „de ce ar crede liderii Japoniei că Statele Unite ar face altfel în cazul unor insule îndepărtate și nelocuite, care nu sunt altceva decât o mână de pietre?“, se întreabă Yuriko Koike, un fost ministru japonez al Apărării. More…

Reclame

Statele Unite au nevoie de aliaţii săi mai mult ca niciodată 1

WME44302

Reasigurarea şi păstrarea aliaţilor din avanposturi geopolitice ar putea prelungi ordinea liberală internaţională, ridicând costurile oricărei tentaţii de revizionism, într-un moment în care China, Rusia şi Iranul testează rezistenţa alianţelor SUA.

În timp ce lumea era cu ochii pe summitul G8 din Irlanda de Nord, forţele SUA derulau exerciţii militare pentru a se pregăti pentru cele mai rele scenarii în Marea Baltică şi Oceanul Pacific. În primul, nave americane împreună cu nave din Polonia, statele baltice şi vecinii lor simulau un răspuns comun la o criză generată de o mare putere din apropiere. În al doilea, trupe din Canada, Noua Zeelandă şi Japonia s-au alăturat celor americane la Camp Pendleton, în California, pentru a simula recucerirea unei insule capturate de o altă mare putere din regiune.
More…

Dragonii Mării Chinei de Est Răspunde

china_japan_islands_dispute_unlikely_2012-10-29

Disputa teritorială dintre China și Japonia este cel mai urmărit conflict diplomatic din acest moment. Dacă această dispută ar escalada într-o confruntare militară, conflictul ar avea consecințe grave și nebănuite asupra comunității internaționale.

Disputa teritorială dintre China și Japonia nu reprezintă ecoul unui conflict istoric mai vechi, cum am fi tentați să credem la prima vedere. Într-adevăr, de-a lungul istoriei, relația sino-japoneză nu s-a numărat printre cele mai pașnice, apogeul conflictelor bilaterale fiind atins în perioada 1931-1945, când Japonia a ocupat o parte a teritoriului chinez. Însă conflictul asupra insulelor Senkaku / Diaoyu reprezintă un simptom al ascensiunii politice și economice contemporane a Chinei. Beijingul a renunțat la dictonul reformatorului Deng Xiaoping „nu face valuri, ci realizează ceva“, care, tradus în practică, înseamnă o prezență relativ scăzută pe scena politică internațională, concomitent cu dezvoltarea sa economică. Jiang Zemin a amendat oficial acest principiu în 2009, transformându-l în „fii discret, dar realizeză ceva cât mai activ“.

Situația rămâne tensionată, iar în viitorul apropiat nu se întrevede o soluționare diplomatică a crizei, deși negocieri bilaterale sunt purtate pe această temă. Este foarte puțin probabil ca disputa să fie soluționată printr-un proces la Curtea Internațională de Justiției de la Haga – arbitrajul internațional fiind privit de ambele părți ca o soluție ce ar leza prestigiul național. Potențialul de conflict în regiune a crescut semnificativ, dar niciuna dintre părți nu este dispusă să recurgă la forță – în afara provocărilor și violenței simbolice. More…

Varyag sau Shi Lang: Scrisoarea de intenție a Chinei 10

Portavionul Varyag/Shi Lang parasind santierul naval Dalian, China

Marina Armatei Populare de Eliberare a Republicii Populare Chineze a demarat miercuri 10 august, probele pe mare ale primului său portavion, Shi Lang/Varyag. Este un moment istoric pentru Beijing, China intrând astfel în clubul select al statelor posesoare de portavioane – calitate rezervată în general marilor puteri. Acest eveniment consolidează poziția de putere în ascensiune a Beijingului și întărește sentimentul de mândrie națională al poporului chinez. Acum China și chinezii vor putea cere de la ceilalți membrii ai sistemului internațional și în special de la SUA, să fie tratați ca o mare putere.

More…

Finlandizarea Asiei de Est? 3

Preşedintele SUA Barack Obama discuta cu Preşedintele RP Chineză Hu Jintao in timpul summitului G-20 de la Pittsburgh, 2009. Author Peter Souza, White House.

O privire asupra unei dezbateri fundamentale

Preluăm, cu permisiunea autorului, articolul lui Octavian Manea din Revista 22 în care ia pulsul unei dezbateri aprinse şi extrem de actuale cu privire la viitorul relaţiilor sino-americane.

Este aceasta o Chină bismarckiană, care se va extinde într-atât, încât va rămâne apoi mulţumită în noile sale graniţe remodelate? Sau este o Chină wilhelmiană, predispusă, prudent la început, dar apoi din ce în ce mai agresiv, către propria sa versiune de Weltpolitik (expansiune globală)?, se întreabă profesorul Paul Kennedy de la Universitatea Yale.

More…

Un viitor geopolitic sub semnul lui Huxley? 4

Preluăm din nou din Revista 22 o analiză excelentă şi extrem de actuală a lui Octavian Manea asupra evoluţiilor din sistemul internaţional şi a politicii externe a Statelor Unite ale Americii.

Magnitudinea prefacerilor care au loc astăzi amintesc de finalul Războiului Rece, de perioada „Războiului Stelelor“, când generalii sovietici au fost printre primii care au înţeles că au pierdut competiţia militară. Este SUA astăzi în aceeaşi situaţie?

More…