O să îmi surprind, probabil, cunoscuții, spunând că, până la urmă, proiectul de revizuire a Constituției a beneficiat de o dezbatere semnificativă, robustă și destul de eficientă în raportul său conținut/timp.

O să avem nu una ci două „treceri” ale Comisiei de la Veneția pe text, un set consistent de observații ale Consiliului Legislativ și o Curte Constituțională care, dincolo de obligațiile legale, a venit cu o serie de observații care exced mandatul său și care au fost supuse Parlamentului cu titlul de recomandări.

Putem spune că Comisia de Revizuire a primit feedback semnificativ, și că, de acum încolo, eventualele bâlbe din text nu vor fi vicii de proces ci proastă execuție a părinților revizuirii. Dealtfel, observațiile au fost în general primite cu calm, fără încrâncenarea care însoțește uneori disputele politice.

Totuși, din acest mix lipsește ceva. Lipsesc cetățenii. Specialiștii s-au folosit de cadrul instituțional deja existent pentru a își face auzită vocea cu claritate. Și s-au folosit de prestigiul din dotare (uneori destul de redus) pentru a ține politicienii sub presiune.

Organizațiile civice și cetățenii individuali, în schimb, au fost masați sub acoperișul Forumului Constituțional și ideile lor trecute prin procesorul de materie primă reprezentat de raportul Forumului. Care au ajuns în materialul de sinteză (…fericiții…) au văzut măcar unele dintre propunerile lor preluate. Care au fost ajuns note de subsol în anexă, nici măcar atâta.

Este, desigur, și vina noastră. Lipsa de priză la public celor ce ne credem clasă reformista este notorie. Însă eu nu voi repeta celebrul clișeu: De ce nu a venit #UnitiSalvam să ne salveze, că suntem mai importanți decât gazele de șist? Eu mă gândesc invers: dacă tema noastră este mai importantă decât un munte din Apuseni, de ce nu suntem capabili să strângem societatea în jurul nostru.

Nu că politicienii ar trebui să se bucure. Toate aceste liste de observații, domnule Crin Antonescu, sunt reacția societății românești și europene la un proces de consultare prost gândit și executat. Dacă exista o dezbatere, dacă se acorda discuțiilor timp atunci când a fost nevoie, nu se ajungeam astăzi aici. Ați reușit să evitați o dezbatere publică. Dar nu ați reușit să evitați cu totul dezbaterea. Iar dezbaterea a fost cu public.

Restul politicienilor, stați liniștiți. Ne auzim în zece ani. Doar nu credeți că o revizuire fără consultare publică durează mai mult…?

Andrei Tiut