Tea Party şi istoria mişcărilor populare pentru libertate din SUA 2

Istoricul Steve Davies pune în perspectivă istorică mişcarea Tea Party, care a apărut în SUA după declanşarea crizei economice şi care a trezit, în funcţie de convingerile politice ale fiecăruia, simpatie sau aversiune, arătând că rădăcinile sale coboară până la dezbaterile politice ale Părinţilor Fondatori.

Mișcarea Tea Party nu este unică în istoria politică a Statelor Unite ale Americii, este însă fenomen politic american. Mișcările politice populiste libertariene, în categoria căroră este clasificată Tea Party aparțin culturii politice americane. În Canada de exemplu mișcările populiste promovează ideea unei implicări mai mari a statului în economie și societate. În Marea Britanie au existat mișcări care au promovat libertatea individuală în raport cu autoritatea statului, dar au fost de scurtă durată, ultima dată când a existat o asemenea mișcare politică a fost la sfârșitul secolului al XIX-lea, între 1870 și 1880. Cât despre Europa continentală verdictul lui Steve Davies este foarte drastic – this kind of politics is radically alien.

The phenomenon of ordinary people getting together forming organizations to advocate the cause of individual liberty and the restraint of government power is something that you can hardly find in other countries.  Is therefore part of a distintcly American political culture.

Specificitatea americană a mișcărilor populiste libertariene se datorează accentulului pus în cultura politică americană pe noțiunile de libertate individuală și suveranitate populară. În alte părți ale lumii mai importante în dezbaterea politică sunt rolul autorității statului în societate și procesle colective de luare a deciziilor și de formare a identităților, care sunt în opoziției cu individualismul, responsabilitatea individuală și autonomia individului.

Precursorii Tea Party au fost:

  • American Liberty League, fondată în 1934 de democrați conservatori care se opuneau programului economic New Deal impus de Frederick D. Roosevelt.
  • Mișcarea anti-imperialistă carea a funcționat între sfârșitul secolulul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, care se opunea politicilor expansioniste ale președinților americani William McKinley și Theodore „Teddy” Roosevelt.
  • Populist Party – 1887-1910.
  • Mișcarea pentru drepturile femeilor carea a debutat în jurul anului 1840.
  • Mișcarea Aboliționistă al cărei scop a fost eliberarea sclavilor  activă între 1820 și 1830.

Originile politice ale tuturor mișcărilor populiste libertariene din Statele Unite ale Americii se regăsesc în clivajul dintre federaliști și anti-federaliști, care s-a dezvoltat odată cu adoptarea Constituției în 1789, în urma convenției constituționale din Philadelphia. În esență documentul ce a rezultat în urma dezbaterilor aprinse dintre federaliști și anti-federaliști, reprezintă un compromis între cele două viziuni rivale privind  scopul statului federal. Federaliștii, reprezentanți de Alexander Hamilton, James Madison și George Washington,  susțineau că statul are o responsabilitate mare în promovarea binelui public. Instrumentul prin care se achita de această datorie era autoritatea polițienească/reglementatoare a statului – police power of the state, prin care guvernul federal promova bunăstarea generală, dezvoltarea economică, binele public și acumula putere.

Anti-federaliștii, reprezentați de Thomas Jefferson (dar nu numai) urmăreau restricționarea puterii statului prin descentralizarea și difuziunea autorității, se opunea instituirii unei forțe armate permanente, se opuneau adoptării unei politici externe agresive și expansioniste, erau adepții comerțului liber și a unei politici economice de tip laissez faire.

Este bine de știut, mai ales pentru cititorul român, că aceste poziții, federaliste și anti-federaliste/libertariene au fost reprezentante,  de-a lungul istoriei, atât de către Republicani, cât și de către Democrați. Mai mult în interiorul ambelor partide au existat facțiuni federalist și anti-federaliste/libertariene.

The kind of polarization we have between the two parties now is not unprecedented, but is not the norm. And is also on the evidence o history not a particularly good situation… It tends to have bad political results.

Steve Davies face două observații importante referitoare la mișcarea Tea Party și la polarizarea politică din prezent din Statele Unite. Abordarea politicii propusă de Tea Party este ineficientă și contraproductivă. În plus narațiunea lor fondatoare, care argumentează că a existat un consens istoric între Părinții Fondatori asupra unei forme de guvernământ limitate este inexactă. În prelegerea sa, istoricul britanic demonstrează că între Părinții Fondatori ai SUA au existat o aprinsă dezbatere privind atribuțiile statului, dezbatere care a marcat profund istoria politică a Americii.

Anunțuri

2 comments

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s