În scandalul infecțiilor din spitale s-au produs două erori majore și care induc în eroare pulicul cu privire la lanțul responsabilității în toată această chestiune:

• Transferul de responsabilitatea asupra SRI. Originea acestei erori este chiar ancheta condusă de jurnalistul Cătălin Tolontan. În ultimul din articole sale acesta se întreba retoric ce a „păzit” Serviciul Român de Informații în legătură cu infecțiile din spitale și cu afacerile dubioase ale companiei Hexi Pharma. Anterior dezvăluirilor lui Cătălin Tolontan, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a acuzat, în mod iresponsabili, că Hexi Pharma ar fi o firmă sub acoperire a SRI. Imediat foști decidenți politici, parlamentari și reprezentanți ai sistemului medical au început să arunce responsabilitea pentru scandalul din sănătate asupra faptului că „nu au fost informați de SRI”. În momentul în care SRI a făcut public faptul că a trimis un număr de informări către autorități (președinte, prim-ministru, ministrul Sănătății și autorități locale), aceștia fie au susținut în general că nu au primit nimic, fie că nu-și amintesc despre acele informări.
• A doua eroare și esența scandalului SRI-infecțiile nosocomiale este problema responsabilității în toată această „afacerea” deplorabilă care a aruncat în aer încrederea publicului în sistemul de sănătate. Identificarea acestor infecții și depistarea faptului că Hexi Pharma vindea către spitale biocide care în esență erau de fapt „apă de ploaie” era în primul rând responsabilitatea medicilor și a personalului din aceste spitale. În momentul în care aceștia constatau că eforturile lor de a salva vieți erau subminate de infecții nosocomiale ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă – indiferent de consecințele profesionale care aceștia le-ar fi suferit pe termen scurt. Lucru acesta era impus în primul rând de relația doctor-pacient și de mândria profesională a medicilor și chirurgilor din spitalele românești. Este inacceptabil modul în care medicii, sub diferite, scuze înceacă să evite responsabilitatea în cazul infecțiilor intraspitalicești. Din păcate pentru breasla medicilor din România aceștia împărtășesc responsabilitatea morală, alături de decidenții politici în acest scandal de proporții.

Este naiv să credem acum că informările SRI ar fi putut preveni infecțiile nosocomiale din spitale. De asemenea este naiv să credem că doar Hexi Pharma, o firmă care controla 14% din piața de profil din România, este singurul responsabil pentru criza infecțiilor nosocomiale.

Absența unui mecanism de control al calității biocidelor, descurajarea raportării infecțiilor nosocomiale, utilizarea excesivă a antibioticelor, dar mai ales absența procedurilor și protocoalelor de igienă din spitale sunt procesele responsabile pentru situația de fapt. La toate acestea se adaugă bineînțeles subfinanțarea serviciului public de sănătate.

George VIŞAN