De weekend: Voiculescu sunteţi voi 4

voiculescu

Bucuria produsă de condamnarea lui Dan Voiculescu nu este atât de mare precum cea adusă de condamnarea lui Sorin-Ovidiu Vântu, poate unde nici nu este definitivă. Dar este la fel de irelevantă.

Patru sunt problemele asociate cu activitatea lui Dan Voiculescu. Prima este mogulizarea mass-media. Dar problema aceasta afectează mai toată presa. Cazului-şcoală Antena3 îi corespunde cazul-şcoală B1 iar vasta majoritate restului se află undeva între aceste două extreme. Pe scurt, nu doar Antenele sunt mogulizate, ci piaţa e mogulizată. Iar mogulizarea rezistă pentru că publicul consumă conţinut produs de organe de presă pe care nu le respectă. Pe vremuri ziceam SOV suntem noi. Astăzi mă simt suficient de desprins de media mainstream ca să zic: SOV sunteţi voi. Detalii mai jos.

A două problemă este că Antenele au trecut printr-o radicalizare fără precedent în ultimele luni. Aici, trebuie să ţinem cont că societatea însăşi s-a radicalizat de o parte sau alta a clivajului produs de Traian Băsescu. Explicaţii aici: Boicot şi Tabu: de la linşajul media (A3) la nunta Ebei. Oricum, încarcerarea lui Dan Voiculescu nu rezolvă nimic.

A treia problemă este că Antena 3 încearcă să devină televiziune naţională. Aici vina este şi a partidelor care nu au construit un TVR credibil, lăsând astfel nişa goală. Din nou, soarta lui Dan Voiculescu nu influenţează nimic.

A patra problemă este cea dată de cota de piaţă a Antenelor. Din nou, şi pentru ultima dată, aruncarea dlui Voiculescu în închisoare nu va întoarce comportamentul consumatorilor. Poate că, dimpotrivă, îl va întări.

*

Totul se reduce acceptul nostru de a fi furnizori de audienţă, în loc de clienţi ai unor organizaţii responsabile. Aşadar, un mic Voiculescu eşti tu, tinere domn care îmi arăţi articole din Evenimentul Zilei. Voiculescu eşti tu, domnişoară care îl urmăreşti pe Facebook pe Iulian Urban. Tu, reformator progresist care te râzi la glumele dubioase ale lui Banciu. Tu, demonstrant din Piaţa Universităţii care eşti dezamăgit de Mircea Badea, neînţelegând ca dl Badea este egal cu el însuşi. Voiculescu eşti tu, ziarist atât de embedded în demonstraţii incît articolele tale sunt poeme în proză. Şi lista ar putea continua. Ştiţi voi care sunteţi…

Prin social media sau la o bere mă (ne) asiguraţi că respectaţi Digi24, RFI sau Casa Jurnalistului. În fapt asta este doar perdeaua de fum sub care, ghemuiţi, puteţi să citiţi ceea ce vă face inima să tresalte: Mircea Badea, Dan Tapalagă sau, după caz, gândeşte.org.

Andrei Tiut

Anunțuri

4 comments

  1. cum citesc cu acelasi ochi critic articolele din evz asa cum le citesc si pe cele din cotidianul, cum nu stiu cine e iulian urban, cum pe banciu il stiu doar in calitate de comentator la turul frantei, cum mircea badea mi-e total indiferent, cred ca poti sa-ti spun ca ai identificat patru probleme nerelevante. alea relevante sunt ca un personaj atat de sinistru, dar, mai ales, fara niciun sprijin electoral, e atat de sus in ierarhia politica din romania, ca acest personaj trebuia sa fie acuzat demult de fals in declaratii, ca e deja un infractor dovedit si e grav ca alianta politica pe care a pastorit-o nu are niciun recul din cauza lui si, ca sa fie tot patru, faptele penale ale lui voiculescu nu se opresc aici.

    in rest, ca om care nu se uita la televizor (si deci care poate fi acuzat ca nu intelege ce-i cu fenomenul asta antena 3), am o singura intrebare, poate naiva: nu cumva, daca spui ca antena 3 e imaginea radicalizarii societatii romanesti, procesul e putin si reciproc, in sensul ca radicalismul acestui post de televiziune a avut si are o contributie esentiala la radicalismul societatii?

  2. din ce îmi aduc eu aminte, Băsescu pare să fie primul actor politic important care a jucat cartea radicalizării și a învrăjbirii diverselor grupuri. Strategia a fost folosită și de Iliescu, dar a fost perfecționată de Băsescu, care a încercat să aducă poporul împotriva parlamentului (între timp a reușit și să demonstreze că în perioade de coabitare sistemul nostru mixt se duce de râpă).

    • Dar, dar durează destul de mlt până când se atinge gradul de animozitate din 2012.
      Din punctul meu de vedere primele semne cunoscute ale varfului radicalizarii apar prin 2011, iar dupa dec 2012 radicalizarea incepe sa dea inapoi (creste increderea in unele institutii, „moderatul” Ponta ia fata „radicalului” Antonescu, etc.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s