Eu vreau de fapt să scriu un articol despre limba, cultura şi integrarea romilor. Cum însă acel articol m-a fi făcut să par în ochii unora un rasist nenorocit, îl scriu întâi pe acesta.
Cu toţii am învăţat la şcoală că limba română este foarte unitară şi non-dialectală datorită păstorilor care în transhumanţa lor au facilitat schimburile culturale. Ajuns într-o facultate de ştiinţe sociale (şi mă tem că nu în toate), studentul este familiarizat cu o teorie tulburătoare: limba română este unitară deoarece este foarte modernă, şi bine împănată cu neologisme.
Să luăm spre exemplu cuvântul „statuie”. Dinicu Golescu observă, probabil pentru prima dată în viaţă, statui. În limba vorbită de el acasă nu exista cuvânt pentru statuie deoarece în Moldova ortodoxă … nu prea existau asemenea obiecte. Astfel Constantin Radovici din Goleşti trebuie să explice cititorilor ce sunt acelea statui. Abia mai târziu termenul se împământeneşte şi la noi, pe filieră franceză, şi este numărat în fondul romanic al limbii. Acesta, fondul romanic tarziu, are o contribuţie hotărâtoare la unitatea limbi.
Fondul vechi, în schimb, este mult mai variat şi variabil. Este de notorietate variaţia unor cuvinte precum păpuşoi, curechi, barabule, etc. Cu toţii avem un bunic care ne spune că: „la noi la ţară se zicea altfel”. Dar vă propun o abordare mai sistematică. Deschideţi un ghid serios de plante medicinale şi veţi vedea varietatea de denumiri pe care o au acestea. Numai banala mentă se poate numi…
Borsnită, broastil, brosnită, camfor, diană, ferent, ghiazmă, giugiumă, ghintă, iarbă creaţă, iarbă neagră, iasmă, izmă bătrânească, izmă bună, izmă de gradină, izmă de leac, izmă de leş, mintă, mintă creaţă, mintă moldovenească, mintă neagră, mintă de gradină, nina de camfor, nintă, nintă rece, piperiţă, izmă, voieştniţă, menta broaştei, mentă creaţă, izmă creaţă (Wikipedia)
Asta pentru că fondul vechi al limbii este de fapt dialectal, uniformizat mai târziu cu forţa în şcoala primară (pe model francez). Însă neologismele sunt la fel peste tot. Statuie se spune tot statuie şi la Orşova şi la Baia Mare. Mentă se spune în zeci de feluri în funcţie de unde te afli. Dacă, spre exemplu, cineva ar fi încercat să scrie un tratat de medicină populară în româneasca veche ar fi trebuit fie să impună cu autoritate un sistem de clasificare a plantelor, fie să rişte să creeze confuzie.
Cei care ne-au adus obiectele, conceptele şi cuvintele au fost cărturarii Şcolii Ardelene şi paşoptiştii. Poate de aceea şi filo-occidentalismul secular şi (aproape) neclintit al elitelor noastre. Orientarea occidentală nu este, într-un anume sens, facultativă. Dacă eliminăm toate împrumuturile, cu ce rămânem? Cu religia, mâncărurile şi horile. Mânz, mazăre viezure, ceaslov.
Să nu înţelegeţi că subestimez munca celor care au re-inventat limba şi cultura română. Dimpotrivă. La începutul modernităţii, conform unei anecdote găsite pe blogul Cabalinkabul, un boier se putea indigna când este numit „român” deoarece „rumân” ajunsese să fie în primul rând denumirea unei categorii sociale legate de glie. Astăzi, maghiarilor li se zice unguri; Deutschland se spune Germania, Ţările de jos sunt botezate Olanda. Dar noi ne numim români (nu valahi) şi trăim în România (nu Valahia sau Dacia).
Andrei Tiut
Civitas Politics 
Relatinizarea limbii romane din sec. al XIX-lea cred ca a adancit si mai mult clivajul cultural intre rural si ruban. Deja urbanul fusese impanat cu grecisme si turcisme, si pe urma cand aceastea deja intrau in lumea satului se schimba si orientarea culturala de la est la vest si taranii se trezesc ca nu mai sunt la moda cu islic si salvari ci cu pantaloni si vesta 🙂
Alte denumiri diferite sine vs. straini: Bascii – Euskera; Albania – Shqiperia; Georgia – Sakartvali; Armenia – Hayastan; Wales – Cymru; Croatia – Hrvatska; Grecia – Hellas;
Pingback: Despre ţigani, adică romi (limbă, cultură şi reproducere culturală) « Civitas Politics
la fel si englezii, si o lume intreaga, au imprumutat cuvintul statuie, ….hello, nu-i critici si pe ei?
iar maghiarii nu sint unguri..ei insisi se numesc Magyar..
Nu siunt deloc sigur cum ai ajuns la concluzia ca as critica pe cineva. Nu crezi ca ar fi ridicol sa criticam mortii ca de ce nu aceau ei statui in piata publica. Anyway, factual vorbind, englezii au imprumtat cuvantul statuie pe la 1300, nu la 1700 :).
Foarte tare articolu frate , am luat 10 thx 😀
Cem mai interesant martor al distributiei limbii romane in Balcani a fost Imperiul Otoman. Otomanii aveau tot interesul sa inteleaga repartitia exacta a popoarelor pe care le-au cucerit ca si relatiile dintre ele. Mai intai ei au dat in Balcani de „Valahia Mica” respectiv de zona Megleno-romana. Avansand spre sud-vest au dat de aromani; ei au numit tinutul respectiv Valahia Mare sau Tesalia. Dar avansand spre nord, au dat de Tara Romaneasca, careia i-au spus timp de secole Kara-Eflak (Valahia Cea Neagra sau De la Nord). La otomani puntele cardinale aveau culori asociate, iar negrul era echivalent cu nordul. De unde a venit numele Marii Negre! As completa cu celelalte punte cardinale: sudul era asociat cu culoarea rosie la otomani, de unde vine si numele Marii Rosii. Vestul era asociat culorii albe, de unde si Marea de Marmura sau Marmara. Echivalentul estului era verdele! De remarcat ca si chinezii aveau o asemenea codificare (vezi Raul Galben, Raul Rosu) numai ca atribuirea culorilor era diferita. Cum au ajuns la Moldova otomanii au fost in incurcatura, pentru ca era si mai la nord (si mai neagra) decat Valahia! In acest caz au dat num,kele de Bogdan-Eflak, dupa intemeietorul ei.