Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică 13

61382539

În primul rând, nu se diferențiază, ca sens, cu nimic de alte proteste care strigau împotriva politicienilor. Sigur, protestatarii sunt diferiți, tendința de a cere un litru de ulei, un kilogram de făină sau 50 de lei este mai mică, dezgustul față de clasa politică este generalizat acum. Dar, până la urmă, totul se reduce la un grup de oameni care s-au săturat de modul în care politicienii lucrează pentru ei.

În al doilea rând, toate bune și frumoase, dar care este finalitatea protestelor în loc de un generic „să fie mai bine”? O nouă generație de politicieni? Cine? De unde? Și mai ales cum, dat fiind că mai mulți comentatori au subliniat că ușile de acces în politică sunt încuiate, iar cheile sunt la politicienii actuali? Să nu uităm că oameni precum Ponta, Udrea, Anastase, Boc sunt oameni tineri. Și ne-am săturat de ei la fel de mult ca și de generația Iliescu, Băsescu, Năstase. Un nou sistem politic? Aceleași întrebări. Și astfel, dacă ne uităm dincolo de atractivitatea unui protest oarecum inedit pentru România dar care folosește activități standard din repertoriul actual al mișcărilor de protest în plan internațional (teatru, dans, muzică, lectură etc.), vedem un protest în care un grup de oameni strigă „Jos toți” fără a propune o alternativă.

În al treilea rând, protestul suferă de o reală problemă de legitimitate. Grupând toate orașele, probabil că în cea mai bună zi a protestului au ieșit 40.000 – 50.000 de oameni în toată țara. Să zicem 100.000, că nu dau de la mine. Sigur, e mult pentru România. Eu mă întreb, însă, altceva: în condițiile în care două treimi din români au încredere în USL și ar vota din nou USL, pe cine reprezintă protestatarii? More…