Încăierare pe fundul Oceanului Arctic
Un studiu recent condus sub umbrela Ernst & Young estimează că aproximativ 13 % din rezervele de petrol și 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite încă se află sub Oceanul Arctic. Deci nu ar trebui să fim surprinși că, odată cu dezghețarea acestuia, va crește și activitatea în zonă. Prin urmare, diferite conflicte vor apărea. Cîteva state puternice care au „deschidere” la Ocean au pornit deja o cursă pentru a-și extinde zona economică exclusivă (exclusive economic zone), drept garantat de Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS).
Ultimii ani au adus știri despre submarine nucleare rusești (1, 2, 3) și americane (1, 2) care au (cel puțin deocamdată) scopuri științifice, cum ar fi cartografierea plăcii continentale. Prezența submarinelor nucleare nu doar că dovedește importanța strategică a regiunii, dar trezește și nostalgii legate de Războiul Rece. Este încă prea devreme să putem face previziuni cu privire la natura eventualelor conflicte ce se vor isca din această competiție, însă istoria ne arată că descoperirea de noi teritorii nu tinde a se face în mod pașnic; aici trebuie să considerăm și contextul economic actual: slăbirea SUA ca putere și faptul că, în Arctic, Rusia are statut de hegemon regional (Charron, 2012).
Unul dintre aceste conflicte inevitabile încă se desfășoară între Canada și Statele Unite ale Americii și are ca subiect Pasajul de Nord-Vest
Pasajul de Nord-Vest
Format din multe insule de multe dimensiuni, străbătut de și mai multe strîmtori, pasajul a devenit motiv de șicană diplomatică între Canada și Statele Unite ale Americii din cauză că cele două nu se pot pune de acord asupra jursidicției acestui arhipelag.
Cu alte cuvinte, Canada dorește ca apele ce străbat Pasajul de Nord-Vest să fie tratate ca ape interne, asupra cărora Canada ar exercita suveranitate completă. Pe de cealaltă parte, SUA dorește ca pasajul să fie considerat strîmtoare internațională, fapt ce ar reduce considerabil abilitatea Canadei de a-și exercita suveranitatea asupra acestor ape.
De ce este Pasajul de Nord-Vest atît de important încît două state ce au fost aliate timp de zeci de ani nu reușesc să se pună de acord asupra lui?
Pe 20 septembrie, anul acesta, un ziar canadian scria despre primul cargou care a folosit Pasajul de Nord-Vest ca rută internațională de transport, slăbind astfel și mai mult argumentele Canadei pentru un Pasaj Nord-Vestic închis comerțului internațional.
Dacă Pasajul de Nord-Vest devine navigabil pe o perioadă mai îndelungată a anului, ar scurta distanța de transport pe mare dintre Europa și Asia cu aproximativ 7000 de kilometri (comparat cu Canalul Panama), aici lăsînd la o parte potențialele resurse energetice ce s-ar ascunde în adîncul apelor (Charron, 2005:831).
Care sînt implicațiile pentru Canada și SUA?
Canada:
- dacă pasajul ar deveni strîmtoare internațională, Canada s-ar găsi dintr-o dată în imediata proximitate a unei ape internaționale ce poate fi utilizată in mod liber de diferite vase, cum ar fi cargouri dinspre China și nu numai;
- autoritățile canadiene și-au exprimat deja îngrijorarea cu privire la riscurile implicate de libera circulație internațională prin Pasajul de Nord-Vest; unul dintre aceste riscuri ar fi ca diferite grupuri teroriste să ajungă cu foarte mare ușurință în apropierea continentului american (Johnston, 2002:151). Deși ne-am aștepta ca astfel de îngrijorări să vină mai degrabă din partea SUA, din cauza proximității, temerile Canadei sînt de înțeles;
- în cazul în care nu cîștigă jurisdicția asupra pasajului, Canada ar suferi o mare lovitură de imagine. Autoritățile canadiene și societatea în general pun foarte mare accent pe identitatea și valorile nordice promovate de Canada. Atașamentul emoțional față de Nord ar avea mult de suferit (Charron, 2005:846);
SUA:
- Statele Unite ar avea beneficii economice directe și indirecte în cazul în care Pasajul Nord-Vestic devine strîmtoare internațională. Scurtarea drumului dintre Europa și Asia via America de Nord ar însemna costuri mai mici pentru companiile americane care produc bunuri în Asia, să nu mai vorbim de petrolul exploatat în Alaska, care și-ar găsi drum mult mai ușor către piețe europene (un beneficiu economic direct);
- dacă va continua să se opună poziției Canadei cu privire la acest pasaj, SUA ar putea pierde Canada ca aliat în zona arctică, în favoarea Rusiei, cu care nord-americanii au relații surprinzător de bune și față de care s-au apropiat în ultimii ani;
Mecanisme internaționale
Considerînd că acest conflict se petrece în secolul 21, ar trebui să ne punem întrebări cu privire la ce fel de mecanisme internaționale există pentru a-l soluționa. Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS) ar trebui, cel puțin în teorie, să dea un răspuns. Însă, în cazul acesta, se ridică trei probleme:
- Nu există acord asupra naturii apelor din Pasajul de Nord-Vest (Charron, 2006:43). Cu alte cuvinte, ținînd cont de climatul complex, nu se poate decide cu exactitate dacă apele din pasaj pot fi considerate „ape” în adevăratul sens al cuvîntului (și deci să intre sub incidența UNCLOS) sau trebuie tratate ca și pamînt (din cauza înghețului), așa cum au fost considerate de către populațiile indigene din nordul Canadei (argument adus des de către autoritățile canadiene);
- Chiar dacă ar exista acord asupra naturii pasajului și Convenția ar face derogări specifice cu privire la zona arctică, în acest moment nu există un mecanism cu caracter obligatoriu de soluționare a conflictelor din aceasta zonă. Convenția nu are putere reală asupra statelor care au ratificat-o (Hober, 2011:55);
- O a treia problemă este faptul că Statele Unite nu au ratificat UNCLOS. Chiar și în cazul în care Convenția ar avea puterea necesară pentru a rezolva conflictul, SUA nu ar fi obligată să respecte pe deplin principiile acesteia;
Strategiile naționale destinate zonei arctice au fost ignorate pentru o lungă perioadă de timp, datorită condițiilor de mediu aspre. Dacă schimbările climatice din zonă vor continua în același ritm, am putea asista la reaprinderea unor conflicte vechi între Rusia și SUA, dar într-un context internațional diferit – un context în care existența unor alte puteri mondiale, ca și China, vor complica și mai mult luarea de decizii. Pe lîngă aceste considerente, noile schimbări geopolitice din zona arctică ar putea semnala fragilitatea relațiilor dintre vechi aliați atunci cînd la mijloc se află beneficii economice importante.
Civitas Politics 