Raluca Toma a realizat pentru OpenPolitics o analiză a evenimentelor din Ferguson.

De două săptămâni, evenimentele din Ferguson, un oraș de 20,000 de locuitori din vecinătatea orașului St. Louis (Missouri), au făcut prima pagină în Statele Unite ale Americii (SUA) și au atras atenția presei internaționale – poate chiar mult decât protestele anti-austeritate grecești din trecut, punctează The Economist. Cazul lui Michael Brown, un adolescent neînarmat împușcat de poliție pe 9 august, nu reprezintă singurul deces suspect al unui tânăr de culoare care a stârnit indignare în ultimii ani. Dar aceste proteste, care au început pașnic și au fost întrerupte de acte de violență din partea unor participanți și de reacții dure ale poliției, au fascinat pentru persistența și intensitatea lor.

Pentru o descriere a evenimentelor din Ferguson, actualizată constant, o sursă bună într-un stil simplu, factual și explicativ esteVox.com. Acum că situația pare să se calmeze, este un moment bun pentru a trage linie și a analiza câțiva factori care au contribuit la perseverența manifestanților și la escaladarea tensiunilor dintre aceștia și forțele de ordine:

• Paradoxul luptei împotriva criminalității din SUA este încă o realitate – deși criminalitatea este în scădere, în timp, „militarizarea” a crescut în rândul poliției. Din anii 1990 încoace, poliția a acumulat cantități impresionante de armament și echipamente militare. Înarmarea și utilizarea tacticilor dure cu frecvență crescândă este acum descrisă ca reprezentând „militarizarea poliției”. Alte proteste au demonstrat faptul că aplicarea excesivă a forței și lipsa comunicării pot alimenta violențele.
• SUA se confruntă cu declinul dezvoltării urbane, iar suburbia a devenit vulnerabilă la șomaj, sărăcie și sub-finanțarea serviciilor publice, fenomene pe care le asociem cu inner city-ul american. Chiar și familiile de clasă mijlocie au fost lovite de recesiunile anilor 2000, iar cetățenii sunt frustrați de incapacitatea autorităților de a soluționa probleme precum declinul sistemului educațional.
• Afro-americanii sunt sub-reprezentați atât în administrația locală, cât și în rândul forțelor de ordine, iar acest lucru are impact negativ asupra vocii pe care comunitatea o poate avea în rândul administrației. În plus, aceștia sunt vizați prioritar de poliție, având o probabilitate mult mai mare de a fi opriți sau arestați, ceea ce contribuie la marginalizarea comunității afro-americane. În Ferguson, a fi de culoare înseamnă o probabilitate cu 37% mai mare de a fi oprit. În statul Missouri, afro-americanii sunt opriți cu 59% mai des decât albii.

Forțe de ordine supra-echipate și sub-pregătite

Unele acțiuni ale autorităților (intervențiile în forță, folosirea gazelor lacrimogene, reținerea jurnaliștiilor, impunerea stării de urgență etc.) au ridicat semne de întrebare asupra pregătirii lor pentru a răspunde adecvat la protest, fără a agrava situația. Ferguson a adus în prim plan arsenalul impresionant de echipamente făcute pentru zone de conflict militar cu care este dotată în ziua de azi poliția americană.

Un raport al ACLU (American Civil Liberties Union) [1] lansat anul acesta critică faptul că „militarizarea poliției în SUA s-a făcut cu aproape zero supraveghere publică”. „Militarizarea” poliției se referă nu doar la influxul de armamente către poliția locală și statală, ci și la normalizarea utilizării echipelor de intervenție specială și a tacticilor dure.

Celebrele războaie împotriva crimei și împotriva drogurilor, demarate de Richard Nixon în anii ‘70 și intensificate în deceniile următoare, au servit ca impuls pentru înarmarea poliției. După o creștere a criminalității legate de droguri din anii ‘80, începând cu 1990, Departamentul de Apărare a transferat armament poliției prin programul 1033. Din 2001, la vechile preocupări s-au adăugat temerile legate de pericolul terorismului. Departamentul de Securitate Internă, stabilit în 2002, a acordat poliției granturi în valoare de 35 de miliarde de dolari pentru combaterea terorismului și traficului de droguri. În plus, retragerea din teatrele de operațiuni externe din ultimii ani a lăsat și ea, drept moștenire, o producție bogată de muniție, echipamente, vehicule blindate etc. – care ajunge în departamentele de poliție, explică un articol din New York Times din iunie[2]. Până în 2011, transferurile de la Pentagonajunseseră la o valoare de aproape 3 miliarde de dolari. Potrivit publicației The Economist, ACLU a descoperit că valoarea echipamentelor deținute de poliție a crescut de la 1 milion de dolari în 1990 la 450 de milioane în 2013.

Înarmarea poliției s-a asociat cu aplicarea mai frecventă a forței, inclusiv utilizarea echipelor SWAT (Special Weapons and Tactics) pentru operațiuni precum servirea mandatelor de percheziție[3]. În prima parte a anilor ‘80, trupele SWAT erau trimise în acțiune de aproximativ 3.000 ori pe an; în 2000 se atinsese la o rată de intervenție de 45.000/an. În timp ce criminalitatea în State e în scădere de vreo 20 de ani, militarizarea crește. Presa relatează că Departamentul de Justiție va demara o investigație privind standardele poliției pentru utilizarea forței și măsurile pentru combaterea criminalității și a terorismului.

Tacticile și echipamentele militare nu sunt neapărat prevăzute pentru confruntări urbane și, cu atât mai puțin, pentru proteste relativ pașnice. Unii experți mililtari au criticat poliția pentru pregătirea precară și reacțiile exagerate. Presa și experții civili amintesc, la rândul lor, că nu ar fi prima oară când forțele de ordine răspund brutal la proteste și că alte orașe s-au confruntat, în trecut, cu situații similare, care au ilustrat importanța comunicării și pericolul ca măsurile dure să alimenteze violența. Din păcate, cercetări privind manifestațiile în perioada 1960-1990 sugerează că și culoarea protestatarilor ar putea juca un rol: protestele unde predomină afro-americani tind să atragă o prezență mai mare, și mai agresivă, a poliției.

Probleme economice și sociale

În mod tradițional, asociem conceptul de suburbie americană cu traiul liniștit al clasei de mijloc, dar acest lucru nu este la fel de valabil la momentul actual. Încă din anii ‘90, cercetătorii au început să atragă atenția că suburbiile sunt vulnerabile la noile dinamici economice, demografice și declinul infrastructurii, îndeosebi cartierele „vechi”, construite în imediata apropiere a orașului. Potrivit Brookings Institution, fenomenul s-a agravat cu recesiunile din anii 2000. Problemele pe care le asociem cu „inner city”-ul american – șomaj, investiții puține, școli cu probleme, inegalitate – încep să se vadă și în aceste zone.

Deși zona St. Louis a cunoscut și creștere economică în ultimii ani, inclusiv datorită locurilor de muncă generate de prezența unei companii Fortune 500, New York Times scrie că în North St. Louis Country există „colțuri de sărăcie” alături de comunități de clasă mijlocie. Un raport Brookings explică faptul că Ferguson și împrejurimile au suferit schimbări economice destul de dramatice. Rata șomajului a crescut de la 5% în 2000 la peste 13% în 2010-2012. Veniturile celor cu loc de muncă au scăzut cu o treime. Unul din patru rezidenți trăiește sub pragul sărăciei [4]. Acest pattern se repetă și în alte suburbii din Statele Unite. Numărul zonelor suburbane în care cel puțin 2 din 10 persoane trăiesc sub pragul sărăciei s-a dublat din 2000 încoace. În general, fenomenul e mai pronunțat în rândul cetățenilor de culoare. Cetățenii sunt frustrați și de problemele din sistemul de educație. În ultimii ani, două districte din apropierea Ferguson și-au pierdut acreditarea școlară. Rezidenții de culoare se plâng că au întâmpinat dificultăți în transferarea copiilor și că guvernatorul nu face suficient.

Reprezentare și participare politică scăzute

Cu toate că majoritatea populației [5] din Ferguson este afro-americană, puțini ajung în administrația locală. Atât primarul, cât și 5 din cei 6 consilieri locali sunt albi. Potrivit BuzzFeed, anul acesta comitetul de administrare a școlilor din districtul Ferguson-Florissant – care are șapte membri caucazieni – a demis din funcție pe administratorul de culoare. Comunitatea s-a mobilizat și a trimis pentru prima oară un membru afro-american în comitet. În general, reprezentarea politică a afro-americanilor la nivel local este semnificativă atât din punct de vedere simbolic, cât și practic. Un număr mai mare de reprezentanți din rândul populației de culoare se asociază cu politici diferite, un grad de satisfacție mai ridicat al populației afro-americane și o prezență mai mare la vot.

Una din explicațiile pentru reprezentarea scăzută a rezidenților de culoare este prezența redusă la vot. Anul acesta, doar 12,3% din cetățeni au participat la alegerile locale. Cifrele sugerează că cei care se duc la vot în Ferguson sunt cetățenii caucazieni mai în vârstă, care locuiesc acolo de mai multă vreme. În 2013, doar 6% din votanții de culoare s-au prezentat la alegerile locale, comparat cu 17% din votanții caucazieni. La alegerile naționale prezența e mai mare, iar experții consideră că organizarea alegerilor locale în aceiași ani ca scrutinurile naționale ar contribui la creșterea participării.

Citiți restul articolului pe OpenPolitics.ro.

Raluca Toma

[1] O organizație neguvernamentală fondată în 1920, care se ocupă de asistență și advocacy pentru apărarea drepturilor civile în Statele Unite

[2] Programul Pentagonului prin care aceste elemente sunt transferate gratuit departamentelor de poliție nu este singurul prin care se achiziționează armament și echipament, dar vizionarea graficelor elaborate de autori bazate pe transferuri de la Pentagon către poliție după 2006 ilustrează cat de multe localități profită de ofertă: http://www.nytimes.com/2014/08/20/upshot/data-on-transfer-of-military-gear-to-police-departments.html?rref=us&abt=0002&abg=1.

[3] Un caz relativ celebru este folosirea unei echipe SWAT pentru un raid la o frizerie, cu pretextul unei suspiciuni că se opera fără permis.

[4] Definit în 2012 ca traiul cu mai puțin de 23.492 de dolari pe an, pentru o familie de patru persoane.

[5] 67%, mai exact.