Cum să (nu) reglementăm Internetul (I) Răspunde

network cables connected to switch

Săptămânile trecute, la invitația Ambasadei Germaniei la București, am participat la o vizită de documentare (fact-finding visit) în Berlin.

Vizita a fost centrată pe ideea de privacy, atât prin prisma dezvăluirilor lui Snowden și a modului în care Uniunea Europeană reacționează la ele cât și prin prisma (chiar mai sinistră) a acțiunilor unor guverne nedemocratice împotriva propriilor cetățeni.

S-a discutat despre Agenda Digitală (programatic), Google (spontan, din partea gazdelor),  Putin (spontan, din partea invitaților) și urmările Primăverii Arabe (idem). În acest articol voi vorbi despre modul în care UE dorește să reglementeze Internetul pentru a se proteja atât împotriva NSA cât și (mai ales?) împotriva entităților private. (O parte din interlocutori germani au exprimat în privat dezamăgirea că se insistă atât de mult, chiar de către Germania, pe companii și atât de puțin pe spionajul statelor naționale).

Interesantă pentru mine nu a fost strict opinia Germaniei pe care, dealtfel, nu sunt sigur că am competența să o evaluez. Mai importantă a fost viziunea despre misiunea legislatorilor europeni vis-a-vis de reglementarea Internetului. Această viziune nu este strict germană, ci pare împărtășită de instituțiile europene. Ea este cea care formează cadrul dezbaterii și, fără să ofere imediat răspunsuri, este cea care formulează întrebările cărora li se va răspunde.

Trei afirmații mi se par definitorii pentru această viziune.

(1) Nu există drepturi ale omului în mediul digital, există doar drepturi ale omului.

Sunt în total acord cu această poziție. Dincolo de fire, biți și concepte, internetul este format din relații și comunicări umane. Da, unele situații rar întâlnite în epoca pre-digitală sunt acuma comune și invers. Dar natura lor rămâne aceeași, iar majoritatea proiectelor de succes pe care s-a întâmplat să le cunosc pornesc de la această premisă. Mai important chiar decât percepția mea este poziția Adunării Generale a ONU:

The General Assembly […]

Affirms that the same rights that people have offline must also be protected online, including the right to privacy[…].

Ca fapt divers, această poziție este atât de răspândită încât o putem găsi și în interiorul Bisericii Catolice: „What the law permits or prohibits offline must also be the case online”.

(2) Toți administratorii de situri sunt publiciști, nici un administrator de sit nu este tipograf. (Exprimarea îmi aparține.)

Drepturilor unor părți le corespund obligații ale altor părți. Iar aici „traducerea” lumii analoge în limbaj digital devine problematică.

În offline există o limită a răspunderii. Dacă Civitas Politics ar fi o revistă și ar publica îndemnuri la ură, atunci cei ce au decis publicarea (autor, editori, publicație) ar răspunde în fața legii. În schimb tipograful ar scăpa cu fața curată, pentru că nimeni nu crede că tipografii pot sau trebuie să devină cenzori ai liberei exprimări.

Civitas Politics este, însă, un sit, care depinde de găzduirea și software-ul oferit de terți. Într-o vreme funcționam chiar la adresa civitaspoliticsblog.wordpress.com. Este WordPress răspunzător pentru ce scriem noi? După această interpretare, cam da.

Lucrurile sunt și mai clare dacă ne uităm la Google și la „dreptul de a fi uitat”, așa cum reiese din cazul Google vs. Costeja. În acest caz Curtea a mandatat ștergerea informațiilor de pe sit dar nu și din publicațiile originale. Astfel, a afirmat ca situl Google, deși produs de algoritmi (echivalenți virtuali ai mașinilor mecanice) este un produs editorial separat și implică responsabilitate separată.

Ceea ce este produs (ieftin) de către algoritmi devine responsabilitatea materială (scumpă) a companiilor. Legislatorii europeni și germani par să fie acut conștienți de problemele practice puse de acest principiu. Soluția în discuție, însă, este mai degrabă un paleativ. Se speră crearea unor comisii care să includă interese diverse și care să examineze fiecare caz, luând decizia atât din mâinile companiilor private cât și din mâinile statului. Dar, și aici este punctul cheie, aceste comisii nu vor duce la o limitare a răspunderii. Dacă Google decide să păstreze un link activ ca urmare a recomandării unei comisii, compania rămâne integral răspunzătoare în fața legii și poate fi pusă, teoretic, în situația de a plăti despăgubiri. Astfel, un proces de due dilligence va fi cerut companiilor, fără ca prin aceasta să li se ofere protecție.

Este plauzibil că la un moment dat, cu ani în urmă, s-a sperat apariția treptată de hotărâri judecătorești care să descrie mai precis libertățile de care se bucură operatorii de situri. Dar strategia Google a fost mai degrabă să se supună fără prea multe proteste cererilor autorităților. Este probabil că și celelalte mari companii vor urma acest trend. Nu putem decât să presupunem că marile companii au răbdare să aștepte ca legislatorii naționali și europeni să se împiedice singuri în contradicțiile implicite unei reglementări autoritare a Internetului.

Un efect interesant este că dacă marile companii ar fi luptat în tribunale, atunci beneficiile de clarificare ar fi fost apoi distribuite în întreg mediul de afaceri online. Dar, dacă marile companii cooperează, incertitudinea se transferă la companiile mici și medii care activează poate într-o singură țară și care nu își mai permit să lanseze produse potențial ilegale. Google.ro poate șterge orice pentru că piața românească e mică. Chiar dacă problema devine deranjantă, utilizatorii pot folosi oricând Google.com (care respectă legea SUA). Motordecautare.ro, însă, se poate trezi în situația de a se întreba dacă merită să indexeze milioane de linkuri în condițiile în care trei procese pierdute bagă compania în faliment.

A treia afirmație spune că, la modul ideal, UE ar trebui să reglementeze toate serviciile online consumate pe teritoriul său și că statele/Uniunea au o obligație absolută de a implementa drepturile cetățenești în lumea digitală. Despre acest punct, însă, vom vorbi în articolul viitor.

Andrei Tiut

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s