Cine a câștigat și cine a pierdut de pe urma protestelor împotriva Ordonanței 13?

Observații preliminare:

„Saga” OUG 13/2017 umează un scenariu clasic: este vorba de o lovitură în forță aplicată puterii judecătorești după o formulă deja testată. Corespondenții istorici ai Ordonanței 13 sunt suspendarea președintelui Traian Băsescu din 2012 dar, mai ales, celebra Ordonanță 55/2014, care în disprețul legii, a permis pentru o perioadă scurtă de timp „migrația politică” a primarilor.
Ca și în cazul Ordonanței 55/2014, Ordonanța 13/2017 a urmărit întreruperea aplicării legii penru o scurtă perioadă de timp cât să permită unui anumit grup să scape de rigorile legii. Ce n-a funcționat în cazul Ordonanței 13 a fost opoziția cetățenilor față de acest act.
OUG 13/2017 a fost un asalt direct asupra puterii judecătorești al unei majorități care nu recunoaște niciun fel de limită asupra puterii sale.
Asaltul asupra puterii judecătorești va continua în următoarea perioadă de timp cu inițiative similare, pregătite de mul timp: o lege a grațierii (poate chiar și amnistiei), de data asta adoptată în Parlament și deja „faimoasa” lege a răspunderii judecătorești.
În ciuda deciziilor CCR pe Ordonanța 13, executivul a fost în conflict constituțional cu puterea judecătorească.
CCR a preferat să nu constate existența unui conflict constituțional sau nu se pronunțe asupra conținutului Ordonanței 13 pentru a lăsa spațiu de manevră forțelor politice aflate în conflict.
Atitudinea CCR a afectat cel mai mult puterea judecătorească.
Cel mai grav aspect al OUG 13/2017 este faptul că dacă ar fi fost aplicată ar fi șters cu buretele toate progresele realizate de România în reformarea justiției și combaterea corupției. România s-ar fi întors în timp, la perioada 2003-2004.

Câștigătorii crizei politice:

Cetățeanul român care începe să valorizeze cetățenia activă.
Puterea judecătorească, deși a ieșit cu prestigiul știrbit din criză.
DNA
Klaus Iohannis ale cărui șanse de realegere cresc exponențial.
România și românii care au arătat că pot schimba ceva în țara lor și că abuzurile pot fi stăvilite.

Cine a pierdut criza politică:

Liviu Dragnea, cel puțin pentru moment.
Guvernul condus de Sorin Grindeanu
PSD, care reușeste să-și vadă legitimitatea politică pusă la îndoială în numai 40 de zile de la câștigarea alegerilor.
Călin Popescu Tăriceanu și ALDE, a cărui radicalism împotriva justiției și a DNA afectează PSD-ul.
Televiziunile de știri Antena 3 și România TV.
Avocatul Poporului
Florin Iordache, care și-a asumat rolul acarului Păun al PSD.
Stânga extraparlamentară care i-a criticat pe cei ieșiți în stradă. Poziția lui G. M. Tamas este reprezentativă pentru acest curent: lupta anticorupție e ilegitimă deoarece se bazează pe contribuția serviciilor de informații și a denunțurilor unor inculpați. Mai mult cei care protestează sunt din clasa de mijloc și îi detestă pe votanții PSD deoarece sunt săraci. Poziții similare sau pe același ton au fost exprimate Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru și Victoria Stoiciu.
România, care a demonstrat că este în continuare o țară instabilă, unde bunul plac al celor care dețin vremelnic puterea dictează și unde totul este posibil. Politicienii români nu par să valorizeze supremația legii nici să transforme în capital extern succesul intern al combaterii corupției.