Nu vreau sa par adeptul teoriei conspiratiei dar in decurs de o saptamana m-am lovit in presa britanica de doua articole care sustineau nevoia „controlului populatiei.” Nu cred ca exista o neaparata legatura intre ele, dar opiniile exprimate ma duceau cu gandul la totalitarismele anilor 30, nu la tara care a dat lumii unii dintre cei mai mari ganditor intr-ale libertatii.
Primul articol a aparut in The Times si relata declaratiile unui oficial guvernamental si activist intr-ale mediului, pe numele sau Jonathon Porritt. Articolul are titlul edificator Two children should be limit, says green guru si prezinta opiniile acestui oficial britanic care doreste limitarea numarului de copii pe familie la doi. Daca ar fi fost doar opinia unui activist „verde” nu m-as fi inspaimantat, dar domnul Porritt este si oficial guvernamental – aici deja imi pun semne de intrebare. Astazi cand am intrat pe pagina bbc am dat peste acest editorial Population: The Elephant in the room, care argumenta ceva mai subtil despre necesitate dezbaterii acestei probleme.
Acum stiti foarte bine ca Marea Britanie a dat un mare ganditor economic si politic care a avertizat asupra consecintelor cresterii populatiei – Thomas Malthus. El a sustinut ca populatia creste int-un ritm geometric, in timp ce resursele necesare sustinerii acestei cresteri cresc in ritm aritmetic. Dar acesti domni, cel putin primul, trec de simpla dezbatere academica asupra subiectului si cer „controlul” populatie – de parca omul ar fi un fel de „maladie” globala…. Solutia controlului mi se pare idioata – s-a incercat acest lucru in India si China si acolo aceste masuri au dat gres – in India campaniile guvernamentale nu au avut efectul scontat populatia continuand sa creasca, iar China comunista se confrunta cu un dezechilibru demografic datorat politicii de un copil de familie (daca primul copil e fata, atunci parintii mai au voie sa mai incerce o data – poate au noroc si au baiat).
Avand in vedere faptul ca populatia statelor din UE imbatraneste si e in continua scadere cei doi domni de mai sus pot fi usor acuzati ca nu stiu despre ce vorbesc. Acuzatia devine si mai puternica in momentul in care se socotesc contributiile necesare pentru mentinere sistemelor de asigurari sociale – pe care imbatranirea populatiei si scaderea acesteia le ameninta serios. Pe de alta parte domnii acestia sunt periculosi in sensul ca propun interventia neavenita a guvernului in viata individului ca mod de rezolva presupusa „problema”. In plus, daca Malthus a fost contrazis de dezvoltarea ulterioara pietei libere, care a sustinut cresterea de populatiei din secolul XIX, in secolul XXI piata libera este amenintata de tot felul de interventii guvernamentale si taxe verzi – de, dezvoltarea unor moduri de satisfacere a nevoilor de baza a unei populatii duce la poluarea mediului inconjurator.
Intrebarea mea este urmatoarea: Daca in secolul XX amenintarile la adresa libertatii au venit din partea totalitarismelor de dreapta si de stanga, in secolul XXI sa ne asteptam la dezvoltarea unui totalitarism verde??
Civitas Politics 
Cred ca nimeni nu a citit pe Malthus … omul ala nu zice nimic de cresteri geometrice/artimetice … tot maldarul de hartie pe care a stricat-o e plin de socoteli de genul asta: oamenii din regiunea cutare sunt buni crestini si fac sex doar in duminicile cu luna plina, deci o sa le mearga bine, pe cand oamenii din regiunea cealalta sunt niste pagani/eretici nenorociti, promiscui si betivani, si ei or sa moara, si merita sa moara, pe capete la prima seceta. Pe Malthus il preocupa nu atat productia de alimente raportata la cresterea populatiei, cat cutumele sexuale ale diferitelor populatii: omul era convins ca barbatii care incepeau viata sexuala de tineri urmau sa faca copii putini si bolnaviciosi, care vor muri la prima recolta pierduta.
Malthus a fost repovestit mai tarziu (a doua jumatate a sec. XIX, cand factiunile agrariene din Anglia si Europa se straduiau sa isi mentina accessul la forta de munca ieftina in fata concurentei factiunilor interesate in dezvoltarea industriei) ca fiind preocupat de populatie vs. productia de alimente, pe cand pe el a scris doar un imens roman al resentimentelor lui sexuale condimentat cu comentarii moralizatoare si statistici pornografice.
Neo-malthusianismul verzisorilor nu are nimic de a face cu Malthus, decat aceeasi fascinatie pentru „imoralitate” (sex la Malthus, comfort material la verzisori) si aceeasi dorinta de a reprima „imoralitatea” altora.
Totalitarism verde ? Doar o teocratie verde.
Nu e la mijloc nici o chestiune ideologica, ci doar constatari statistice seci si calcule privind capacitatea de suport a diverselor zone de pe glob si a Terrei in general. Prin anii ’50 – ’60 cand nu se accepta inca importanta biodiversitatii si se mai credea ca e posibila o antropizare totala, se credea ca Planeta poae hrani cateva zeci de miliarde de oameni, in ideea ca tot terenul care nu e ocupat de localitati si cai de comunicatie sa devina teren agricol si sa se faca agricultura intensiva peste tot. Noroc ca intre timp stiinta a spulberat respectivele aiureli si se constientizeaza ca pe termen lung distrugerea si mai accentuata a naturii inseamna si sfarsitul speciei umane. Prin urmare este inevitabila discutia privind numarul maxim de oameni pe care il poate suporta planeta pe termen lung. Discutabil si inca nesigur este daca evolutia sociala va duce, inainte de a fi prea tarziu, la o autolimitare si chiar usor regres demografic, cum se intampla in tarile mai dezvoltate, sau daca mai continua mult cresterea demografica puternica in tarile lumii a treia si se ajunge la o situatie realmente grava, cand inevitabil va trebui pusa problema si in acest fel, a controlului cresterii. Subiectul este foarte sensibil, motiv pentru care este dezbatut in cercurile medicale si in alte cercuri doar cu voce scazuta si se evita discutiile publice, pentru ca decidentii considera ca publicul larg nu e pregatit si nu intelege sau nu reuseste sa judece la rece problema si reactioneaza prea emotional. La fel cum se ascunde sub pres problema eutanasiei pasive care se practica pe scara larga in mai toate tarile in spitale ( inclusiv in Romania) din cauza ca posibilitatile tehnice au depasit demult posibilitatile economice in domeniul medical, dar fiind subiect sensibil nu se reuseste o dezbatere publica deschisa serioasa…. Sa speram ca nu va trebui sa se ajunga sa devina inevitabile masurile de control a populatiei, dar a evita sa ne gandim la acest „worst case” si sa adoptam politica strutului nu e de folos speciei umane… Oricat ar fi subiectul de oripilant pentru cei neinformati sau care nu reusesc sa ramana rationali in fata unor probleme sensibile dar serioase… O spun cu tristete si ingrijorare, ca medic, nu doar ca activist de mediu… Sper sa nu ajunga specia umana vreodata sa trebuiasca sa fie condusa de medici, pentru a se salva existenta speciei, sau mai rau, sa trebuiasca sa ne conduca biologii, ca sa nu dispara viata pe pamant…
Radu: nimeni nu distruge „natura”. Cel putin in statele dezvoltate, din anii 50 pana acum suprafetele „antropizate” au scazut in timp ce productia a crescut, iar potentialul productiv a crescut. Acum 40 de ani China primea ajutoare in alimente, iar acum e exportator, chiar daca populatia s-a dublat. Statele Unite cultiva mai putin de 1% din cele mai productive terenuri, iar in Europa Anglia, Olanda, Franta si Germania, fara sa cultive terenuri suplimentare, ar putea produce alimente pentru toti locuitorii dintre Atlantic si Kamchatka daca birocratiile nationale ar fi mai putin obsedate de „securitatea alimentara” si nu s-ar purta de parca primul razboi mondial nu s-ar fi sfarsit inca.
Foametea, pe unde mai exista, e provocata de razboaie sau de saracie: foametea din Irlanda dintre 1845 si 1850 a fost provocata de pretul ridicat al alimentelor provocat de „Corn Law”, nu de lipsa alimentelor.
Nu vad legatura intre protectia mediului si „eutanasia pasiva”.
@ Dr. Radu Mititean – Aceasta postare nu este o dovada de naivitatea si nici o tentativa de a baga capul in nisip. Ci este, daca vreti, o luare de atitudine impotriva unei posibile incalcari a libertatii individuale. Decizia nr. de copii pe care o familie trebuie sa il aiba nu trebuie sa formeze domeniul de reglementare a statului sub nici o forma si sub nici o justificare. Aceasta decizie este una privata, luata de catre membrii familiei in care statul sau oricine altcineva nu are ce cauta. De aici si titlul cu semnul intrebarii, deoarece numai statele totalitare/autoritare s-au implicat activ in reglementarea vietii private. Romania pe vremea regimului comunist avea o politica activa de incurajare a natalitatii, care nega dreptul individului de a decide cati urmasi sa aiba. La fel si in China statul comunist se implica in mod activ si nejustificat in limitarea natatlitatii. O asemenea politica aplicata intr-un stat ce se defineste constitutional ca fiind democratic nu inseamna altceva decat revenirea la totalitarism.
Cred ca o politica de control al populatiei ar fi „politica strutului”, deoarece in mod nejustificat se recurge la o forma de coercitie pentru a se rezolva o problema (mai mult imaginara), cand la nivelul societatii ar trebui sa se caute acele solutii care sa sustina o eventuala crestere a populatiei. Aceste solutii ar trebui sa includa moduri mai eficiente de a produce hrana, de a caza populatia si de a oferi oportunitati economice unei populatii in crestere. O crestere a populatiei nu inseamna dezastru, ci un numar de oportunitati pentru societate.
George Visan
Pingback: Civitas Politics Blog « blog@fsp