Criza Lukoil – eșec major pentru politica externă a României 1

10499454_550074688449409_3121553064412266037_o

Context internațional: Criză politică majoră la granițele României. Federația Rusă a anexat o parte a teritoriului celui mai mare vecin al Românie, Ucraina și subminează integritatea teritorială a acesteia cu scopul final de a compromite statalitatea acesteia. Prin acțiunile sale Kremlinul pune în discuție întreaga ordine și securitate europeană de după Războiul Rece modificând prin forță granițele unui stat suveran și independent și anexând teritorii ale acestuia.

Context intern: campanie electorală pentru alegerile prezidențiale, pe fondul unei polarizări politice intense a societății; debut de recesiune.

Speța (pe scurt): Parchetul General a început urmărirea penală împotriva companiei Lukoil, proprietara rafinăriei Petrotel-Lukoil pentru evaziune fiscală estimată la 230 de milioane de euro. Procurorii au pus inițial sechestru pe conturile firmei rusești și pe o cantitate de țiței. Compania rusă a oprit activitatea la rafinăria din Ploiești și a amenințat că o închide și părăsește România. În sprijinul companiei Lukoil a intervenit ambasada Rusie, ambasadorul Oleg Malginov cerând direct autorităților judiciare române să ia în considerarea când abordează acest caz impactul economic și relațiile româno-ruse.

În cursul tuturor acestor ani compania a fost verificată de multe ori de către organele corespunzătoare de control din România. Toate problemele care apăreau se rezolvau în conformitate cu lege în cadrul procedurilor democratice de instanţă. Întreprinderile „Lukoil-ului” au îndeplinit întotdeauna toate dispoziţiile scrise în adresa lor. Împreună cu aceasta vreau să subliniez în mod special că în cursul tuturor verificărilor întreprinderea nu s-a oprit niciodată şi ciclul de producţie nu s-a întrerupt niciodată. Sper că ancheta se va face nepărtinitor şi obiectiv în cadrul legii şi ţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române.

Deznodământ: Autoritățile române au capotat în fața presiunilor rusești. Încă de la începutul crizei premierul Victor Ponta subminează poziția procurorilor care se ocupă de speța Lukoil.

Procurorul este suveran şi nici nu cred că este foarte interesat că Lukoil are 3.500 angajaţi, că, de exemplu, Oltchim cumpără doar de la Lukoil, că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi la Conpet, că nu ştie procurorul şi nici nu cred că e treaba…sau mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim totuşi ca vineri să poată să plătească salariile şi ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea.

Presiunile rusești dublate de presiunile venite din parte propriilor autorități au forțat procurorii să cedeze și să negocieze (o situație precedent!) cu Lukoil noi garanții care să fie puse sub sechestru și eliberarea celor sechestrate anterior.

Mai grav, principalii decidenți de politică externă ai României, președintele Traian Băsescu și primul-ministru Victor Ponta au avut abordări radical diferite în privința crizei, primul alegând un curs confrontațional cu Rusia, al doilea preferând să obțină un așa zis compromis privind investigația.

Efecte:

  • În ultimii 25 de ani niciun alt stat cu care România întreține relații diplomatice nu a pus presiuni asupra statului român să intervină într-o anchetă penală ce viza un resortisant al respectivului stat sau o companie publică sau privată înregistrată în acel stat.
  • Nicio companie străină nu a șantajat statul român cu închiderea afacerilor din România în momentul în care au fost demarate acțiuni penale împotriva acesteia de către procurori. De asemenea niciun reprezentant oficial al unui alt stat nu a legitimat șantajul asupra statului român cum a făcut ambasadorul rus Oleg Malginov.
  • Șantajul executat de Lukoil a afectat valori și interese fundamentale ale României. Au fost puse în discuție suveranitatea statului român, deoarece obiectul șantajul a fost o anchetă penală, aplicarea legii pe teritoriul național fiind un atribut fundamental al oricărui stat. A fost pusă în discuție domnia legii și noțiunea de egalitate în fața legii – în urma acestui orice companie străină aflată sub investigație în România va fi tentată să amenințe statul cu pierderea unor locuri de muncă pentru a obține un tratament preferențial.
  • Poziția adoptată de primul-ministru Victor Ponta a decredibilizat politica externă a României și actul de justiție. Politica externă a fost afectată deoarece cedând șantajului au fost subminate pozițiile anterioare adoptate de România în privința Rusiei în urma crizei din Ucraina. Cedând ușor în fața șantajului România a creat percepția că este un actor slab în regiune și pe cale de consecință lipsit de credibilitate. România a cerut NATO și SUA o serie de întreagă de măsuri de reasigurare a flancului sud-estic în fața asertivității Rusiei, pe care le-a și primit, dar cedând în fața unui șantaj perfid și slab asupra unor interese fundamentale riscă să compromită sprijinul primit din partea aliaților. Victor Ponta, punând în discuție deciziile procurorilor și nesprijinind acțiunile acestora în fața șantajului Lukoil a afectat independența justiției.
  • Poziția adoptată de Victor Ponta în cadrul acestei crize este în contradicție directă cu propriile poziții privind „independența energetică” a României în raport cu „România investeşte mai mult în cheltuielile de apărare, dar eu cred în continuare că bătălia adevărată cu Federaţia Rusă nu va fi cu arme convenţionale, ci cu energie. Dacă România reuşeşte să-şi asigure independenţa energetică, pentru România şi pentru Republica Moldova cel puţin, atunci toate aceste obiective pe care le stabilim la nivel economic se pot atinge.”
  • România a pierdut o ocazie importantă de a investiga și elimina o parte din rețeaua de influență a Rusiei care activează pe teritoriul său și care are potențialul de a submina instituții ale statului sau a afecta decizii politice. Investigând și destructurând această rețea Bucureștiul ar fi dat un semnal important în actualul context regional privind soliditatea instituțiilor sale democratice și și-ar fi sporit securitatea națională. Acest tip de rețele, prezente în multe state europene, au paralizat reacția UE la acțiunile Rusiei din Ucraina. O asemenea investigația ar fi fost un semnal important Moscovei că România, al doilea actor ca importanță în Centrul și Estul Europei după Polonia, că nu va tolera subminarea instituțiilor și deciziilor luate de statul român.
  • Transmite un mesaj foarte prost pentru comunitatea de afaceri. Dacă ești investigat de autorități pentru fraude și vrei să scapi sau să influențezi cursul anchetei, amenință cu abandonarea investițiilor și concedierea personalului, și ai șanse să scapi. Dacă te bucuri și de sprijinul reprezentanților oficiali ai statului unde ești înregistrat potențialul tău de șantaj sporește exponențial.
  • Inaugurează un precedent periculos pentru relațiile româno-ruse. Astfel România s-a dovedit vulnerabilă la presiunile economice rusești. De la izbucnirea crizei din Ucraina, Gazprom a redus constant livrările de gaze către România, ca măsură de retorsiune pentu sancțiunile impuse de UE.

De ce a capotat statul român în cazul Lukoil? Posibile explicații:

  • Polarizarea politică din ultimii 2 anii a făcut imposibilă colaborarea între cei doi principali decidenți în materie de politică externă, președintele, respectiv premierul. În absența consensului dintre cei doi nu s-a putut formula o politică coerentă în cazul Lukoil
  • Lipsa de experiență internațională și capacitatea redusă a primului ministru Victor Ponta de a înțelege mizele politicii estice a României sau a modului cum se comportă Rusia în raport cu statele din vecinătatea sa. O recentă declarație premierului Victor Ponta, aflat în vizită la Chișinău este relevantă în acest sens: „Am fost cu domnul Leancă pe stadionul de la Kiev, toţi strigau minute în şir „Slavă Ucrainei” (sic!), a fost un sentiment de mândrie naţională. Cred că Ucraina va merge în continuare pe drumul european, dar cred că România are prima obligaţie faţă de Moldova, apoi vom sprijini şi Ucraina. Cu Ucraina suntem prieteni, cu Republica Moldova suntem o familie. Pentru Moldova avem principala atenţie, cu Ucraina suntem solidari.” Având în vedere situația din vecinătatea României politica externă românească ar trebui să acorde atenție în egală măsură atât Ucrainei cât și Moldovei.
  • Posibila pierderea a unor locuri de muncă în timpul campaniei electorale a fost probabil percepută de Victor Ponta ca o vulnerabilitate pentru campania sa electorală.
  • Posibila plecare a unei companii care controlează o cincime din piața petrolieră românească ar fi ridicat probleme serioase economice guvernului.

George VIŞAN

PS: Problema Lukoil a încetat să devină o speță economică și juridică în momentul când compania respectivă și ambasada Rusiei au început să exercite presiuni asupra guvernului de la București. Rafinăria Petrotel-Lukoil este în momentul de față o pârghie de politică externă a Federației Ruse cu care se exercită presiuni politice asupra României. Guvernul român trebuie să considere foarte serios trecerea în proprietate, publică a acestei rafinării până când se va găsi un investitor care să nu ridice atâtea probleme de natură politică.

Foto credit: Octav Drăgan

Anunțuri

One comment

  1. Analiza este corectă. Merită lărgit contextul acestei analize prin includerea mai pronunțată în ecuație a raporturilor României cu Republica Moldova pentru a înțelege mai bine dimensiunea cedării în fața Rusiei. În primii ani de existență a noului stat s-a vânturat mult ideea unirii, dar fără pași concreți, dată fiind poziția sensibilă a lui I Iliescu în raport cu URSS și apoi cu Federația Rusă. Atunci au fost șansele maxime pentru reunificare. Apoi s-a mutat rezolvarea în cadrul integrării europene, deși nici RO nici RM nu erau membre. Inclusiv T. Meleșcanu, într-un interviu pe care mi l-a acordat în 1996 a subliniat că problema se va rezolva de la sine prin integrarea deplină a celor două state. Cu câtva timp în urmă (înainte de criza Crimeii) un oficial rus a lansat ideea îndrăzneață de a sprijini reunificarea RO + RM cu prețul cedării Transnistriei. Scopul rușilor era crearea unui precedent geopolitic în vederea ”reunificării” Crimeii la ”patria mamă”. Plus, rușii își creeau un avanpost militar puternic în Europa. RO nu a acceptat ideea. Recent, ideea reunificării RO cu RM este pe agenda premierului, aparent ca un punct de sprijin pentru obținerea voturilor la alegerile din noiembrie. ”Susțin ideea reunificării cu Republica Moldova. Știu că asta nu place la Moscova, dar nu e nicio problemă”. Cum să fie problemă dacă Moscova are de câștigat prin reaprinderea planului anterior de reunificare a RM cu RO cu scopul justificării anexării Crimeii? După părerea mea, opoziția politică din RO, preocupată și ea de imagini patriotarde nu a reacționat suficient de clar față de acest plan geopolitic copt la Moscova. Nici presa nu a acordat atenție declarației lui Ponta că reunificarea cu R. Moldova ”nu pune probleme la Moscova”. Corelat cu cazul Lukoil, întrevăd un curs periculos al conducerii actuale a României de slăbire a parteneriatului strategic cu SUA și UE și reorientarea RO spre Uniunea Euroasiatică a lui Putin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s