Traian Băsescu și Anders Fogh Rasmussen, 30 ianuarie 2012
Periplul de luni al președintelui Traian Băsescu la Bruxelles a avut două componente una nord-atlantică și una europeană. În cele ce urmează voi discuta despre prima deoarece a marcat o serie de evoluții importante pentru politica de securitate națională a României. Această primă vizită a președintelui Băsescu la sediul NATO de la Bruxelles în acest an a stabilit în linii mari agenda politică pe care o va urmări România în 2012 în cadrul Alianței.
Înainte de a pleca spre Bruxelles Traian Băsescu a informat opinia publică despre agenda negocierilor cu Anders Fogh Rasmussen, Secretarul General al NATO: retragerea graduală a forțelor militare dislocate în Afganistan, conceptul de Smart Defence și pregătirea summitului NATO din luna mai de la Chicago.
Agenda reală a întâlnirii dintre Traian Băsescu și secretarul general al NATO a fost mai bogată și mai interesantă decât a lăsat președintele român să se înțeleagă că va fi, în conferința de presă din 29 ianuarie. Cea mai importantă decizie ce a fost comunicată la finalul întâlnirii a fost declararea la summitul de la Chicago a unei capabilități operațional interimare a sistemului anti-rachetă ce va fi amplasat de Statele Unite la Deveselu. Acest lucru nu înseamnă că interceptoarele vor fi amplasate până în luna mai la Deveselu, cel mai probabil până atunci baza va fi reactivată și o anumită infrastructură militară va fi operaționalizată, fapt ce va permite punerea în aplicare a acordulul româno-american semnat 2011.
Declararea unei capabilități operaționale interimare în 2012 a sistemului anti-balistic instalat la Deveselu este un gest politic menit să arate hotărârea Alianței de a implementa a acest proiect. Este un mesaj de unitate transmis Rusiei care se opune în continuare proiectului de apărare anti-balistică a Europei și un avertisment clar transmis Iranului că există metode de contracarare a capabilităților sale balistice din prezent, iar o viitoare capabilitate nucleară a acestui stat va fi descurajată din start prin prin intermediul scutului și prin amenințarea cu un răspuns nuclear copleșitor (descurajare nucleară unilaterală). Mai mult, prin declararea unei capabilități interimare a acestui sistem de arme se transmite mesajul că Washingtonul va acorda în continuare garanții de securitate statelor europene, chiar dacă bătrânul continent nu va mai fi pe primul loc în strategia de securitate americană.
Reducerea și retragerea treptată a contingentului românesc din Afganistan începând cu a doua parte a anului 2013 reprezintă o evoluție importantă, dar nu spectaculoasă. Statele Unite și-au anunțat retragerea forțelor militare din această țară în 2014. Este normală în acest context reducerea și retragerea treptată a contingentului românesc desfășurat în Afganistan. Bineînțeles această decizie depinde de două variabile importante: evoluția negocierilor dintre talibani, guvernul de la Kabul și Statele Unite, și capacitatea forțelor de securitate afgane de a-și asuma răspunderea pentru securitatea țării lor în locul forțelor americane și ale NATO.
Un al treilea subiect tratat în cadrul întâlnirii a fost aplicarea conceptului de Smart Defence. Acest concept a fost lansat anul trecut de către secretarul general Anders Fogh Rasmussen pentru a facilita utilizarea mai eficientă a fondurilor de către membrii alianței în condițiile scăderii cheltuielilor de apărare în Europa. Un model de smart defence practicat de NATO este Heavy Air Lift Wing în cadrul Strategic Airlift Capability, prin care 10 state membre sau partenere ale alianței, printre care și România, au acces la trei avioane de transport C-17 Globemaster III.
Un alt model de Smart Defence este acordul încheiat în 2010 de Marea Britanie și Franța în domeniul apărării. Acordul prevede cooperare în domeniul operării portavioanelor, avioanelor de transport, a dezvoltării submarinelor, a dragării minelor navale, comunicații, realimentare în aer, transport de pasageri, avioane fără pilot, securitate informatică, contraterorism, cercetare și dezvoltare în domeniul apărării și creeare unei forțe comune întrunite de intervenție. Smart Defence presupune și dezvoltarea unor capabilități militare de nișă cum ar fi forțele speciale, deminare navală, human intelligence și cybersecurity.
România este implicată în 69 din cele 168 de programe desfășurate sub egida conceptului de Smart Defence și ar dori să includă în cadrul acestuia și achiziția de avioane multirol de către unele state din Sud-Estul Europei. Acesta ar fi soluția, în contextul crizei economice, pentru asigurarea apărării aeriene a spațiului aerian a Croației, României și Bulgariei, care se vor găsi pe termen scurt sau mediu în imposibilitatea apărării propriilor spații aeriene din cauza ieșirii din uz a avioanelor de tip MiG-21. Înlocuirea avioanelor de vânătoare MiG-21 reprezintă o nevoie stringentă pentru România și Croația în special.
Spre deosebire însă de acordul care stă la baza Heavy Air Lift Wing a NATO, bazat pe închirierea unor ore de zbor pe avioane de transport strategic, deoarece achiziționarea unui asemenea tip de aparate de transport ar fi costisitoare, achiziția unor avioane de vânătoare multirol și apărarea spațiului aerian reprezintă capabilități militare suverane. Cel mai probabil România este interesată de o achiziție în consorțiu, cu Bulgaria și Croația, urmând ca anumite costuri să fie împărțite între beneficiari cum ar fi întreținerea avioanelor și/sau antrenamentul piloților.
Tot în cadrul Smart Defence România s-a oferit să dezvolte împreună cu alte state interesate o capacitate de apărare împotriva atacurilor cibernetice, cu ajutorul unor hackeri români, care ar putea fi incluși în programele alianței. Propunerea, luată în derâdere de mulți comentatori români, nu este una care să fie desconsiderată, având în vedere că în zona Asia-Pacific spionajul cibernetic a luat avânt, iar rețele informatice ale NATO reprezintă o tentație atât pentru actorii statali, cât și non-statali. Rămâne de văzut câți white hat hackers români vor fi dispuși să intre într-un asemenea proiect, sau va fi unul pur militar (înclin spre a doua variantă).
Întâlnirea dintre președintele Băsescu și secretarul general a NATO a mai transmis două semnale politice importante: la nivel regional România dorește menținerea politicii „ușilor deschise” pentru statele din Balcanii de Vest, continuarea dialogului NATO-Georgia, problematica Mării Negre și deschiderea României spre dialogul cu Federația Rusă în consiliul NATO-Rusia, chiar dacă acest ultim gest s-ar putea să nu se bucure de un răspuns pozitiv din partea Moscovei. Este notabil faptul că tema problematicii Mării Negre a fost repusă în discuție de către România, de data aceasta într-un cadru regional mai larg:
…susţinem o soluţie care să consolideze poziţia de aliat al Georgiei şi, de asemenea, problematica de securitate a Mării Negre pe care o desfăşurăm şi pe plan regional împreună cu aliaţii turci şi bulgari, trebuie să rămână în atenţia summitului NATO de la Chicago cu toate implicaţiile ei, inclusiv cele legate de securitatea energetică.
Rămâne de văzut cum va fi implementată această agendă de politică externă și de securitate de către statul român în acest. Va fi interesant cum vor fi adecvate mijloacele și resursele disponibile pentru realizarea obiectivelor asumate de diplomația românească în raport cu Alianța.
Civitas Politics 
George, cand spui „capabilități militare suverane” tu uiti ca multi de pe aicea din blogosfera suntem totusi … foarte civili.
Trebuie sa ne iei usor, sa ne spui ce este aia, daca exista tratate care reglementeaza chestia asta sau doar cutume, care e logica din spatelele lor.
Plus, daca vrei sa fii un adevarat domn in anul Caragiale ne vei lamuri si intrebarea presanta care suna asa: „Pen’ce monser?”. Adica, in traducere: ce s-ar intampla daca Romania, Bulgaria si Croatia ar hotara sa ignore caracterul suveral al problemei.
se accepta si linkuri, dar nu exagera 🙂
Capabilitate suverana – il folosesc in sensul de exercitare unica a autoritătii asupra utilizarii acestui tip de capabilitate.
Ignorarea caracterului suveran al problemei e posibila – problema tine de credibilitate. Daca faci apararea spatiului aerian pe model Heavy Airlift Wing o sa fii mai putin credibil decat daca o faci singur. Modelul inchirierii orelor de zbor pe C-17 are o anumita logica – este o capabilitate de nisa, activata in anumite contexte – de aceea si inchirierea de x ore de zbor pe an de statul y. Apararea spatiului aerian national si al NATO se face 24/24 si 7/7. Si oricum achizitia unui avion multirol nu se face doar pentru apararea spatiului aeriana – capabilitate e folosita si pentru suplimentarea unor lipsuri in politica de aparare.
Hmm, Romania are credibilitate? Adica, daca ne-ar ataca rusii, crede cineva ca ne putem apara singuri? Sau vrem sa ne pregatim pentru ipoteza in care ne vom bate cu bulgarii si nu vom sti cine ia avioanele.
Nu neg ca poate fi utila o capacitate independenta, caci NATO nu va exista vesnic. Dar zau daca soarta NATO mi se pare vre-un fel de prioritate in urmatorii 5 ani.
Credibilitatea consta in capacitatea de a-ti marca suveranitatea si de a-ti apara teritoriul (nu singur), dar daca nu ai nici macar capacitatea de sa tii adversarul pe loc cat se mobilizeaza te vor evita potentialii aliati. Si nu este vorba doar de Rusia. Romania si-a castigat cu greu credibilitate ca stat exportator de securitate in anii 90. Ar fi o greseala fantastica sa o arunci la cos, neinvestind in aparare.
Este esentiala mentinerea NATO in urmatorii 5 – 10 ani. Fara NATO si fara alianta cu SUA, Europa ar deveni (in sens politc) doar un apendice al Asiei.
Pai de aia avem suntem intr-o alianta ne-potentiala, recte NATO ale carei reguli, dint cate inteleg, nu necesita sa avem propriile avioane.
Pot sa inteleg ca in relatiile internationale „cinstea obrazului” conteaza . Intr-un fel e o lume tribala, bazata pe teama de retributie cel putin la fel de mult ca pe reguli. Dar de aia ne facem aliante integrate, ca sa iesim din acesta stare naturala si sa pasim in civilizatie. Adica in lumea contractlui scris. Contractele rulz!
Nu spun ca nu trebuie sa fim un bun cetatean al globului si eventual sa mai trimitem trupe pe teren daca e nevoie. Dar daca decidem sa investim pe ipoteza ca aeronavele din Bulgaria nu pot fi facute sa ajung in 3-5-7minute mi se pare ca trebuie o fundamentare mai solida.
Gresit! Daca aliantele ar fi construite dupa regula enuntata de tine, atunci nu ar exista nicio motivatie pentru a genera aceste aranjamente de securitate. O alianta formata numai din freerideri ar fi o alianta impotenta. Daca nu ai capacitati fundamentale de aparare terestre, maritime (in functie de geografie) si aeriene, atunci nu ai cum sa iti asiguri propria securitate.
In primul rand NATO iti cere capacitatea de a te apara singur, dupa aceea pe altii. Garantia de securitate a aliantei nu ar fi credibila daca alianta ar fi formata din state care individual nu pot sa-si asigure un minim de securitate nationala in raport cu o amenintare externa.
De ce sa patruleze spatiul aerian al Romaniei, Bulgaria daca guvernul de la Bucuresti detine monopolul violentei legitme pe teritoriul sau?
Mi se pare ca discutam doar pe vorbe pe subiectul Smart Defense. Sec. Gen. ma dezamageste din ce in ce mai mult, trateaza foarte politicianist tema, baga la gramada tot felul de exemple si cazuri și evita tema delicata a vointei politice a statelor NATO de a refoma din temelie capitolul de programe. Sa dai exemple c-17 si apararea antiracheta, adica programe americane care, dupa multi ani si dupa mii de ore de negocieri, au fost admise sa fie sprijinite de Alianta e foarte putin productiv pentru agenda de dupa Chicago.
Scuze ca revin: Sec. Gen. in afara de exemple americane chiar nu a reusit sa descrie cum ar trebui sa arate acest concept de Smart Defense. E ridicol de putin sa defilezi cu principii inutile ca diviziune a muncii, complementaritate. Mda, iar partea cu declaratia Presedintelui ca Romania care participa la 70 din cele 170 de proiecte (am zis asa aproximativ) chiar as fi curios sa stiu cum participarea la nu stiu ce proiecte ar conta pentru Smart Defense.
Ar fi chiar prea mult ca si Sec. Gen. sa incerce sa bage toate programele din NATO la capitolul Smart Defense, pentur mine ar fi semnul unui leadeship iremediabil slab.
@Semanticus
E bizara asocierea Smart Defence cu scutul anti-balistic – e o capabilitate americana in esenta.
Ar fi util de stiut care sunt cele aproximativ 70 de proiecte la care participa Romania in cadrul Smart Defence.
mda, tema e complicata dpdv tehnic, politic si militar, se amesteca concepte, proiecte, puncte de vedere avizate cu ale neavizate….iar Deveselu nu face parte din ”interim capability”, neoficial a aparut Ramstein ;), oricum conceptul de interim in terminologia NATO nu se poate traduce si pus in gura oficialilor nostrii ca fiind ”interimar” …mai avem mult pana prindem toate nuantele…
Pingback: De la vorbe la fapte în NATO « Semanticus Blog