Parlamentul discută din nou modificarea legii electorale şi propune, din câte se pare, nimic altceva decât o nouă variantă a sistemului opac de vot mixt, „uninominal-proporţionalist”, care a fost introdus prin legea electorală din 2008, deşi unele formaţiuni politice, atât de la putere cât şi din opoziţie, se declară oficial în favoarea unui sistem de vot „uninominal” sau majoritarist… Aşadar, această nouă propunere de reformă electorală, încercată ca şi ultima taman în an electoral şi realizată după dictonul neaoş caragialesc „să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica!/să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale!”, a ajuns din nou captivă calculelor obscure şi intereselor înguste de partid şi de grup ale unei clase politice profund disfuncţionale şi mult îndepărtată de interesele reale ale ţării şi ale cetăţeanului (care de altfel a ajuns la un vârf statistic al apatiei politice).

Cu toate acestea, poate nu e inutil să reafirmăm principiile care ar trebui să stea la baza unei reforme electorale în interesul cetăţeanului, una capabilă să asaneze deopotrivă partidele politice cât şi să consolideze stabilitatea sistemului politic românesc în ansamblu. Un sistem electoral, la nivel parlamentar şi local, care corespunde acestor obiective trebuie să se bazeze pe următoarele principii:

1. Să fie simplu şi transparent, adică să fie uşor de înţeles de către cetăţeni şi nu un algoritm complicat după care clasa politică îşi autoselectează şi autodistribuie în funcţii candidaţii;

2. Să confere controlul real şi cât mai direct asupra clasei politice cetăţenilor şi nu brokerilor şi sforarilor de partid, care fac şi desfac  în anticamerele partidelor candidaturi, politici publice, alianţe ş.a.m.d, în timp ce cetăţenii nici măcar nu ştiu numele deputatului din zona în care locuiesc;

3. În sfârşit, să consolideze centrul democratic, în detrimentul extremelor, şi să creeze majorităţi stabile de guvernare (nu să creeze partide populiste, ieşite din showurile tv de după miezul nopţii ale unui patron de televiziune, de pildă, sau un blocaj cronic şi o întrecere electorală permanentă între componentele unei coaliţii instabile de guvernare, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în ultimii 20 de ani).

O reformă electorală care să materializeze aceste principii presupune introducerea unui sistem de vot majoritarist simplu (first past the post) şi obligativitatea legală a instituirii de alegeri primare în interiorul formaţiunilor politice pentru toţi candidaţii la demnităţi publice. Un sistem de vot majoritarist simplu este uşor de înţeles de către cetăţeni şi stimulează competiţia electorală centripetă, oferind pe parcurs şi în timp o voce mult mai bine şi mai durabil articulată chiar şi poziţiilor minoritare. În acelaşi timp, competiţiile interne deschise în interiorul partidelor politice elimină riscul ca elitele partizane să creeze un sistem partidocratic, educă politic cetăţenii şi repune în centrul sistemului electoral şi politic al unei democraţii individul şi nu partidul, adică o asociaţie mixtă, de drept public şi privat, pe care unii o văd nu ca un simplu instrument, o platformă organizaţională de intermediare între stat şi cetăţeni, ci – cam ca în epoca comunistă – unicul depozitar al „voinţei populare” democratice.

Bogdan C. Enache