În unele segmente ale opiniei publice circulă mitul că angajaţii din sectorul public au fost singurii care suferit ca urmare a crizei economice declanşate în 2009 sau că măsurile de austeritate luate de guvernul Emil Boc, şi anume reducerea cu 25% a salariilor acestora, ar fi fost o măsură ideologică menită să instituie un “război de clasă” între angajaţii din sectorul privat şi angajaţii din sectorul public. Nimic mai fals!

Aşa cum se poate vedea în graficul de mai sus, preluat din ultimul raport al misiunii FMI de evaluare a Acordului Stand-by cu Guvernul României, sectorul privat este cel care a absorbit cea mai mare parte din şocul crizei economice, vasta majoritate a lucrătorilor care au intrat în şomaj în ultimii trei ani fiind angajaţi în sectorul privat, în timp ce corecţia salariilor din sectorul public a permis amânarea reformelor structurale din administraţie şi serviciile publice care ar fi dus la o creştere a şomajului în rândul angajaţilor la stat.

Salariile şi/sau beneficiile non-salariale din sectorul privat au înregistrat de asemenea reduceri ad-hoc, dar în ansamblu nivelul lor a rămas neschimbat, fiind corelat cu productivitatea factorilor reali, ajustarea la şocul negativ asupra cererii realizându-se preponderent prin concedieri. În schimb, în sectorul public, salariile au fost reduse pentru a le realinia la productivitate, iar angajaţii la stat au fost în bună măsură insulaţi de şocul negativ al crizei economice asupra pieţei muncii prin menţinerea cheltuielilor guvernamentale la un nivel acceptabil, ca urmare a împrumuturilor externe şi interne realizate în această perioadă.

Bogdan C. Enache