După un an de zile de consultanță și analiză politică pentru un politician român, fost ministru în cabinetul Emil Boc, trag linie și fac un mic bilanț în privința atitudinilor întâlnite în mediul politic autohton.

Categoriile pe care le voi prezenta în rândurile de mai jos nu sunt exhaustive sau neapărat științifice, sunt în schimb generale și parcimonioase. Ele se aplică atât politicienilor, cât și comentatorilor politici. Aceste categorii reprezintă o serie de idealtipuri. Din această cauză categoriile politice recenzate de mine s-ar putea să nu fie așa ușor de identificat în practică, la nivel individual. Natura umană este mult mai complexă decât categoriile în care am încercat să clasific modalitățile de raportare la acțiunea politică.

Unii dintre voi s-ar putea să fie surprinși de faptul că am introdus categoriile mele și comentatorii politici. Acest lucru se datorează faptului că în ultima perioadă comentatorul politic român a devenit actor politic, fiind implicat în cadrul jocului politic, într-un mod mai mult sau mai puțin transparent. Am evitat să dau exemple sau să numesc persoane, pentru a nu personaliza dezbaterea. Nu mă refer la persoane în lista mea, ci la tipologii și atitudini politice.

• „Capetele înfierbântate”. În această categorie includ politicienii și comentatorii politici care înțeleg politica prin prisma ideologiei pe care și-o asumă. Aceștia luptă pentru valori și idei, fie ele de dreapta sau de stânga. Actorii politici incluși în această categorie consideră că adversarul politic este ireconciliabil, condamnă compromisul  și doresc reconstrucția societății după propriul set de valori. În general discursul politic al capetelor înfierbântate este agresiv, plin de etichete și conține argumente ad hominem. Sunt incapabili să privească o temă politică din punctul de vedere al adversarului și au tendința să nu accepte dovezi sau argumente care le contrazic sistemul de valori sau ideile preconcepute. Acceptă cu greu alianțele politice, mai ales dacă acestea nu satisfac criteriilor lor ideologice. În general li se reproșează discursul radical și lipsa de flexibilitatea.
• Cercetașii/cercetașele sau Boyscouts/Girlscouts. Aceștia vor să schimbe sistemul din interior și sunt animați de idealuri democratice și civice. Ei vor sa facă statul să funcționeze pentru cetățean și în slujba binelui public. Cercetașii condamnă „politicianismul” elitei politice și au o abordare principială asupra politicii, fără a se încadra în categoria capetelor înfierbântate. Spre deosebire de prima categorie identificată, cercetașii sunt deschiși spre dialog și compromis. Mulți dintre cercetași provin din mediul non-guvernamental sau activează în cadrul acestuia. Acest aspect contribuie la atitudinea lor inclusivă în raport cu societatea și mediul politic. Detestă corupția, injustiția și arbitrariul. Promovează solidaritatea, partiparea și drepturile omului. Cercetașii sunt considerați a fi naivi și sunt criticați pentru excesul de intenții bune.
• „Cinicii”. Pentru cinici politica reprezintă arta reconcilierii unor interese contradictorii. Pentru aceștia politica presupune în primul rând administrarea puterii în cadrul societății, nu promovarea valorilor sau realizarea binelui public. Acestea din urmă sunt obiective dezirabile, dar secundare. Ca regulă de bază a acțiunii politice, scopul scuză mijloacele.  În politică scopurile se ating prin dialog, compromis și negociere. Victoriile obținute în politică sunt parțiale nu totale, iar adversarul de astăzi ar putea fi aliatul de mâine. Ideologiile și doctrinele sunt doar mijloace pentru mobilizarea indivizilor în scop politic. Temele politice spinoase și conflictele politice preferă să le rezolve  prin evitarea dezbaterilor publice, prin procese lipsite de transparență. Cinicii preferă soluționare temelor politice aflate în dispută departe de lumina reflectoarelor. Sunt percerpuți ca fiind coruptibili și utilizează corupția ca formă de soluționarea a unor probleme sau conflicte politice. Le sunt reproșate lipsa de principii, lipsa de onestitate și corupția.

George VIŞAN