Coca-Cola, spune Melinda Gates, a pătruns în pieţe în care nici o altă organizaţie nu a ajuns înaintea lor. Cele 3 ingrediente ale succesului (monitorizare continuă a datelor de pe teren, folosirea antreprenorilor local pentru a ajunge în zonele cele mai îndepărtate şi poziţionarea băuturii în funcţie de cultura locală) ar putea/ trebui să fie folosite de către organizaţiile umanitare în implementarea propriilor programe.
La ora la care am scris această recomandare nu existau subtitrări în limba română, dar există o comunitate de traducători foarte activă aşa că … putem spera.
Civitas Politics 
Salutare,
Interesant ce spune doamna Gates, dar pana la urma exista mari diferente de substanta intre modelul de business al Coca Cola si INGO.
Motivarea: la salesmanul de Coca Cola e dorinta de a face niste bani ptr familia lui, la voluntarul de INGO, dorinta de a face un bine general? Ma rog ar avea efect daca voluntarul ar fi transformat in angajat.
Informatia: aici nu cred ca un vreun INGO va ajunge sa aiba acelasi acces la informatie (culegere si interpretare) cum are o corporatie sau un guvern. Ai nevoie de o structura extrem de bine pusa la punct, care sa stie ce sa caute. Bine, ingeniozitatea poate remedia acest handicap.
Marketing: Faza cu „no loo, no i doo” e utila. Dar s-ar putea sa ramana un model unic. E destul de dificil de impachetat sfaturile de igiena personala intr-o serie de sloganuri cu impact real.
Salut
Voluntarul din linia întâi *este* și angajat pe bani, după cum și angajatul face unele lucruri în interesul general. Aici diferența e mai mult de grad
Cred ca problema pusa de tine se pune pregnant la nivelele de decizie (cei ce fac strategii, cei ce atrag fonduri, cei ce dau fonduri). Aici aș argumenta că nu doar banul poate servi ca monedă ci orice lucru care este rar/limitat, cuantificabil și transferabil. Valorile asociate cu activitatea voluntara (prestigiu, satisfacție personala) sunt mărfuri rare, parțial cuantificabile și greu (dar nu imposibil) de transferat.
Astfel există o moneda de schimb care răsplătește activitatea voluntară doar că este o monedă slabă. De aceea activitatea unui ONG tipic este mai puțin eficientă decât a unei corporații.
Acestea fiind spuse rata de succes în a organiza un ONG în jurul unor principii de eficiență este relativ mică dar nu zero. Succese notabile includ Wikipedia, Brigăzile roșii, o parte din activitatea misionară și pașoptismul.
Și, ca pe orice piață emergentă, primul care își construiește un nume va atrage remarcabil de multe fonduri și voluntari. (Poate că MSF vs Crucea roșie ar fi un bun exemplu dar nu am date destule)
La celelate puncte ai dreptate dar, din nou, sunt obstacole și nu imposibilități.