Am fost duminică, 15 septembrie, la protestul împotriva proiectului minier de la Roșia Montană pentru a observa desfășurarea lui. Iată câteva observații la „cald”:
- Protest trans-ideologic – erau prezenți printre protestatari anarhiști de stânga, naționaliști, mișcarea anti-taxe a lui Mihai Giurgea, partizani ai Partidului Noua Republică, activiști creștin-ortodocși, legionari, monarhiști, activiști de mediu. Aceste grupuri și-au ignorat diferendele ideologice și s-au unit în jurul cauzei „salvării Roșiei-Montane”. Proiectul minier a reușit să scoată în public o serie întreagă de grupuri socio-politice marginale cu mesaj radical. Aceste grupuri au defilat alături de personalități publice mainstream, „de centru”.
- Protestul nu a fost unul extremist, dar a avut un mesaj radical.
- Vasta majoritate a participanților erau oameni obișnuiți. Predominant însă erau cei educați, cu slujbe bine plătite în mediul privat (cel mai probabil). Mulți protestatari și-au adus familiile la protest.
- Având în vedere caracterul protestului, lipsa unui leadership asumat, o negociere cu autoritățile nu este posibilă în acest moment.
- Tema Roșia Montană și tema gazelor de șist s-au unificat într-o temă socio-politică care pune în discuție modul în care statul exploatează resursele naturale. Este pusă în discuție atât modalitatea exploatării acestora (concesionarea către un actor privat), cât și costurile în raport cu mediul înconjurător.
- Protestul împotriva proiectului minier de la Roșia Montană ascunde o serie de nemulțumiri ale societății față de elita politică. Cei care au ieșit în stradă se simt nereprezentați de procesul politic și nedreptățiți – își „vor țara înapoi”. Ideea politică din spatele protestului este cea de „dreptate” (vezi ce spune și Cristian Andrei pe această temă).
P.S. Vice.ro susține că au fost 25 000 de persoane la protest, Hotnews.ro 15 000, iar Adevărul 20 000. Personal tind să cred că au fost în jur de 20 000 de protestatari în București.
Civitas Politics 