În postarea trecută, unde am argumentat că nu vom epuiza resursele agricole ale lumii. Dan Selaru a replicat cu observaţia că argumentul progresului tehnologic pe care îl aduceam eu este limitat, deoarece toate noile tehnologii sunt dependente de petrol. Factual acest lucru este discutabil: hibridizarea şi ingineria genetică pot să producă plante mai rezistente şi deci mai puţin dependente de mecanizare. Totuşi problema ridicată este corectă: pământul se „regenerează” de la an la an, resursele fosile nu.

În această postare voi încerca să argumentez că progresul tehnologic este soluţia şi pentru problema energetică. Nu vreau să subestimez rolul educaţiei ecologice, dar o soluţie bazată doar pe abstinenţă în general nu are viaţă lungă.

Pe scurt, argumentele sunt următoarele: (1) avem energie inepuizabilă accesibilă cu tehnologia actuală, (2) există resurse alternative de energie „verde” care vor deveni disponibile cu noile tehnologii şi (3) în măsura în care energia devine mai scumpă societatea tinde să îşi scadă dependenţa de această resursă.

În primul rând, după cum probabil bănuiţi, voi face referinţă la energia atomică. Argumentele  pro fiind extrem de evidente (cost şi disponibilitate) voi vorbi mai degrabă de cele contra. Acestea sunt pe două planuri: cel al poluării şi cel al accidentelor. Ambele  vorbesc despre risc, sau mai corect, despre hazard (risc potenţial). Energia atomică este mai curată decât cea convenţională, iar dintre accidente singurul care a generat vreodată fatalităţi este cel de la Cernobîl. Şansa ca dumneavoastră, cititorii acestui blog, să muriţi intoxicaţi cu monoxid de carbon de la o sobă proastă este mult mai mare decât aceea de a muri într-un accident nuclear. Totuşi multe ţări şi comunităţi locale refuză amplasarea facilităţilor nucleare pe teritoriul lor. Cu un preţ al petrolului mai ridicat, un asemenea lux ar putea deveni pe viitor imposibil.

Dar să trecem  la energii mai verzi (2), precum cea hidraulică, solară, eoliană sau geotermală. Energia hidraulică şi parţial geotermală sunt deja viabile economic însă limitate ca „stoc”. Teoretic, dacă am avea puţuri mai adânci am putea lărgi considerabil ariile acoperite de energia geotermală (la 1/3 din suprafaţa Terrei, dacă sursele mele sunt corecte); pentru a săpa puţuri mai adânci avem nevoie de capete de forare care să reziste mai mult. O asemenea tehnologie nu există încă, dar nu este nici peste puterea de creaţie a omului.

Energia solară şi eoliană sunt deocamdată instabile (nu produc la foc continuu), inflexibile (nu pot mări capacitatea de producţie în perioadele de vârf)  şi, cu unele excepţii, nerentabile (adică mai puţin rentabile decât un depozit bancar). Totuşi există eforturi de cercetare care cresc rentabilitatea şi fiabilitatea acestor forme de energie.

În sfârşit (3), este posibil ca noi să fim mai puţin dependenţi de energia generată de combustibilii fosili  decât credeam. Deja există rapoarte care susţin că am trecut de momentul de vârf al  consumului procentual de petrol şi ne apropiem de punctul de vârf al consumului de gaze naturale.

Sursa: http://www.ted.com/talks/lang/eng/richard_sears_planning_for_the_end_of_oil.html

În plus, trendurile economiei contemporane nu sunt neapărat înspre consumul suplimentar de energie pe unitatea de PIB produsă. Economia se mişcă dintr-o stare bazată pe muncă manuală/ industrială înspre o stare bazată pe muncă „intelectuală” (white-collars) şi servicii.  Ori, deja munca de birou nu mai are (tehnic vorbind) nevoie de birou. Tehnologiile necesare unui birou virtual sunt extrem de ieftine (practic gratuite). În birouri (pe care le încălzim iarna, răcim vara şi spre care ne deplasăm cu maşina de serviciu) ne ţin de fapt sistemele de management coordonare şi control, precum şi nevoia de a păstra dinamica de grup. Însă, pe măsură ce noile tehnologii devin o parte din viaţă noastră, asemenea probleme îşi pot găsi singure soluţiile.

Un fenomen asemănător se poate petrece, dacă e nevoie, în turism. În 3-4-5 ani locuitorul unui slum din Bombay va putea proiecta de pe smartphone-ul „made in China”  pe pereţii proaspăt spoiţi imagini de înaltă rezoluţie cu Capela Sixtină, Salar de Uyuni, sau un concert al celei mai proaspete şi sexy dive locale. La limită asemenea experienţe pot înlocui parţial nevoia de a „fi acolo” aşa cum cărţile au suplinit această nevoie pentru generaţiile dinaintea noastră. Nu salut neapărat această soluţie dar, dacă preţul transportului devine prohibitiv, este plăcut să ştim că societatea umană nu va pierde neapărat din subtilitate (şi sex-appeal).

Închei cu un clip pe care l-am găsit pe când mă documentam pentru acest post. În acesta îl puteţi vedea pe Bill Gates vorbind, cumva surprinzător, despre sursele de energie. Focusul este  mai degrabă pe emisiile de carbon; în rest conferinţa este informativă şi interesantă.

Apropo de emisii, promit să revin cu un articol despre Armaghedonul  climatic şi cu unul despre valul chinezesc. Dealtfel, dacă aveţi vre-o apocalipsă favorită lăsaţi un comentariu şi promit să mă gândesc la ea.

Andrei Tiut