În 2010 se atinge vârful pesimismului, după care acesta scade. Dar scăderea nu antrenează calmarea tensiunilor, după cum vedem în 2012 și 2013, poate și pentru că cetățenii aspiră să își asume noi roluri (soț, părinte) pe care încă nu și le pot permite.

J-curve este implicită atât în argumentația lui Mirel Palada (progresul creează nevoi și aspirații post-materialiste) cât și în cea a lui Ciprian Ciucu (declinul social crează o frustrare între have-nots care încep să aibă nevoir de vocea oferită de clasa de mijloc). Doar că Mirel Palada forțează cumva limitele argumentației sugerând că toate nevoile nesatisfăcute ale celor din stradă sunt de ordin post-material. Asta deși nu există date care să confirme sau să infirme această presupunere.

O explicație bazată pe Tanter și Davies are dificultăți să indice tema protestelor. Dacă am fi știu în 2012 că în 2013 vin proteste, câți dintre noi ar fi indicat cianurarea și gazele de șist ca obiecte ale nemulțumirii populare? More…