Statele Unite consolidează apărărea antirachetă a Europei 1

DSCF1591

Statele Unite continuă să consolideze apărarea antirachetă a Europei prin desfășurarea în Spania, la baza navală Rota, a unui distrugător american dotat cu interceptoare SM-3. USS Donald Cook este prima navă dintr-o escadră de patru distrugătoare din clasa Arleigh Burke, dotate cu sistemul Aegis și rachete antibalistice, care își vor avea baza în Europa. Această decizie consolidează prima etapă a strategiei americane European Phased Adaptive Approach, pregătind astfel declararea unei capabilități operaționale inițiale a sistemului antirachetă în 2015, după terminarea lucrărilor de construcție de la baza de la Deveselu.

Până la sosirea la Rota a distrugătorului USS Donald Cook, Statele Unite trebuiau să desfășoare nave pentru protecția antirachetă a Europei din Norfolk, Virginia unde se află baza flotei din Oceanul Antlantic a SUA – un proces complicat din punct de vedere operațional. Astfel pentru a menține o prezență americană continuă în cadrul primei etape a strategiei americane de apărare antirachetă a Europei era nevoie de desfășurarea a 16 nave din baza de la Norfolk. Prin desfășurarea unei escadre de distrugătoare la Rota aceeași misiune va putea fi îndeplinită cu de patru ori mai puține nave.

Această escadră cu baza în Spania va face parte din sistemul integrat care va asigura securitatea Europei în fața amenințărilor cu rachete balistice. Astfel navele americane vor fi capabile să comunice și să facă schimb de informații cu baza terestră de la Deveselu, din România și cu centrul de comandă și control de la Ramstein din Germania.

Trimiterea navei americane USS Donald Cook în Spania este un exercițiu de diplomație navală publică fără precedent din partea Statelor Unite, transmițând un mesaj puternic aliaților europeni privind determinarea Washington-ului de a reinvigora relația transatlantică. Robert Bell reprezentant al Departamentului Apărării și consilier al misiunii americane la NATO, a precizat că „vom avea patru nave și două baze terestre dotate cu rachete antibalistice, ceea ce reprezintă o capabilitatea impresionantă pentru protejarea Europei.”

Pentru a sublinia și mai mult angajamentul SUA față de NATO și față de apărarea antirachetă, la bordul navei americane au fost invitați 15 jurnaliști și bloggeri europeni, care timp de patru zile au avut ocazia să se familiarizeze cu misiunea navei, sistemele aflate la bordul și să cunoască echipajul acesteia. Un asemenea nivel de transparență este fără precedent atât pentru US Navy, cât și pentru diplomația americană. Printre jurnalișitii și bloggerii europeni aflați la bord s-a numărat și autorul acestor rânduri.

Criza bugetară americană, sechestrul bugetului apărării, blocajul instituțional dintre președintele democrat și Camera Reprezentanților dominată de republicani precum și government shutdown-ul de anul trecut, au reprezentat evoluții politice care au accentuat ideea declinului puterii americane și au pus sub semnul întrebării angajamentele Washington-ului față de aliați. Revizuirea de anul trecut al proiectului apărării antirachetă din Europa prin anularea fazei a 4-a a EPPA, chiar dacă mult mai bine gestionată decât reconsiderarea întregii strategii americane din acest domeniu din 2009, a ridicat semne de întrebare la nivel public, deși din punct de vedere politic măsura fusese agreată în prealabil cu România și Rusia. Din punct de vedere al diplomației publice era nevoie de o demonstrație a seriozității intențiilor americane și a capabilităților militare ale SUA – de unde probabil a apărut ideea unei expuneri mediatice fără precedent a desfășurării la Rota a unui distrugător american.

DSCF1128

Prezența unui număr mare de jurnaliști europeni la bordul unei nave americane pe timp de pace (atenție nu vorbim despre corespondenți de război embedded cu o navă militară în timpul unei intervenții militare) reprezintă un semnal important. SUA dorește să relanseze relația transatlantică, zguduită în 2013 de revelațiile lui Edward Snowden privind amploarea spionajului electronic al NSA asupra aliaților europeni, dar și pentru a demonstra hotărârea Washington-ului de a asigura protecția antirachetă a bătrânului continent.

Acest „sejur” la bordul distrugătorului USS Donald Cook a fost menit să reasigure într-un mod foarte public și transparent pe europeni, mai ales pe cei din statele din Centrul și Estul Europei, de seriozitatea angajamentului american. La bordul navei americane am avut oportunitatea sa-l întreb pe comandantul acesteia, comandorul Scott Jones despre cât de importantă este pentru US Navy misiunea de apărarea antibalistică. Răspunsul comandorului Jones a fost dezarmant de simplu – misiunea antirachetă este „importantă pentru marina americană pentru că așa ne-a ordonat președintele”.

În România, angajamentul SUA în privința apărării antibalistice a fost pus sub semnul întrebării pornindu-se de la informații parțiale privind „eficiența” sau „ineficiența” acestui sistem de arme, confuzia între misiunile și capabilitățile a două sisteme diferite (Aegis – SM-3 vs GMD), preluarea fără discernământ în presă a opiniilor și informațiilore prezentate în mod tendențios de portalul Vocea Rusiei, precum și suprainterpretarea unui schimb de replici între președintele american Barack Obama și președintele rus în exercițiu la acea vreme, Dmitri Medvedev, de la începutul anului 2012 în timpul summit-ului G20.

În anumite cercuri, mai mult sau mai puțin conservatoare din România, s-a acreditat astfel ideea că președintele Barack Obama va sacrifica scutul antirachetă de la noi din țară pentru a obține un nou mandat. Iată însă că suntem la începutul anului 2014 iar Statele Unite au început construcția la baza de la Deveselu (octombrie 2013), desfășoara o escadră de distrugătoare în Spania pentru a asigura mai eficient apărarea antirachetă a Europei și pregătesc transportul structurilor prefabricate care vor alcătui baza antirachetă din România – etapa a doua a EPAA.

Decizia de a trimite o escadră americană în Europa arată în primul rând determinarea politică a SUA de a continua proiectul apărării antirachetă spulberând unele suspiciuni ce planează asupra acestui proiect. Cele patru nave care vor fi desfășurate până în 2015 la Rota, reprezintă un angajament pe termen lung – astfel USS Donald Cook va reveni în SUA de-abia în jurul anului 2020, când trebuie să treacă printr-o reparație capitală și modernizare. Acest gest politico-militar american contrazice retorica diplomatică rusă din ultimele luni, care susține că prin acordul internațional cu Iranul din noiembrie 2013  amenințarea cu rachete balistice la adresa Europei a dispărut.

Prezența navală americană în Spania aduce aminte statelor europene că a sosit timpul să investească în noi capabilități de apărare, după tăierile bugetare „sălbatice” de pe bătrânul continent în acest sector ca urmare a crizei economice. Apărarea antirachetă reprezintă un proiect strategic al alianței, iar prezența navelor americane la Rota reamintește statelor europene de nevoia a investi în acest proiect. Până în prezent, de la lansarea proiectului EPAA, majoritatea covârșitoare a eforturilor financiare și militare, au fost realizate în domeniul apărării antirachetă de către Statele Unite. Probabil Washington-ul speră că prezența navelor americane, cuplată cu construcția bazei de la Deveselu, va convinge aliații europeni să investească mai mult în propriile capabilități antirachetă.

Aliații europeni manifestă un interes moderat pentru dezvoltarea sistemelor antirachetă. În momentul de față există un interes moderat din partea europenilor pentru apărarea antibalistică, în mare parte din cauza problemelor economice, dar și poate din cauza percepției că este în mare parte un efort american. Polonia este singura țară care dorește dezvoltarea unui sistem integrat antiaerian și antibalistic limitat care să completeze interceptoarele americane ce vor fi desfășurate din 2018 pe teritoriul ei. Unele state, cum este cazul Franței, de exemplu deși posedă capacitatea tehnică de a dezvolta astfel de sisteme, nu le văd momentan utilitatea, iar nevoile acesteia de  apărare se orienteze spre sisteme de arme necesare asigurării capacității expediționare și a apărării teritoriale: mașini blindate, elicoptere și avioane cisternă.

Există în prezent sisteme europene antiaeriene cu baza la sol sau pe nave capabile să fie integrate în sistemul antirachetă la NATO – sistemul SAMP-T bazat pe rachetele Aster-30 aflat la bordul navelor din clasa Horizon (pentru marina italiană, respectiv cea franceză) și la bordul distrugătoarelor britanice din clasa Daring (Type 45). Marina olandeză intenționează ralierea la programul anti-balistic al NATO prin modernizarea radarelor SMART-L de la bordul navelor din clasa De Zeven Provinciën. Eforturile navale europene sunt completate la sol de dezvoltarea sistemului MEADS de către Germania și Italia, împreună cu SUA, pentru a înlocui sistemele Patriot. Se observă o tendință europeană spre dezvoltarea de sisteme antirachetă pentru protejarea forțelor desfășurate în teatrele de operațiuni, mai mult de decât pentru protejarea teritoriului național, iar constrângerile bugetare împing operaționalizarea acestor capabilități spre deceniul trei al secolului XXI – 2020+.

Misiunea navelor americane care vor avea baza operațională la Rota nu se va limita doar la apărarea antirachetă a Europei. Navele respective vor lua parte la misiuni antipiraterie în Oceanul Atlantic, se vor antrena cu marinele militare europene și vor executa misiuni de diplomație navală în Marea Mediterană. Distrugătoarele americane de la Rota vor asigura libertatea de navigație prin strâmtoare Gibraltar și Mediterană, executând în mod constant misiuni de patrulare. În consecință prezența americană la Rota nu se va reduce doar la asigurarea unei singure misiuni. Navele americane reprezintă un întreg „pachet de securitate” dedicat Europei pe termen scurt și mediu.

George VIŞAN

O variantă a acestui articol a fost publicată și în Revista 22.

Anunțuri

One comment

  1. „Acest gest politico-militar american contrazice retorica diplomatică rusă din ultimele luni, care susține că prin acordul internațional cu Iranul din noiembrie 2013 amenințarea cu rachete balistice la adresa Europei a dispărut.” – mie mi se pare că tocmai demonstrează ce spun rușii, și anume că sistemele nu sunt îndreptate împotriva IRanului ci a Rusiei. Dacă Iranul a dispărut ca amenințare , de cine apără acest sistem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s