Rasismul lor? 7

De câţi oameni ai nevoie pentru a pune degetul pe rana rasismului? Mai întâi avem un Agresor,  cel care prin cuvinte sau fapte identifică un Altul, cel care va fi victima cuvintelor sau faptelor sale. Între cei doi se află o prăpastie, pe care primul o declară cu mândrie, o impune celui de-al doilea, care este deci silit să conştientizeze ruptura cu umilinţa acceptării sau furia celui nedreptăţit. Totuşi, mai e nevoie de ceva în acest joc care nu e încă o relaţie. Un al treilea trebuie să apară cu necesitate. Acesta este Martorul. Abia acesta, al treilea, este cel capabil să definească ruptura pentru a decide dacă avem de-a face cu un conflict între două părţi ce îşi reclamă fiecare dreptatea, ori dimpotrivă, avem de-a face cu o parte angajată nu într-un conflict, ci într-un efort (individual sau colectiv) de suprimare a drepturilor celuilalt de a pretinde o relaţie. Victima (individ sau grup), în acest caz, ar fi condamnată fără drept de apel să accepte termenii esenţialişti prin care e definită de agresor şi astfel să îşi ducă existenţa impusă de aceşti termeni. Şi să nu ne lăsăm amăgiţi. Aceşti termeni produc şi reproduc constant condiţiile socio-economice, culturale şi psihologice prin care viaţa victimei va fi definită în cel mai concret mod de termenii agresorului.

Agresorul, Victima, Martorul. Ruptură sau relaţie? 

În România există câteva milioane de romi, cetăţeni români. Cercetări sociologice în preajma noului recensământ avertizează că mulţi dintre ei refuză să se declare romi, de teama discriminărilor care ar urma, ceea ce înseamnă că mulţi nu vor  putea profita de diverse programe de sprijin destinate romilor, în special în zonele rurale sărace.  Nu contest bunăvoinţa celor îngrijoraţi de acest lucru, dar ceea ce ar trebui poate să vedem mai clar este că romii sunt deja plasaţi, prin acest larg discurs făcut din statistici şi poate din reala bunăvoinţă a celor care vor să le aducă drumuri în satele majoritar rome, într-o parte a peisajului deloc agreabilă.

Dincolo de eterna anecdotă a romanului verde mereu prezent pe forumurile deschise de orice ştire despre romi, cei care au castele cu turnuleţe sunt într-o minoritate strivită de masa de romi săraci. Romii sunt cei mai săraci cetăţeni ai României. Romii au cel mai scăzut nivel de educaţie printre cetăţenii României. Romii trăiesc în comunităţi segregate cel mai adesea. Undeva în această zonă a poveştii mele presimt că românul verde va simţi cum un val de căldură îl traversează violent, impunându-i să declame cu condescendenţa culturii sale superioare: romii nu au o etică a muncii, romii fac prea mulţi copii, pe care tot ei îi exploatează, romii preferă să trăiască printre ei, în ghetourile pe care singuri şi le decorează.

Românul verde, transportat de acest cântecel prin care execută cu virtuozitate o dublă mişcare a ucide în faşă orice sentiment ce i-ar produce disconfort în faţa mizeriei altuia şi, mai ales, îşi consolidează propriul statut, superior bineînţeles- nu poate însă ignora cea mai veche întrebare: oul sau găina? Romii găsesc cel mai greu un loc de muncă. Educaţia pe care nu au primit-o pentru că au fost puşi să muncească de mici îi împiedică să iasă din cercul vicios al şomajului şi sărăciei, punctat adesea de prejudecăţile angajatorilor. Romii muncesc de la vârstă la care alţii primeau primul lor calculator pentru a se juca Starcraft şi Caesar după programul de şcoală. Părinţii lor nu au ştiut mai mult, dar faptul că acasă aveau 10 fraţi cu o irepresibilă nevoie de a mânca cu siguranţă nu a uşurat dilema. Romii trăiesc în ghetouri în cartiere, în sate la marginea satelor, dar o mare parte a românilor constant chestionaţi declară că nu le-ar fi pe plac să aibă vecini romi. Cine începe segregarea de facto? În mintea cui începe ghetoul?

Toate astea sunt lucruri pe care le ştim. Nu le scriu pentru a-mi uşura conştiinţa, pentru că mi-e teamă că e nevoie de mai mult pentru a fi un adevărat martor. Problema cea mai urgentă mi-a apărut în toată oroarea ei aseară în timp ce am trecut prin faţă televizorului. Urăsc polemicile, sunt contraproductive în orice instanţă aş imagina, aşa că nu voi da nume locale în scurta poveste care urmează. În orice caz, atitudinile celor pe care i-am urmărit ar putea fi anonime, atât de mult reprezintă ele cohorte întregi de români încremeniţi în „părerea” pe care şi-au făcut-o o dată pentru totdeauna în această „problemă”.

Ştim cu toţii cât de sulfuroase au devenit problemele de securitate internă sub mandatul lui Sarkozy în Franţa, în special în ultimii doi ani, de când problemele de azil politic au produs şi produc mii de tragedii personale ale celor care încearcă să traverseze deşertul şi Mediterana pentru a ajunge în Occident. Sulfuroasă mai ales a devenit apropierea extrem de periculoasă între majoritatea prezidenţială de dreaptă şi colţul de extremă dreaptă al familiei Le Pen în perspectiva alegerilor din 2012, în care Sarkozy va trebui să lupte cu orice mijloace într-o competiţie în care candidatul socialist este cotat cu prima şansă, iar Marine Le Pen îşi impune discursul FN în straturi sociale din ce în ce mai largi, de la electoratul tradiţional al PCF (Partidul Comunist Francez) şi până la dreapta extremă naţionalistă, xenofobă, anti-europeană, rasistă. Ştim cu toţii că ceea ce face Claude Guéant, ministrul de interne francez, prin securitizarea circulaţiei unor cetăţeni europeni pe teritoriul francez nu poate fi catalogat decât ca xenofobie.

Ultimul lui gest, declarat în urmă cu câteva zile, este intenţia de a expulza copii infractori în ţara de origine împreună cu familia acestora. Aceasta în cazul în care familia este identificată. Dacă nu, copilul va fi încredinţat autorităţilor statului român în cel mai bun caz. Copil va ajunge la orfelinat sau/şi în mâinile aceloraşi reţele. Soluţia lui Guéant, pe care refuz să îl consider lipsit de inteligenţă, este deci de a rupe familiile prin expulzarea copiilor (supuşi la condiţia de nomadism impus prin imposibilitatea de a staţiona legal o perioadă îndelungată sau de a munci pe teritoriul francez, părinţii vor fi foarte greu de identificat la timp) sau de a incrimina întreaga familie pentru fapta minorului. Orice observator al politicii franceze în preajma alegerilor poate discrimina uşor logica securitizarii lui Sarkozy&co. Tema criminalităţii (habitual petty delinquency) este una dintre cele mai semnificative speranţe pentru campania sa, care altfel ar trebui să dea seamă pentru eşecul politicilor economice, zonă exploatată cu succes de toţi adversarii UMP, în special de Frontul Naţional.

Totuşi, problema mea nu era asta aseară. Aseară am văzut nişte oameni într-un studio de televiziune care discutau probabilitatea ca Guéant să întărească regimul de supraveghere a graniţelor şi filtrarea mai atentă a Românilor care intră pe teritoriul francez. Unul dintre invitaţi a ridicat o problemă gravă: Guéant criminalizează colectiv nişte oameni care nu au făcut nimic. Furtul comis de un copil face întreaga familie vinovată, iar pe termen mediu şi lung incriminează indirect pe orice cetăţean român, care va trebui să se explice mai credibil ca oricând în privinţa motivelor care îl determină să indrăznească să pună piciorul în Franţa. Un al doilea invitat din studio a răspuns primului invitat cu o condescendenţă care  sper că ar face pielea de găină oricărui om care gândeşte: Nu vă temeţi, domnule X, pe dumneavoastră nu vă vor opri niciodată la granit. Răspunsul se adresa, bineînţeles, unui domn alb, respectabil, care presupun că poartă cămaşă şi cravată mai frecvent decât orice altceva. Nu am, deci, cum să îl  contrazic pe cel de-al doilea invitat. Unii dintre noi nu vor fi niciodată opriţi la graniţă pentru a da explicaţii. Unii dintre noi suntem norocoşi.

Şi totuşi aici apare întrebarea mea, măcar pentru a explica mai bine ce cred că înseamnă să fii martor. Câţi dintre noi, cetăţenii României, suntem martorii discriminării unor români în Franţa? Câţi dintre noi sunt îngrijoraţi de faptul că ministrul de interne, Claude Guéant, impune un regim de supraveghere şi de restricţii unor cetăţeni europeni ca oricare alţi europeni? Şi câţi dintre noi, în realitate, nu au deja în minte acea ruptură de care vorbeam la început, acea prăpastie dintre români şi romi? Câţi dintre noi se tem că vor fi confundaţi cu un rom atunci când vor avea curajul să spună că sunt români? Câţi dintre noi se simt români mai ales atunci când se simt îndreptăţiţi să denunţe furios că român şi rom sunt două identităţi diferite? Şi câţi dintre noi au curajul să recunoască că românii, de orice etnie, cultură, culoare sau preferinţă muzicală, sunt trataţi în Franţa aşa cum noi îi tratăm pe unii dintre români în România?

Rasismul lor împotriva „Românilor” este rasismul nostru împotriva „romilor”. Dacă credeţi că sunt prea dură când folosesc acest cuvânt, vizitaţi forumul unui articol despre romi. Oricare. Discuţia pe care am urmărit-o aseară şi pe care am încercat să o interpretez în toate felurile, pare să contrazică triunghiul pe care l-am discutat în primul paragraf, între agresor, victimă şi călău. Dacă de fapt nu avem de-a face cu trei actori, ci cu patru? Dacă cel de-al patrulea ar refuza să fie martor, ar refuza în mod egal să fie numit agresor (pentru că rasismul este un lucru rău, nu-i aşa?), dar în schimb s-ar mulţumi să se declare un spectator al mizeriei altuia, distantandu-se de el?  Spectatorul este cel care înregistrează discriminarea dar se felicită pe el şi pe ai săi pentru că este scutit de discriminare.

Am pus ultima întrebare nu pentru că nu ştiu care e răspunsul meu, ci pentru că vreau să subliniez şi mai bine ce înseamnă să fii Martor. Martorul este cel care înregistrează mizeria în care este forţată existenţa victimei, cel care discerne termenii prin care cineva este împins în categoria colectivă a celui dispreţuit (murdar, hoţ, incult şi ce mai vreţi), categorie din care, dacă se va extrage vreodată, va fi felicitat drept Excepţie. Încă nu ştiu în ce categorie să plasez Spectatorul sau, mai bine zis, în ce zonă a tringhiului. Sunt însă convinsă că, în mod esenţial, nu putem fi decât unul dintre cei trei: agresor, victimă sau martor. Spectatorul va trebui să aleagă.

Andreea Nicuțar

Anunțuri

7 comments

  1. Ce este fascinanta la orice discutie despre rasism este ca se alatura merele cu perele.Acest ”roman verde” nu e interesat de romi ca si colectiv,ci de tigani ca indivizi.Sa tratezi problema in modul colectivist inseamna sa absolvi tiganii de raspunderea individuala.Corolarul este ca majoritatea trebuie sa faca ”mai mult”.Nu,nu sunt interesat sa traiesc alaturi de oameni murdari,scandalagii si hoti indiferent de etnie.Faptul ca marea parte a tiganilor indeplineste aceste criterii, nu ma priveste.Mi se pare mai mult decat suficient ca din taxele platite de mine se sponsorizeaza locuri in institutiile de invatamant pt. tigani(care oricum nu se ocupa,sau sunt ocupate de niste insi slab pregatiti).Daca tiganii doresc sau nu sa parcurga drumul dintre ghetou si civilizatie nu au decat sa inceapa de azi drumul de cateva generatii.Sa faca cati copii isi permit si sa-i educe.
    Tiganii traiesc in mijlocul unor popoare civilizate de multe generatii.Faptul ca nu au luat modelul acestora si nu au inteles ce a inteles Moromete si generatii de tarani romani inainte si dupa el nu poate insemna decat 2 lucruri:nu sunt capabili intelectual sa priceapa lucruri simple(abia asta ar fi rasism) sau nu sunt interesati.In cazul al doilea nu pot decat sa le respect decizia.

    Problema martorului este intradevar spinoasa.Intr-un conflict sunt doua parti.Pt. a fi cu adevarat un martor neutru este nevoie de o distantare.Opinia publica occidentala a avut aceasta calitate in urma cu un deceniu-doua.Apoi a avut contactul cu tiganii (si cultura lor vibranta si exotica)si a trebuit sa aleaga.Aparent,alegerea occidentalilor coincide cu alegerea romanilor,bulgariilor,cehilor,rusilor,maghiarilor.

  2. Ce e fascinant in argumentul tau este ca incepi prin a critica abordarea colectivista (desi eu nu am tratat ‘colectivist’ decat abordarea romanului verde in general atunci cand se refera la „problema” romilor), dupa care intregul tau argument si exemplele pe care le dai reprezinta o perspectiva evident colectivista. Poate ai scris repede ultimul paragraf, nu stiu. Ce spui acolo este ca actorul A (opinia ne-romilor) a decis deja totul despre actorul B (romii si „cultura lor exotica).
    Sper ca nu te referi la evenimentele recente din Bulgaria atunci cand invoci „alegerea” bulgarilor. Acel caz reflecta perfect ce identificam drept o pozitie „colectivista” la adresa romilor. Un om a ucis un tanar si a provocat indirect moartea prietenului lui, apoi a sfidat legea pentru ca spera sa profite de coruptia unui sistem pe care nu ne e greu sa ni-l imaginam. A doua zi bulgari verzi se trezesc cu ideea ca trebuie pedepsit orice picior de rom, in toate marile orase din tara. Romii vor fi nevoiti sa se gandeasca de doua inainte de a iesi pe strada la cumparaturi sau pentru a-si trimite copii la scoala. Jalnica „opinie publica”, as zice. Si manipulata opinie publica. Mai bine s-ar hotari sa ii streseze pe toti fucntionarii din justitie si politie pana cand se hotarasc sa il investigheze pe cel care a provocat incidentul. Acolo se afla dreptatea, altfel romi si ne-romi, suntem toti sclavii celor care profita de divizarea noastra pentru a se imbogati in umbra.
    Ghetoizare, limitarea accesului pe piata muncii, ocazionale manifestari ale furiei opiniei publice impotriva unei intregi comunitati… Iti amintesc de ceva toate astea? Nu am invatat nimic din istoria antisemitismului, nu ca as spera ca invatam ceva din istorie vreodata.

    • Din perspectiva mea,nu ma intereseaza ce fac.Cand imi provoaca discomfort,inlatur cauza.Simplu.In rest,pace buna si viata lunga.Daca cineva are pofta sa faca mai multe,sa o faca p timpul si banii sai.Asa mi se pare cel mai corect
      Legat de bulgari,desigur ca autoritatile au dat gres cu succes.Aceasi problema este si in Romania.Si da,asta e o problema care poate duce la evenimente tragice.Pt. ca jalnica opinie publica se va ralia la un moment dat in jurul steagului tribalismului si isi va face dreptate singura.In acel moment nu va mai fi o problema de politie si justitie ci o problema externa defacto,chiar daca nu de jure.Statul(de drept sau de orice altceva va deveni irelevant).La fel la unguri, cehi sau slovaci.Vive la guerre.
      Cu manipularea opiniei publice sa am pardon.Cu cat distanta este mai mare intre tinta manipularii si publicul manipulat,cu atat e nevoie mai mica de a respecta adevarul.Un exemplu scurt.La noi,cei mai mari anti-maghiari sunt cei care nu-i vad.Cei care traiesc in contact cu ei stiu ca ungurii nu au fost nu sunt nici nu vor fi dracul gol.Exemple in sensul acesta se pot da din razboaiele iugoslave,confruntarea mediatica si imagologica dintre Vest si Iran si inca o tona pe aceasi tema.Discutie lunga si oarecum pe langa subiect.Populatia din Estul Europei si mai nou din centrele mari ale occidentului nu are nevoie de media sau politicieni pt. a afla ca 1+1=2.Cata vreme un mare numar de oameni are experiente repetate si asemanatoare se poate vorbi de o constanta.Sa sustii contrariul inseamna sa-i faci pe oameni tampiti in fata. Abia in etapa asta politicienii preiau o tema populara si o exploateaza.Apropos,prejudecata nu e.E post-factum.

      Legat de antisemitism iti amintesc de legea lui Godwin.Sansele ca intr-o discutie politica sa se aduca vorba de Hitler si Holocaust cresc proportional cu lungimea sa.Tinand cont ca ai adus vorba din prima postare,ma astept pe jumate in gluma,jumate serios sa devin gardian la Auschwitz wannabe cat de curand.
      Ghetoizare,limitarea accesului sunt consecinta faptului ca acesti insi au ales asta.Spre deosebire de negrii din State sau de evrei,nimeni nu i-a fortat sa stea acolo in conditiile date.Stii foarte bine ca sunt tigani integrati in numar suficient de mare pt. a fi siguri ca daca vor, pot.Deci,care-i problema cu alegerea oamenilor?Reprobabil dpdv moral mi se pare sa vrei sa-i asimilezi fortat.De facatori de bine cu forta am avut parte pana ne-a iesit pe nas.Ce vei face?Sa-i speli cu furtunul de pompieri?Sa-i duci la scoala intre jandarmi?

  3. Imi pare rau ca faci gluma aceea pe jumatate serios. Daca ai inteles ca te acuz de vreo forma de ‘ura de rasa”, poate ca m-am exprimat gresit. Dar recunosc ca nu mi-a placut cand ai scris ca deja ungurii, bulgarii etc. „au luat o decizie”. Dar ma revolt asa de fiecare data cand aud stiri despre „romanii” care cred sau zic una sau alta. Eu nu sunt unul dintre „romanii” aia, eu sunt eu:), deciziile mele nu pot fi puse intr-o sacosa impreuna cu ale altora, pentru a fi numarate la final de cineva.Mai mult, sper ca orice om care are puterea sa gandeasca decide in fiecare situatie data, nu in bloc la adresa unei chestiuni asa de importante cum e viata altuia:)

    Nici mie nu imi place cand se abuzeaza de tema Holocaustului pentru a-ti avansa propria agenda (teoretica sau practica). Sper ca nu am facut-o si eu. Poate ca stii mai bine decat mine ca fenomenul ghetoului era strans legat de anumite restrictii pe ‘piata muncii’, nu numai o inghesuire fortata intr-o anumita parte a orasului. Si poate ca cea mai evidenta dovada a efectului profund al acestor restrictii istorice este viata unor evrei din prima jumatate a secolului 20 care au fost obligati sa lupte cu ‘traditia’ asta si cu proprii parinti, la doua generatii dupa desfiintarea ghettoului, pentru a urma profesiunea pe care si-o doreau. Ma gandesc la Kafka si la Walter Benjamin, preferatii mei, dar e un efect care a muncit intreaga lor generatie de evrei tineri. Poate ca totul a fost spre bine, cand ma gandesc la inovatiile lor in muzica, psihanaliza, literatura, dar asta e intr-un fel un argument cinic si care prefera sa accepte suferinta unor oameni reali pentru creatia unei generatii care a trebuit sa inoveze pentru a putea sa se exprime.
    Nu totul este comparabil, nu totul e asa simplu cum pare din caricatura de mai sus. Ce incerc sa spun prin mica mea „teza” aici este ca ghetoul nu este doar o suma de reguli despre organizarea fizica a diferitelor comunitati in oras, cu inerentele constrangeri fizice. Acesta este doar un al doilea pas, sau, as zice acum repede, chiar un efect al unor strategii de separare care au mai mult de-a face cu modul in care sunt imaginate si organizate vietile comunitatilor (ce sanse reale au in viata, carei profesiuni se pot dedica, ce scoli pot urma copii lor, in ce limba? Din nou ma gandesc la vremea lui Kafka si ma indepartez de subiect:)

    acum, ca sa spun in sfarsit ceva despre subiectul nostru, speram ca articolul asta sa fie despre ceva care mi se pare ca e trecut cu vederea cand vorbim despre romi si anume, cum facem sa trecem de eterna lamentatie despre imposibila lor Integrare. Cuvantul si programul din spatele acestui cuvant sunt atat de oribile, incat imi pare cel mai rau de faptul ca ai inteles asta din articolul meu. Tocmai asta e dusmanul meu in articol, spectrul integrarii atunci cand vorbim despre romi, care intotdeauna tinteste la colectivitate in anumiti termeni, in care, spre exemplu, saracia sau actul de delincventa al unui individ este instantaneu conectat la o mostenire grea si sunatoare a ‘etniei’ din care face parte.

    probabil ca vei obiecta spunand ca evreii erau opriti de la pozitia de profesor universitar sau doctor prin lege, pe cand aici nimeni nu ii opreste sa incerce. Si mi-ar fi greu sa te contrazic. Totusi, efectele de jure sau de facto care te impedica sa mergi la scoala au acelasi efect. Si refuz sa accept argumentul generalizat potrivit caruia probleme lor se vor rezolva cand vor face mai putini copii, astfel incat sa isi poata permite sa cumpere incaltaminte pentru a-i trimite la scoala. Sau, si mai rau, ca parintii nu vor sa ii trimita la scoala. Eu intreb ce facem acum, cu cei care au 8 copii in batatura si nu ii pot trimite la scoala? Care ii pun pe cei mari sa munceasca pentru a-i creste pe cei mici. Aici nu e vorba numai de o decizie a unui parinte ignorant, ci de o suma de factori care fac imposibil pt cei mai multi traseul scoala-liceu (bun)-facultate. In zone rurale cei mai multi, unde somajul si educatia sunt invers proportionale si unde ajutorul de stat pentru copii (care ar tb sa mearga pt uniforma si caiete) este singura sursa de venit in foste zone monoindustriale peste care creste doar iarba de 10 ani cel putin.
    Pentru ca vorbim de oameni, nu de statistici. Statisticile uneori ne paralizeaza intr-un ipotetic viitor sau ipotetic trecut, implicand ipotetice istorii alternative. Astfel incat sa stam la tv si sa ne minunam de castelele celor 5% romi imbogatiti in occident si sa uitam ca 95% nu au luxul de a alege daca sa ii dea la scoala pe aia mici si sa ii sustina in facultate sau sa ii tina acasa. Adevarata intrebare este cat de larg este spatiul disponibil pentru cei 95% sa faca o alegere de felul asta.

    Ti-ai ncheiat argumentul vorbind despre alegere si eu o fac la fel. De obicei incerc sa evit discutiile socioloide in care sa vorbesc despre clase sociale si generatii, dar sa luam un exemplu de felul asta acum. Marile scoli franceze fac o selectie de cel putin o suta de ani, astfel incat accesul la educatia face posibila ocuparea locurilor in administratia de stat si marile afaceri intr-un mod extrem de previzibil. Citeam acum ceva vreme un articol genial prin transparenta lui naivitate in LeMonde, in care SciencePo Paris declara cate eforturi face pentru a atrage studenti saraci in proportii mai mari (care sa depaseasca 15% parca) pentru a mai aerisi valul compact al tinerilor din ‘marea burghezie’ (aici sunt si eu pe jumatate serioasa) care ocupa locurile, pentru a avea un traseu lin in functiile de conducere mai apoi.
    Daca am incerca sa translatam aceasta lectie inspre populatia cea mai saraca? Nu avem si acolo un proces de lunga durata care ii face prizonieri pe parinti si pe copiii lor unui discurs in care li se spune ca „se poate”, dar totusi, nu avem decat un numar infim care pare ca „pot”?
    Crezi ca e doar o chestie de vointa? Alegerea individuala incepe acolo unde tehnologia sociala lasa loc pt actiune. Intrebarea mea, la care nu am raspuns, este urmatoarea: care sunt strategiile tehnologiei sociale care face impartirea asta si care nu pare sa lase loc imaginatiei decat pt intrebari despre ‘alegerea individului’. Sunt din ce in ce mai sceptica in privinta acestei etichete, dar asta e alta poveste:)

  4. Sunt destul de cheaun,asa ca un raspuns mai gandit in zilele ce vor veni cu soare.

    Nu-i vorba de a face mai putin copii.Sa faca cat isi pot permite.La noi problema e fix pe dos.Am avea nevoie de macar 3/familie.
    Nu poti ca si conducator sa tratezi oamenii ca ”oameni” si nu ca pe statistici.Trebuie sa iei decizii prin care unii vor fi avantajati iar altii nu.Ca-ti convine sau nu,asta e realitatea ce nu tine cont de dorinte.Doar asa poti face bine,inclusiv pt. ”statistici”.
    Ai desigur dreptate ca o stare de fapt exista,iar ca tiganii mai multi sau mai putin ignoranti sunt prizonierii ei.Raspunsul la intrebarea ”ce facem?” e simplu.Eu,nimic.Altii sa faca ce vor pe timpul si banii lor.Dupa cum ei nu pot schimba din senin situatia in care se afla,nici eu nu am ce le face.Sa muncesc pt. ei nu am chef,nici timp.Si sa fiu drept,nici nu cred ca se merita sa fac eforturi( pt. care nu as primi nici macar un ”multumesc”) in favoarea unor oameni care nu vor sa se ajute pe ei nici cat negru sub unghie.
    Nu cred ca ai dreptate in atacul la adresa ideii de alegere individuala dupa cum nu pot accepta integral nici argumentul ignorantei.Analfabet sa fii,treci pe langa oameni,case,mai auzi o discutie la radio,mai afli una-alta la carciuma.Fara a-mi permite sa te judec,pt. ca nu te cunosc,dar imi pare ca preferi sa ai dubii asupra conceptului de raspundere individuala pt. ca acesta contrazice ideea ca societatea e responsabila pt. soarta individului.Iar ideea asta imi pare ca-ti e draga.Mie nu.Ask not what your country can do for you,but what you can do for your country.Omul sfinteste locul.

    Nu sunt nici politolog,nici vreun alt fel de -og,dar da,este o chestiune de vointa si atat.Vezi orice tara ce s-a ridicat din marasm in ultimii 50 de ani in Asia.Vezi cum s-au facut tari dezvoltate unde inainte era salbaticie.Dupa cum poti sa vezi si tari care la o schimbare a culturii si populatiei dominante au venit direct in cap.
    Prin una din tarile astea am auzit un banc.Se face ca e o casuta darapanata,intr-un oras vai mama lui.Apa nu curge la robinet,curentul nu a mai mers de ani de zile.Doamna prepara un terci intr-o oala mizera,domnul taie frunza la caini si fumeaza.La un moment dat,surpriza.Becul se aprinde.Apa curge.O masina de salubritate vine si ridica maldarul de gunoi.Doamna lasa totul balta si se ratoieste la sot:-auzi barbate,ia nu mai lenevi;pune mana pe maceta,ca s-au intors colonialistii.

  5. ‘Vezi orice tara ce s-a ridicat din marasm in ultimii 50 de ani in Asia’.
    se ascund multe in marasmul care a precedat cresterea economiei in Asia si as zice ca nici cresterea aia nu e nevinovata. In china au murit zeci de milioane de oameni tocmai pentru ca au fost considerati unitati intr-un mare proces industrial de transformare a societatii. Citeste despre Marele Salt Inainte sau despre Revolutia Culturala si vei vedea acolo un adevarat cosmar. Poate asa iti vei da seama cum au facut comunistii chinezi sa isi disciplineze o forta de munca (munictorii si taranii) care in continuare e considerata „carne de tun”. Mai pe intelesul tuturor, oamenii nu valoreaza mai nimic pana cand China nu va fi destul de bogata sa isi permita asta, li se promite chinezilor.
    Poti sa preferi asta, esti un om liber, dar problema este ca daca ai prefera asta probabil ar trebui sa renunti la ideea ca esti un om liber. Vezi pradoxul, nu? Dezvoltarea pe care o vedem acum in Estul Chinei se datoreaza foarte mult cifrelor mari pe care le raporteaza oficialii, nu reflecta necesar viata chinezului de rand, care e in continuare in pericol sa ii fie luata/daramata casa de pe o zi pe alta. daca se enerveaza sau cheama un avocat risca sa ajunga in inchisoare, unde am auzit pe ici pe colo ca chinezii nu se sfiesc sa foloseasca tortura.
    Sau poate invidiezi regimurile militare din Korea de Sud?
    Discutia e lunga si nu foarte utila pt subiectul nostru. Nu cred ca e important sa fii politolog pentru a citi mai multe despre regimurile comuniste sau militare din asia de sud est si nici pentru a afla mai multe despre colonialism.
    Gluma aia cu familia de mai sus foloseste din nou prea multe eufemisme, ca si exemplul tau cu ‘marasmul’. Te-ai gandit vreodata daca onorabilii colonisti care au adus lumina i-au intrebat pe acei murdari si ignoranti salbatici daca isi doresc lumina inainte de a pune mana pe pusca pentru a-i ucide sau transforma in sclavi? Din cate am auzit eu, putini au avut aceste scrupule. Inca si mai interesant, cum crezi ca le-a venit ideea geniala sa creada peste vreo doua generatii ca acel pamant pe care au sosit e al lor? Citeste pe wiki despre Afrikaaner, vezi da peste dileme de-astea la tot pasul. Sper ca nu intelegi din asta ca ar trebui sa intoarcem timpul si sa blestemam aparitia unor medicamente in Africa, dar asta s-a intamplat dupa genocid, sclavie si, in general, multi ani de intuneric pe continent. E putin mai complicat decat in gluma aia in care colonii par sa soseaca ca Zana maseluta sa le aduca celor doi barbari lumina si sapun.
    Si as mai zice ca daca e ceva care apare abia cu epoca capitalista si industrializarea masiva sunt tocmai maldarele de gunoi. De-aia ne sufocam in ele si incercam sa le deversam in tari de-astea mai sarace in Africa, pentru ca suntem atata de civilizati. Ies bani frumosi din treaba asta. unii ii zic neocolonialism, dar poate ca africanii ar trebui sa fie recunoscatori. Din’salbatici’ devin ‘gunoieri’. Misto lumina le-am adus.

  6. Multumesc pt. sugestii.Ma gandeam e drept la Malaezia,Taiwan, chiar India in ultimii 20 de ani.Nici cu Coreea de Sud nu-mi e rusine,chit ca au avut regimuri militare.Paradoxal,dar democratia nu inseamna totdeauna libertate.Iar libertatea politica nu-i totuna cu libertatea economica.Faptul ca in lumea noastra occidentala(intr-un sens destul de larg al ideii,cat sa incapem si noi pe acolo) cele 2 merg mana-n mana nu inseamna ca-s acelasi lucru.
    De acord partial cu bula chineza.Se va sparge cat de curand si atunci va fi jale si durere pt. multi ,chinezi si ne-chinezi.Dar asta-i alta discutie.

    Multumesc si pt. sugestia cu Afrikaner.Sa zicem ca nu-mi trebuie wikipedia pt. a avea idei despre Zuid Afrika. Nu zic mai mult pt. a nu provoca reactii de genul ”unii fac si dreg,iar sarmani rromi zac uitati in ghetou”.Asta-i iar o jumatate de gluma.Cu jumatatea de mai sus imi iese una intreaga.

    Pe moment spun doar atat.Perceptia ce o ai asupra relatiei dintre lumea civilizata si Africa(si istoria) este foarte indepartata de realitate.Pe cat este de comuna in cercurile ”progresiste” pe atat este de unilaterala,incompleta iar pe alocuri(multe locuri) falsa.Putem discuta,dar ne indepartam prea mult de subiect.Desi analogii intre situatia unei parti din Lumea a Treia si tiganii nostrii ca brazii pot fi facute.In esenta sunt o populatie de Lumea a Treia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s