Spații electorale vs. alianțe. Răspuns lui Barbu Mateescu 6

Amicul Barbu Mateescu a început să propună, întâi mai discret apoi mai hotărât ideea că intenția de vot a românilor se împarte înspre trei, propunându-ni-se conceptul de spații electorale. Acestea ar fi, conform ultimelor sondaje CSCI și INSCOP:

Ponta: trei milioane voturi. […]

Antonescu: 2,4-2,8 milioane voturi. […]

Spațiul MRU+PDL+Băsescu: oriunde între 1,8 și 3,4 milioane voturi, probabil o valoare aflată spre mijlocul intervalului. […]

Și, continuă autorul:

În afara celor trei spații menționate mai sus nu există decât non-votanți cronici, oameni nu foarte serioși când vine vorba de a se duce la secția de votare, români plecați din țară și fanii unor candidaturi minore. Acesta e terenul de joc. (sursa)

Această propunere are trei consecințe interesante. Unu, că nu include un spațiu electoral „extremist” – adică, presupune că deruta PRM și PPDD nu este reversibilă până în 2014. Doi, că în timp ce USL are două electorate distincte, PDL&co au un singur electorat. Trei, că Mugur Isărescu (cel mai de încredere român) nu are un spațiu electoral propriu (dl. Mateescu îl include în cel al Opoziției.

Nu ar fi tentant să verificăm aceste consecințe? Ei bine, până la un punct cred că și putem. Cel puțin în cazul consecinței 2. Până atunci însă este util să ne amintim:

Puțină mecanică

(Notă: dacă simțiți că începeți să vă plictisiți puteți sări direct la prima listă cu bullet points)

Să zicem că avem o barjă trasă de două remorchere. Acestea exercită fiecare câte o forță asupra barjei, iar cele două forțe au direcții diferite. Forța rezultantă este egală cu suma vectorială a forțelor. Suma vectorială se calculează conform regulii paralelogramului (v mai jos). Nu este nevoie să înțelegeți această regulă ci să rețineți că, (1) cu cât direcțiile celor două forțe sunt mai apropiate, cu atât vectorul rezultat este mai mare, apropiindu-se de suma nominală a forțelor. Și invers (2) cu cât direcțiile sunt mai divergente, cu atât suma vectorilor este mai mică, ajungând să fie mai mică decât oricare din forțele individuale. Aceeași logică poate fi extrapolată pentru un număr oricât de mare de forțe.

 compunerea fortelor

Mecanică, mecanică, dar zău dacă nu seamănă teribil cu gruparea forțelor politice, nu? Pornind de aici putem face…

O notație pseudo-mecanică a problemei

Nu este clar când exact mai mulți prezidențiabili încetează să fie vase independente și îi putem agrega într-un spațiu electoral. O măsură potrivită ar fi însă, eficiența coagulării voturilor. Dacă candidații-vectori trag barja în direcții diferite și asocierea lor duce la pierderi masive de voturi, devine inutil să mai estimăm ceva în spațiul electoral comun. Dacă, dimpotrivă, trag barja în aceeași direcție și asocierea lor produce beneficii, atunci are sens.

În notația propusă eficiența este suma vectorială / suma nominală. De exemplu:

spatiu PDLco

Deasupra (numărătorul) este spațiul electoral descris ca o sumă de vectori (asta semnifică bara de peste cuvinte). Astfel, dacă fiecare dintre vectori are 100 de voturi, suma lor vectorială va fi sub 100 în funcție de cât de diferite sunt așteptările fiecăreia dintre sutele de alegători. Dedesubt, numărătorul, este simpla sumă a voturilor celor trei candidați. Cu cât valoarea fracției este mai mare, cu atât mai bine.

Mai departe, ni se spune că USL nu formează un asemenea spațiu electoral. Putem deduce de aici că PDL/PFC/PMP au o eficiență mai bună decât USL. Și nu „puțin mai bună”, căci vorbim de clase diferite, ci semnificativ mai bună. De exemplu:

 Cele 2 spatii

Apare deja o dificultate. Dacă politicienii de mai sus ar candida pe liste, am putea vorbi de o singură sumă a vectorilor. Dar, fiind o candidatură unipersonală, contează în fiecare caz cine candidează. Astfel, pentru fiecare grupă avem trei sume posibile. Politica nu este, din nefericire, precum fizica. Să reținem această problemă; din cauza ei avem nevoie de …

Un proxy

Un spațiu electoral, așa cum e propus de Barbu Mateescu, este egal cu suma nominală a vectorilor-candidați. Eficiența sa, în schimb, trebuie să fie dată cumva de numărul acelora care în turul doi sunt dispuși să voteze un candidat din același spațiu în loc să iasă din spațiul electoral sau să stea acasă. Pentru asta ar trebui date detaliate și, mai important, de la institute variate. În lipsă de așa ceva voi încerca să folosesc scorurile „simple” din turul doi pe post de surogat.

Fiecare grup candidat la statutul de „spațiu electoral” va fi reprezentat de cel mai bun candidat al său. Ne uităm la scorul lor într-o simulare de confruntare directă și asimilăm acea cifră ca fiind suma vectorială a respectivului grup. Veți vedea, este mai simplu decât pare.

Să începem cu INSCOP, dec 2013:

inscop USL

Împreună, domnii Ponta, Antonescu, Geoană, Oprescu și Johannis au 46,5 din voturi. În turul doi cel mai bine plasat obține 60 %. Conversia (eficiența) este de 129%. Din nou, politica nu este precum fizica. Vin voturi noi care urcă eficiența peste 100%. Aceste voturi îi ascund și pe cei care au plecat între tururi, nefiind capabili să se re-orienteze în cadrul aceluiași grup.

Această situație puțin confuză este simplificată de candidatul Opoziției. Aici am trișat puțin, căci nu l-am evaluat pe Mugur Isărescu ci pe dl Ungureanu, care este un candidat mult mai probabil:

INSCOP PDLco

 Chiar și fără dl. Isărescu în turul doi (deci penalizând grupul), eficiența este de 181%, mult mai bună decât cea a grupului anterior. S-ar părea, deci, că dl. Mateescu are dreptate, există o diferență majoră de performanță și această diferență ne-ar îndreptăți să spunem ca Opoziția non-PPDD are un spațiu electoral propriu pe când Puterea nu îl (mai) are.

Să ne uităm, totuși, și la celălalt sondaj invocat, CSCI, oct 2013. Aici lucrurile stau cu totul altfel:

CSCI toata lumea chenar2

Grupul USL păstrează o rată de conversie comparabilă. În schimb grupul Opoziției se prăbușește. Nu numai că nu obțin mai mult, ci chiar scad. Un dezastru comparabil cu alianța Antonescu-Geoană în 2009. Ca și atunci, eficiența reală este mult sub 100%, cei care pleacă fiind mascați de cei care vin din afara grupului ca să voteze „orice altceva decât Ponta”. Este discutabil dacă mai putem vorbi de un spațiu electoral sau de vectori independenți. Dar, dacă admitem un spațiu comun pentru Opoziție, suntem obligați să admitem un spațiu comun și pentru USL.

Să recapitulăm cifrele de conversie în turul doi:

INSCOP

Eficiență USL: 129%

Eficiență Opoziție: 181%

 CSCI

Eficiență USL: 112%

Eficiență Opoziție: 97%

Cum rămâne, deci, cu consecința noastră. Păi… depinde de sondaj. Datele fiind contradictorii, să facem un nou test. Ia să comparăm noi locul doi de la USL cu locul doi de la PDL&co. Nu voi mai prezenta notația completă ci doar rezultatele.

INSCOP. Turul 2 se între Antonescu și Predoiu

Eficiență USL: 148%

Eficiență Opoziție: 142%

Iată niște cifre mult mai apropiate.

CSCI. Turul doi între Antonescu și Elena Udrea (sic)

Eficiență USL: 105%

Eficiență Opoziție: 108%

Cifrele CSCI sunt mult mai mici, căci INSCOP permisese ca multe voturi să meargă spre terți în turul întâi. Cum ar veni, datele CSCI îl favorizează puternic pe Ponta, dar nu pe Antonescu. Iar datele INSCOP îl favorizează puternic pe Ungureanu, îl ignoră pe Predoiu și nu o favorizează pe Udrea. Surpriză, firește.

Să revenim la consecința 2. Clasificarea electoratului în trei spații poate funcționa pe o logică foarte descriptiv-normativă (asta studiez pentru că asta vreau să înțeleg). Dar datele nu susțin această împărțire tripartită. Sau, cel puțin, nu datele din sondajele cu care a fost ilustrată analiza. Dimpotrivă, în trei scenarii din patru, conversia de voturi între turul unu și turul doi a avut valori asemănătoare pentru Putere și Opoziție. (Cazurile sunt: CSCI candidați principali, INSCOP candidați secundari, CSCI candidați secundari). S-ar părea, mai degrabă, că USL și Opoziția sunt cam la fel de (dez)unite.

Ar fi nedrept din partea mea să nu menționez un argument care lipsește din articolul citat. Suma candidaților non-PPDD, a spus la un moment dat dl Mateescu, rămâne relativ constantă în timp. Asta ar sugera existenta unui spațiu electoral comun. Dar avem două probleme. Pe de o parte, suma voturilor candidaților USL rămâne și ea constantă – deci nu am avea motive să discriminăm. Pe de altă parte, existența unui spațiu electoral complet se validează în turul doi, când decizia de a trece de la un candidat la altul se ia în zile și nu luni.

Ori, în turul doi se ivește „problema alianțelor” despre care, în termeni diferiți, am mai scris. Ea se poate formula așa: pe termen scurt candidații pot să își transfere eficient voturi numai dacă fac parte dintr-o alianță „veche” care a afirmat cu succes o identitate comună. Ultima excepție cunoscută de la această regulă (și aceea discutabilă) este candidatul lui Petre Roman din 1996.

Asta este, până la urmă, esența obiecției mele. Ideea zonelor electorale tripartite nu este doar discutabilă ci și primejdioasă. Ea îi ajută pe cei ce vor să descrie scena politică în termeni ce evită problema alianțelor, deoarece identitatea comună a unei zone este asumată tacit. Ca atare, acest tip de limbaj poate fi ușor abuzat de negustorii și consumatorii de vise politice. Ori cu asta, dragă Barbu, nu pot pentru ca să fiu de acord.

Andrei Tiut

Anunțuri

6 comments

  1. Mai multe lucruri de spus 🙂

    1. La procentele din sondajul INSCOP ai selectat procentele din totalul populaţiei, în timp ce la sondajul CSCI ai selectat procentele din totalul celor care avuseseră o opţiune.

    Eu folosesc tocmai din acest motiv numere absolute, pentru că reprezintă un „numitor comun”. În ceea ce priveşte cele două sondaje (fiecare cu două bucăţi, tur 1 şi tur 2) ele nu pot fi utilizate pentru un calcul cu fracţii pentru că lipseşte un element foarte important: nu ştim procentul celor care exprimă o opţiune de vot în turul doi în sondajul CSCI (pentru oricare din scenariile de tur doi).

    Ardeam de nerăbdare să scriu cât obţine Ponta exclusiv de la votanţi din turul 2, Antonescu la fel, etc. problema e că nu puteam face asta decât pe datele INSCOP.

    2. „Mai departe, ni se spune că USL nu formează un asemenea spațiu electoral. Putem deduce de aici că PDL/PFC/PMP au o eficiență mai bună decât USL.” De ce putem deduce acest lucru?

    3. Reamintesc că cele două sondaje testează realităţi diferite (listă vs. opţiune deschisă). Cam o treime din respondenţii la sondajul INSCOP au optat pentru candidaţi care nu erau prezenţi în lista CSCI. De aici şi diferenţa semnificativă în numărul celor care exprimat o opţiune (77% la INSCOP, 60% la CSCI). Ergo, realităţile *pentru opţiunile la primul tur* sunt diferite. Observ, totuşi, la opţiunile privind turul doi cele două sondaje sunt destul de similare ca procente.

    4. Mi se pare foarte atractivă punerea sub semnul întrebării a existenţei unui bazin PDL-FC-PMP-Băsescu, problema este că lucrurile nu s-au clarificat încă.

    5. Necesitatea alianţelor era, cred, destul de evidentă din postarea mea. Însă tu vorbeşti de alianţe în interiorul bazinelor. Aici PDL+etc au o problemă, nu va fi uşor. Mai ales că trece timpul, dar nu numai. Am scris despre asta, nu prea percutant probabil.

    Foarte interesant articolul, mă simt onorat de atenţie şi aştept cu nerăbdare continuarea dialogului.

    PS: Personal, consider că „USL” nu mai este decât o realitate parlamentară şi guvernamentală, dar nu una politic-electorală. În alte cuvinte, nu va mai exista niciodată opţiunea „USL” pe un buletin de vot în istoria României. De aceea nu mai folosesc noţiunea în calcule.

  2. 1. In linii mari de acord. Daca observi in partea initiala tot de numar de voturi vorbesc. Da lucrez si eu cu ce se exista.
    2. In sensul ca daca !) cele trei grupuri nu sunt decise prin fiat (optiune discutat la final) si (2) nu vorbim de bazine de „tur 1” ci de bazine electirale prezidentiale (discutat si asta la final) mi se pare ca eficienta (conversia) este o masura esentiala. SI pentru ca PDL&co e bazin deduc ca are conversie buna si pentru ca USL nu e bazin deduc ca nu are.
    3. Banuiesc ca te referi la Ponta/Ungureanu. E o discutie mai lunga putin dar nu mi se pare ca este fundamentala pentru argument. Procentele INSCOP pentru Ponta/Ungureanu sunt tocmai cele care stanjenesc intrucatva argumentul meu.
    4. Corect. Om vide ce se intampla.
    5. Da si nu. Eu vorbesc de o alianta care sa isi creeze/largeasca bazin. Sa nu se lase pe campania electorala startul de la 25 la 50%. Caci poti prinde niste voturi in ultimul moment (Basescu 2004) dar nu inca 25%.

    PS – Daca au un candidat comun va exista. Si daca nu au un candidat comun, tot putem sa vorbim de o loialitate transpartinica (chiar daca probabil in scadere). Comparabil cu asta, dreapta fuzionabila nu are nici macar un brand comun clar 😦 In plus, observa diferenta de valori dintre Basescu (voluntarism) si Predoiu (pace).

    All in all. Daca doresti sa analizeze spectrul politic impartindu-l in trei, nimeni nu te opreste. Dar daca sustii ca aceasta este o impartire naturala care defineste in linii mari libertatea de miscare a electoratului pe parcursul timpului ramas pana vom avea un nou presedinte, atunci nu cred ca exista un criteriu care sa arate ca PDL&co este „mai spatiu” comun decat USL. Nu mi-e clar nici mie daca are sens sa vorbim de 4 spatii sau de 2 dar sunt rezonabil de sigur ca nu de 3.

    Oricum, daca vrei sa dai o definitie alternativa a campului electoral astept cu interes. Este copilul tau 🙂

    • Acum înţeleg mai clar la ce te referi. Electoratele PSD şi PNL, spui tu, ar colabora în turul doi împotriva unui candidat din opoziţie. În timp ce bazinul PDL&Co nu prea are coeziune internă. Am scris despre asta dar nu gândindu-mă în primul rând la votanţi ci la factorul decidenţi politici: http://sociollogica.blogspot.ro/2013/05/tripodul-mru-pdl-tb.html . Problema este că nu pot să definesc un spaţiu aparte pentru PDL având în vedere cât de slab le e candidatul în clipa de faţă (asta apropo şi de „pace”).

      La punctul 3 mă refer pur şi simplu la faptul că vox populi a intervenit introducând opţiuni care nu erau la CSCI (Isărescu e cea mai vizibilă, dar şi Băsescu, DD, etc), distorsionând multe transformări, de aceea şi marjele mari din postarea mea despre sondajul INSCOP când venea vorba de opoziţie.

      Bazinul opoziţiei e limitat într-adevăr, nu prea are capacitate de a aduna voturi adiţionale. Dar asta nu înseamnă că nu e, teoretic, un bazin. În teorie şi Vadim are acum un bazinaş (bazinuţ? bazinel?). Revine însă problema coeziunii interne de care vorbeai.

      • Am raspuns la asta via email dar vad ca nu a functionat. reiau:

        USL e branduit mai bine. Nu as fi atat de ferm incat sa zic ca electoratul USL e mai loial ideii comune decat „dreapta”. Nu am date, piata e volatila, etc. Zic doar ca sunt la fel de greu de despartit apele si intr-o parte si in alta.
        Da io sunt dispus sa fie si 2 bazine in opozitie. Nu trebuie decat ca PDL sa rezolve problema de impopularitate a lui Predoiu.

  3. Am o admiratie deosebita pentru cei care incearca sa mecanicizeze campurile sociale. E din start un demers sortit esecului dar ascunde dorinta de a aduce ceva hard science acolo unde totul pare moale, ca o molusca. Respecte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s