Multă vreme am tratat cu indiferenţă speculaţiile (mai mult sau mai puţin umede) despre spargerea PNL sub presiunea conducerii „dictatoriale” a lui Crin Antonescu. Motivul? Un asemenea gest ar fi contrar principiului unităţii care animă nu doar USL ci şi relaţia dintre USL şi electorat. Ultimele gesturi ale liderilor PNL şi PSD însă re-definesc conceptul USL de aşa natură încât un asemenea gest devine posibil, cel puţin la nivel teoretic.

La construire USL era o combinaţie relativ simplă între PSD, PNL şi PC (Antena 3). Oricine era în aceste grupări era  legitimat politic pentru a lupta contra preşedintelui. Oricine dorea să intre în USL pentru a lupta contra preşedintelui trebuia să treacă printr-una din aceste grupări. Astăzi, însă, USL înseamnă şi UNPR, PNG, şi alte partide ce există mai ales pe hârtie. Altfel spus trecem de la o alianţă exclusivă (pe modelul „Dreptate şi Adevăr”) la o alianţă inclusivă (pe model CDR), în care este din ce în ce mai greu să ţii afară pe cine doreşte să intre.

Ce ar fi necesar deci pentru construirea unui asemenea partid. În primul rând să treacă alegerile – o separare astăzi ar fi greşită dintr-un mare număr de motive, nu toate egoiste. Apoi de o declaraţie că noul partid (să zicem PL) aderă în continuare la rezoluţia USL de a nu colabora cu PDL/Traian Băsescu. Apoi un bărbat politic care să îşi asume această declaraţie în mod credibil (C.P. Tăriceanu). Apoi alţi câţiva politicieni care să  dea o anumită greutate politică şi organizaţională nucleului care se rupe (aici sunt mai multe posibilităţi, printre care, desigur, Andrei Chiliman). Apoi o ocazie care să coalizeze în jurul nucleului o masă critică de nemulţumiţi (să zicem un congres PNL).

Ce poate face USL dacă acest lucru se întâmplă? Desigur PNL va reacţiona violent, dar lui Crin Antonescu îi va fi greu să explice de ce Gigi Becali este OK în timp ce fostul premier Tăriceanu este inacceptabil. În plus, refuzând voturile PL în parlament, PNL ar trebui să explice colegilor din coaliţie de unde şi la ce preţ va fi procurată susţinere pentru o eventuală modificare a Constituţiei.

Pentru PSD este ceva mai simplu. O scădere relativă a PNL în Parlament creşte siguranţa social-democraţilor că liberalii nu le vor „lua faţa”. Apoi, PL ar avea acces privilegiat la intelectualii PDL care rămân fără sinecuri şi/sau se indignează de o alianţă cu PPDD. Aceştia pot fi aduşi în comunitatea celor ce vor să schimbe Constituţia fără să modifice echilibrul de putere în favoarea PNL.

Minimul posibil pe care l-ar putea cere PL pentru a susţine un guvern USL este acela de a nu-şi vedea văduviţi de resurse bugetare membrii. Odată acest minim asigurat PL poate încerca să racoleze din ARD (conform celor de mai sus) şi eventual aleşi locali mai mult sau mai puţin independenţi.

Ce şansă ar avea o asemenea construcţie? Greu de zis. Merită totuşi observat că UNPR este primul partid de laborator care va supravieţui alegerilor. UNPR face asta cu sprijinul PSD, un partid mult mai anti-sectar decât PNL.

Andrei Tiut