Crearea unei secţii de studiu în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş, introdusă, prin şantaj politic şi încălcarea autonomiei universitare a instituţiei în cauză, de către UDMR pe agenda guvernului reprezintă un act de politizare excesivă a educaţiei, făcut cu un dispreţ maiestuos pentru o serie întreagă de probleme practice pe care le pune segregarea lingvistică inutilă a învăţământului tehnic.

În primul rând, trebuie spus de la bun început, pentru a preveni eventuale interpretări zeloase, că în România de azi, Constituţia şi cadrul legislativ garantează o protecţie maximală a drepturilor minorităţilor, oferindu-le reprezentare politică ex officio, educaţie publică în limba maternă, folosirea limbii minoritare alături de cea oficială în administraţia publică a localităţilor unde membrii minorităţilor naţionale constituie un procent ridicat din populaţie şi, bineînţeles, interzicând orice discriminări bazate pe distincţii etnice, ceea ce face din România un model în domeniu, atât la nivel european, unde excede standardele, mai ales dacă luăm în considerare că mai multe state importante nici măcar nu recunosc existenţa unor minorităţi naţionale în interiorul propriilor graniţe, cât şi la nivel internaţional, unde a fost recunoscut şi dat exemplu ca atare în repetate rânduri. În sfârşit, la nivelul vieţii concrete, relaţiile dintre majoritari şi minoritari în regiunile multietnice sunt excelente, în ciuda unor puseuri ocazionale de retorică naţionalistă sau de şovinism din partea unor politicieni din ambele tabere.

Segregarea lingvistică a învăţământului tehnic, cum este cel medical, reprezintă o eroare care nu aduce niciun câştig ci doar serioase dezavantaje tuturor celor implicaţi, indiferent de etnie, şi ţării în ansamblu. Conservarea identităţii cultural-lingvistice a unei minorităţi nu are nimic de-a face cu învăţământul tehnic în limba minorităţii în cauză, căci limbajul ştiinţific, chiar şi când nu este vorba de unul preponderent matematic, este unul universal, standardizat şi pragmatic. Singurele domenii de studiu universitar care sunt relevante pentru conservarea unei identităţii cultural-lingvistice minoritare sunt cele umaniste, în special cele literare, iar în această privinţă membrii minorităţii maghiare din România care vor să urmeze studii universitare în limba maternă au ample oportunităţi să o facă, la toate nivelurile, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Segregarea lingvistică a învăţământului medical nu va reprezenta aşadar decât un handicap de integrare şi excelenţă profesională pentru studenţii care vor urma secţia respectivă, atât în perioada de practică şi examinare naţională pentru rezidenţiat, cât şi în întreaga carieră, în măsura în care pregătirea – inevitabil de o calitate inferioară, din lipsă de acces la cei mai buni profesori şi la cele mai bune materiale de studiu – le va limita mobilitatea şi oportunităţile pe viitor.

În fapt, prin impunerea neelegantă şi contraproductivă a unei secţii în limba maghiară la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgul Mureş, pe deasupra corpului profesoral şi studenţesc, UDMR nu face decât să dea apă la moară, într-un an electoral, naţionaliştilor şovini şi extremiştilor maghiari din propriile rânduri, care, conduşi de Lazlo Tokes, militează pentru ideea profund anti-liberală, anti-europeană şi pernicioasă de enclavizare etnică a unor zone locuite majoritar de cetăţeni români de etnie maghiară, înfiinţând în acest sens partide alternative şi ameninţând cu scindarea votului minorităţii maghiare din România. Căci, deşi conducerii UDMR îi place să se afişeze ca un exponent moderat, democratic şi european a minorităţii maghiare din România, cum şi este adesea de altfel, niciunul dintre membrii de vază ai actualei conduceri nu ştiu să fi condamnat vreodată în public afirmaţii şovine, iredentiste, extremiste sau de-a dreptul patologice a unora dintre membrii săi, cum ar fi de pildă cele ale lui Arpad-Andras Antal, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, care declara în mod uluitor nu de mult că vrea să pună o bombă sub statuia lui Mihai Viteazu din oraş!, deşi, pe bună dreptate, când a fost cazul, aceştia, ca mulţi alţii din România, s-au grăbit să condamne măsurile naţionaliste de prost-gust în materie de urbanism ale lui Gheorghe Funar în Cluj…

Bogdan C. Enache