Nici nu s-a încheia bine mitingul USL şi s-au încins spiritele încercând să descâlcească intenţiile şi atitudinile lui Crin Antonescu vis-a-vis de Europa. Cred însă că dezbaterea este profund greşită. Trebuie de fapt să ne întrebăm: a vrut Crin Antonescu să spună ceva? Până la urmă, să fim serioşi, altele sunt priorităţile lui.

Discursul, ca şi altele mai vechi, a conţinut atât teme pro-europene (de tip şi noi suntem Europa) cât şi teme euro-critice (nu euro-sceptice!). Domnul Antonescu este un iscusit orator şi poate să ţină aceste teme în aer fără să se contrazică. Însă, la o analiză rece, Crin Antonescu şi USL nu propun o alternativă; ceea ce se vehiculează este coerent dar general, fără formă şi substanţă. În Europa prin noi înşine – bine dar cum, pe unde, cu ce viteză?

Întregul discurs european al USL de la vârf pare gândit ca o oglindă în care fiecare îşi vede domolite frustrările şi împlinite speranţele. Cei supăraţi pe UE văd critica Europei, cei pro-europeni (majoritatea, totuşi) văd critica lui Barosso şi a lui Merkel. Toată lumea e fericită şi USL păstrează unitatea.

Asemănător, putem alege să vedem temerile. Victor Ciutacu vede plecăciuni de facto la Înalta Poartă în timp simpatizanţii ARD văd naţionalism stupid şi agresiv.

Ca politică egoistă, abordarea este excelentă. Suficient de mult europenism cât să nu alieneze de tot părţi pro-europene din electorat, suficient de multă critică cât să nu alieneze publicul Antenei 3.

Dacă ne gândim la binele public problema devine dificil de evaluat. Am susţinut, şi îmi menţin părerea, că este nevoie să se răspundă din mainstream frustrărilor generate de actuala Comisie pentru ca acestea să nu alimenteze partidele extreme. Pe de altă parte, discursurile de acest gen sunt un semnal pentru societate şi domnul Antonescu este într-o a nume măsură responsabil dacă ele vor fi de-codificate în cheia naţionalismului protocronist.

Andrei Tiut